Tehnici chirurgicale ajutătoare tratamentelor protetice
În medicina dentară, numeroÈ™i pacienÈ›i nu pot beneficia de un tratament cu o proteză mobilizabilă. Acest lucru se întâmplă din cauza situaÈ›iei în care se află câmpul lor protetic, mai exact crestele edentate (zona de os alevolar care a susÈ›inut cândva dinÈ›ii din zona respectivă) sau mucoasa acoperitoare È™i înconjurătoare a acestor creste edentate. (1)
Chirurgia pre-protetică sau pro-protetică se referă la totalul intervenÈ›iilor chirurgicale de la nivelul cavității orale, menite să optimizeze câmpul protetic (os alveolar È™i mucoasă acoperitoare) pentru ca apoi pacientului să i se poată realiza o proteză mobilizabilă în condiÈ›ii optime – adică proteza respectivă să fie confortabilă pentru pacient È™i să înlocuiască funcÈ›iile pierdute prin absenÈ›a dinÈ›ilor. (2)
Obiectivele acestor tehnici chirurgicale
În general, obiectivele acestor tehnici chirurgicale se referă la eliminarea unor anormalități de la nivelul osului alveolar sau È›esuturilor moi (mucoasa sau gingia acoperitoare).
Ca obiective specifice, se pot menționa:
- asigurarea unui suport osos corespunzător pentru a oferi un sprijin optim protezei parțiale mobilizabile sau protezei totale;
- asigurarea unei mucoase gingivale înconjurătoare È™i acoperitoare, de consistență adecvată È™i care să ofere o adâncime suficientă extinderii corespunzătoare a marginilor protezei;
- eliminarea formaÈ›iunilor osoase anomale – frecvent întâlnite la nivelul boltei palatine sau la nivelul maxilarului inferior (manibulei);
- eliminarea formaÈ›iunilor mucozale anormale – tumori benigne ale mucoasei orale;
- corectarea relației dintre creasta edentată (osul alveolar acoperit de gingie și lipsit de dinți);
- repoziționarea chirurgicală a unor inserții musculare sau a unor bride/frenuri ce susțin buza superioară sau inferioară;
- rareori, repoziÈ›ionarea unui nerv care traversează mandibula È™i care (în situaÈ›ia unei atrofii exagerate a osului alveolar) va suferi presiuni constante din partea protezei, cauzând durere pacientului.
Pentru a înÈ›elege mai bine aceste obiective, un câmp protetic ideal ar trebui să aibă următoarele calități:
- absența oricărei stări patologice;
- relația dintre crestele alveolare ale celor două maxilare (superior/inferior) să fie corespunzătoare;
- creasta alveolară să aibă o lățime È™i înălÈ›ime adecvate;
- crestele alveolare să nu prezinte excrescenÈ›e osoase care să împiedice inserÈ›ia È™i dezinserÈ›ia protezei;
- o formă corespunzătoare pentru bolta palatină;
- mucoasa acoperitoare a crestelor edentate să aibă o grosime și o consistență corespunzătoare;
- absența oricăror formațiuni tumorale (benigne sau maligne) la nivelul mucoasei cavității orale;
- nervul mentonier sa fie protejat si la o distanță corespunzătoare față de marginea crestei edentate. (2), (3)
Tehnici chirurgicale posibile
La nivel osos:
- alveoloplastie;
- reducerea tuberozității maxilare (porțiunea posterioră a crestei edentate maxilare);
- îndepărtarea exostozelor osoase, inclusiv a torusului maxilar sau mandibular (excrescenÈ›e osoase specifice fiecărui maxilar);
- remodelarea crestelor alveolare (tehnici de adiÈ›ie osoasă, atunci când creasta edentată este extrem de resorbită).
La nivel mucozal (gingival)
- reducerea cantității de mucoasă/gingie din anumite regiuni cheie pentru o stabilitate corectă a protezei;
- excizia oricăror formațiuni anormale de la nivelul mucoasei;
- adâncirea È™anÈ›urilor mucozale (acolo unde marginile protezei se vor insera);
- repoziționarea chirurgicală a unor inserții musculare sau a unor bride/frenuri. (2)
Metode de realizare
În general, un medic specialist în chirurgie dento-alveolară sau în chiurgie maxilo-facială va fi cel care va realiza o astfel de intervenÈ›ie chirurgicală.
În cazul în care starea de sănătate generală a pacientului o permite, aceste intervenÈ›ii se pot realiza în cabinetul de medicină dentară sau într-o secÈ›ie spitalicească de chirurgie maxilo-facială.
Technicile chirurgicale, cu mici excepÈ›ii, sunt de o dificultate medie, presupunând ca pacientul să fie anesteziat în regiunea respectivă (printr-o anestezie locală obiÈ™nuită). Astfel, se va realiza o incizie, se va realiza excizia formaÈ›iunilor osoase È™i mucozale necesare, apoi se va realiza sutura plăgii/plăgilor efectuate.
EvoluÈ›ia post-operatorie depinde de fiecare pacient, însă, cel mai frecvent, în 10-14 zile se produce o vindecare primară, urmând ca vindecarea secundară să se extindă pe o perioadă de câteva luni. De aceea, pentru a dirija vindecarea osoasă È™i cea mucozală, medicul va indica pacientului să se realizeze o proteză imediată sau rapidă, în raportul cu momentul intervenÈ›iei chirurgicale, care îi va permite pacientului să aibă un minim de confort estetic È™i funcÈ›ional.
O proteză definitivă este apoi indicată după o perioadă de 6 luni de la intervenÈ›ie, atunci când se consideră că È›esuturile mucozale È™i osoase s-au vindecat complet.
2. Preprosthetic Surgery, Review of Literature,link: https://www.ijsscr.com/sites/default/files/articles/IJSS_CR_Sep_RA01_20161006_V1.pdf
3. Pre-prosthetic Surgery, link: https://remainingroots.files.wordpress.com/2016/04/pre-prosthetic-surgery-2016-two-slides.pdf
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Despre proteze mobile
- Proteza dentara rupta
- Lucrare sau implant?
- Proteza acrilica ruptă
- Sinuzita maxilara in urma unei lucrari protetice necorespuzatoare
- Proteza partiala
- O proteza dentara de culoare verde
- Interpretare radiografie rx
- Proteza provizorie