Tehnici chirurgicale ajutătoare tratamentelor protetice

Tehnici chirurgicale ajutătoare tratamentelor protetice

În medicina dentară, numeroși pacienți nu pot beneficia de un tratament cu o proteză mobilizabilă. Acest lucru se întâmplă din cauza situației în care se află câmpul lor protetic, mai exact crestele edentate (zona de os alevolar care a susținut cândva dinții din zona respectivă) sau mucoasa acoperitoare și înconjurătoare a acestor creste edentate. (1)
  
Chirurgia pre-protetică sau pro-protetică se referă la totalul intervențiilor chirurgicale de la nivelul cavității orale, menite să optimizeze câmpul protetic (os alveolar și mucoasă acoperitoare) pentru ca apoi pacientului să i se poată realiza o proteză mobilizabilă în condiții optime – adică proteza respectivă să fie confortabilă pentru pacient și să înlocuiască funcțiile pierdute prin absența dinților. (2)
  

Obiectivele acestor tehnici chirurgicale

În general, obiectivele acestor tehnici chirurgicale se referă la eliminarea unor anormalități de la nivelul osului alveolar sau țesuturilor moi (mucoasa sau gingia acoperitoare).
  
Ca obiective specifice, se pot menționa:

  • asigurarea unui suport osos corespunzător pentru a oferi un sprijin optim protezei parțiale mobilizabile sau protezei totale;
  • asigurarea unei mucoase gingivale înconjurătoare și acoperitoare, de consistență adecvată și care să ofere o adâncime suficientă extinderii corespunzătoare a marginilor protezei;
  • eliminarea formațiunilor osoase anomale – frecvent întâlnite la nivelul boltei palatine sau la nivelul maxilarului inferior (manibulei);
  • eliminarea formațiunilor mucozale anormale – tumori benigne ale mucoasei orale;
  • corectarea relației dintre creasta edentată (osul alveolar acoperit de gingie și lipsit de dinți);
  • repoziționarea chirurgicală a unor inserții musculare sau a unor bride/frenuri ce susțin buza superioară sau inferioară;
  • rareori, repoziționarea unui nerv care traversează mandibula și care (în situația unei atrofii exagerate a osului alveolar) va suferi presiuni constante din partea protezei, cauzând durere pacientului.

  
Pentru a înțelege mai bine aceste obiective, un câmp protetic ideal ar trebui să aibă următoarele calități:

  • absența oricărei stări patologice;
  • relația dintre crestele alveolare ale celor două maxilare (superior/inferior) să fie corespunzătoare;
  • creasta alveolară să aibă o lățime și înălțime adecvate;
  • crestele alveolare să nu prezinte excrescențe osoase care să împiedice inserția și dezinserția protezei;
  • o formă corespunzătoare pentru bolta palatină;
  • mucoasa acoperitoare a crestelor edentate să aibă o grosime și o consistență corespunzătoare;
  • absența oricăror formațiuni tumorale (benigne sau maligne) la nivelul mucoasei cavității orale;
  • nervul mentonier sa fie protejat si la o distanță corespunzătoare față de marginea crestei edentate. (2), (3)

  

Tehnici chirurgicale posibile

La nivel osos:

  • alveoloplastie;
  • reducerea tuberozității maxilare (porțiunea posterioră a crestei edentate maxilare);
  • îndepărtarea exostozelor osoase, inclusiv a torusului maxilar sau mandibular (excrescențe osoase specifice fiecărui maxilar);
  • remodelarea crestelor alveolare (tehnici de adiție osoasă, atunci când creasta edentată este extrem de resorbită).


La nivel mucozal (gingival)

  • reducerea cantității de mucoasă/gingie din anumite regiuni cheie pentru o stabilitate corectă a protezei;
  • excizia oricăror formațiuni anormale de la nivelul mucoasei;
  • adâncirea șanțurilor mucozale (acolo unde marginile protezei se vor insera);
  • repoziționarea chirurgicală a unor inserții musculare sau a unor bride/frenuri. (2)


Metode de realizare

În general, un medic specialist în chirurgie dento-alveolară sau în chiurgie maxilo-facială va fi cel care va realiza o astfel de intervenție chirurgicală.
 
În cazul în care starea de sănătate generală a pacientului o permite, aceste intervenții se pot realiza în cabinetul de medicină dentară sau într-o secție spitalicească de chirurgie maxilo-facială.
  
Technicile chirurgicale, cu mici excepții, sunt de o dificultate medie, presupunând ca pacientul să fie anesteziat în regiunea respectivă (printr-o anestezie locală obișnuită). Astfel, se va realiza o incizie, se va realiza excizia formațiunilor osoase și mucozale necesare, apoi se va realiza sutura plăgii/plăgilor efectuate.
  
Evoluția post-operatorie depinde de fiecare pacient, însă, cel mai frecvent, în 10-14 zile se produce o vindecare primară, urmând ca vindecarea secundară să se extindă pe o perioadă de câteva luni. De aceea, pentru a dirija vindecarea osoasă și cea mucozală, medicul va indica pacientului să se realizeze o proteză imediată sau rapidă, în raportul cu momentul intervenției chirurgicale, care îi va permite pacientului să aibă un minim de confort estetic și funcțional.

O proteză definitivă este apoi indicată după o perioadă de 6 luni de la intervenție, atunci când se consideră că țesuturile mucozale și osoase s-au vindecat complet.


Data actualizare: 01-02-2017 | creare: 01-02-2017 | Vizite: 779
Alte articole din aceeași secțiune:

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Protezele dentare
  • Protezele dentare - etape de realizare și recomandări
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum
    Aplicația Activ (by ROmedic)
    Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

    Accesează gratuit Aplicația
    Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK