Terapia ABA în tulburarea de spectru autist

TSA este definită de un anumit set de comportamente și reprezintă o condiție care afectează indivizii în mod diferit și în grade diferite. Nu există o singură cauză cunoscută a autismului (numeroase studii au arătat faptul că la bază ar fi vorba despre o tulburare genetică), dar creșterea gradului de conștientizare și diagnosticarea precoce, precum și accesul la terapii adecvate conduc la rezultate semnificativ imbunătățite.

Principalele semnale de alarmă ale unei tulburări de spectru autist sunt remarcate de către părinții copilului în jurul vârstei de 12 luni, atunci când devin evidente:

• Lipsa sau întârzierea limbajului vorbit;
• Lipsa contactului vizual;
• Stereotipiile (mișcări și posturi repetitive ale corpului);
• Lipsa exprimării bucuriei;
• Lipsa de răspuns la propriul nume;
• Lipsa interesului față de joacă sau orice alte activități;
• Lipsa imitării sau a comunicării non-verbale (uneori, în schimb, poate apărea ecolalia – repetarea automată a vorbirii celeilalte persoane);
• Mimica și gestica inadecvate asituației;
• Atitudinea persistentă de focalizare asupra numai anumitor obiecte; [1]

Frecvent, copiii cu tulburare de spectru autist pot prezenta și alte tulburări asociate printre care: ADHD, tulburări anxioase, depresive, întârziere mintală, tulburări de somn, tulburări ale comportamentului alimentar, comportament auto-agresiv (auto-mutilări).

Diagnosticul este unul clinic și se bazează pe evaluarea și examinarea directă a copilului de către un specialist. Importantă este excluderea altor tulburări având o simptomatologie asemănătoare și care pot preta astfel la confuzie de diagnostic, precum – epilepsia, întârzierea mintală, tulburări genetice, sindromul Asperger (atunci când sunt prezente simptomele din spectrul autist, dar fără o întârziere a limbajului sau a dezvoltării cognitive normale). [2]

Tratamentul autismului

Din păcate, nu există tratament specific curativ al acestei tulburări, dar posibilitățile terapeutice de ameliorare sunt multiple.
Fiecare copil sau adult cu autism este unic și, prin urmare, fiecare plan de intervenție trebuie adaptat pentru a răspunde nevoilor specifice ale fiecăruia.

Intervenția poate implica terapii comportamentale, medicație sau ambele. Nu există tratament farmacologic specific pentru TSA, însă medicația se adresează simptomelor asociate (frecvent stări de agitație, tulburări de somn, auto-agresivitate). De asemenea, multe persoane cu autism prezintă afecțiuni medicale asociate, cel mai frecvent din sfera gastro-intestinală, ce necesită evaluări specializate și terapie adecvată.

Dintre terapiile comportamentale, cea mai utilizată și studiată metodă în prezent este terapia ABA (Applied Behavior Analysis) – în traducere Analiză Comportamentală Aplicată.

Terapia ABA reprezintă o abordare a înțelegerii comportamentului și a modului în care acesta este afectat de către mediul înconjurător, aceasta constituind un sistem de învățare, un program prin care se încearcă modificarea comportamentului copilului cu autism într-un mod sistematic și perseverent.

De asemenea, este folosită pentru a imbunătăți atenția, concentrarea, memoria, aptitudinile sociale, învățarea limbajului și dezvoltarea abilităților de comunicare.

Terapia se bazează pe princiipiile care stau la baza procesului de învățare, respectiv:

• Modelarea – modificarea treptată a comportamentului existent al copilului într-un nou model de comportament și reacție la lumea înconjurătoare;
• Sugerarea – metodă prin care terapeutul oferă ajutor copilului în terapie pentru a promova un răspuns corect din partea acestuia;
• Descreșterea – îndepărtarea treptată a sugestiilor, copilul reușind să răspundă cerințelor fără a mai avea nevoie de acestea;
• Înlănțuirea – procesul prin care se ajunge la deprinderea de noi abilități, prin trecerea treptată de la comenzi simple la altele complexe (spre exemplu, de la învățarea cuvintelor la învățarea propozițiilor);
• Încurajarea – oferirea unei „răsplate” ca răspuns la comportamentul copilului; [3]

Cum arată terapia ABA și care sunt rezultatele ?

Terapia ABA prezintă o abordare personalizată pentru fiecare copil cu autism, în funcție de nivelul inițial și achizițiile acestuia până în momentul prezentării, nevoile acestuia și interesele sau preferințele familiale.
Planul de intervenție se decide în cursul primei ședințe, printr-o evaluare a abilităților fiecărui copil și o elaborare a unei scheme ulterioare terapeutice.

La sfârșitul fiecărei ședințe de terapie, se evaluează progresul fiecărui copil, prin scale special concepute pentru măsurarea diferitelor achiziții ale copilului în toate domeniile – comunicare, sociabilitate, dezvoltare motorie și abilități cognitive.

Obiectivele și rezultatele terapiei includ:

• Învățarea auto-controlului;
• Îmbunătățirea abilităților de autoîngrijire;
• Îmbunătățirea abilităților cognitive și sociale;
• Îmbunătățirea concentrării pe anumite sarcini și creșterea motivației de a le efectua; [4]

Cât durează terapia ABA?

Durata programului de terapie este de asemenea individualizat, în funcție de necesitățile copilului, în general acesta întrunind un număr de 25-30 de ore pe săptămână. Niciun studiu nu poate indica însă un număr optim de ore necesare, deoarece acesta diferă și se modulează în funcție de evoluția fiecărui copil în parte. [5]

Deși programele de formare sunt, de obicei, implementate de către terapeuți, ideal este ca terapia ABA să fie încorporată în stilul de viață al familiei, fiecare părinte să învețe principiile terapiei și cum să le aplice eficient, în contextele care apar în viața de zi cu zi.

Acesta este unul dintre principiile fundamentale care ar trebui să stea la baza terapiei copiilor cu tulburări de spectru autist, întrucât activitatea unui copil la centru, coordonat de către terapeuți reprezintă aproximativ 30% din viața acestuia, în vreme ce restul timpului este petrecut alături de părinți, în viața de familie.

În unele dintre cazuri, prin neparticiparea sau necomplianța părinților, odată încetată terapia în centru iar copilul adus în mediul familial, fără continuarea unui program recuperator, acesta înregistrează o stagnare sau chiar regres, prin pierderea achizițiilor acumulate în cadrul terapiei.

Prin urmare, rolul părintelui este unul crucial, acesta fiind sfătuit să adapteze și să implementeze principiile terapiei ABA în viața de zi cu zi pentru o mai bună progresie a copilului și spre obținerea unor rezultate vizibile, stabile și încurajatoare.