Tifilita (Cecita)

Tifilita reprezinta inflamatia cecumului. Termenul a fost asociat pentru primadata in 1960 cu sindromul ileocecal pentru a descrie inflamatia si/sau necroza cecumului, apendicelui si/sau ileonului la pacientii cu leucemie. Secundar tifilita a fost relationata cu anemia aplastica, limfomul, SIDA si imunosupresia secundara transplantului renal sau tratamentului pentru neoplasme.

Tifilita a fost decoperita la 10% dintre copii leucemici care au murit in timpul chimioterapiei. Mortalitatea medie este de 40-50% si este atribuita perforatiei cecale, necrozei intestinale si sepsisului. Prevalenta bolii este egala intre sexe. Tifilita apare la adultii cit si la copii.

Patogenie si cauze.

Grosimea peretelui colonic maxima normala este la computer tomografie de 3 mm. Cind colonul este destins cu scaun, fluid sau contrast, peretele normal colonic este aproape imperceptibil. Grasimea pericolonica trebuie sa demonstreze atenuare omogena. Tifilita este de obicei limitata la cecum, apendix si ileumul terminal, totusi poate cauza pancolita extinzindu-se distal de cecum.

Patologic tifilita reprezinta inflamatia si/sau necroza cecumului, apendicelu si/sau ileumului. Etiologia tifilitei este necunoscuta dar patogeneza sa este multifactoriala. Neutropenia profunda cu numar de neutrofile totale sub 1000/μL apare ca factor predispozant universal. Lezarea mucoasa prin agentii citotoxici joaca un rol important in tifilita observata in timpul chimioterapiei.
Distensia cecala in tifilita poate impiedica aportul de singe conducind la ischemie mucoasa si ulceratie. Infectia poate fi implicata in special cu citomegalovirus. Invazia bacteriana conduce la penetratie transmurala si in final la perforatie. Necroza mucoasa si submucoasa poate cauza hemoragie intramurala. Infiltratia neoplazica poate fi implicata la unii pacienti.

Semne si simptome.

Grosimea peretelui colonic maxima normala este de 3 mm la computer tomografie. Cind colonul este destins cu scaun, fluid sau material de contrast peretele colonic normal este aproape imperceptibil. Grasimea pericolonica demonstreaza atenuare omogena. Tifilita este in general limitata la cecum, apendice si ileumul terminal, totusi poate determina pancolita prin extinderea distal de cecum.

Prezentarea clinica tipica, in care evolutia si severitatea variaza considerabil, include urmatoarele:
-diaree apoasa sau cu singe, febra, greata, varsaturi
-durere abdominala localizata in cadranul drept abdominal inferior
-soc secundar septicemiei sau perforatiei colonice.

Examinarea fizica include urmatoarele:
-distensie abdominala, absenta zgomotelor intestinale
-timpanism, sensibilitate la palpare
-ocazional o masa palpabila, sensibilitate de rebaund si difuza sugerind perforatia colonica, peritonita.

Diagnostic.

Studii imagistice.
Radiografia simpla abdominala este nespecifica dar poate demonstra o densitate similara unei mase cu fluid in cadranul abdominal inferior sting, distensia anselor intestinale superioare adiacente, aer intraperitoneal liber si pneumomatoza. Tranzitul baritat si colonoscopia sunt contraindicate in tifilita deoarece au risc de perforatie.

Computer tomografia demonstreaza perete colonic atenuat ocazional excentric cu ingrosare si distensie cecala. Atenuarea inalta cu ingrosarea peretelui colonic poate reprezenta hemoragie. Inflamatia pericolonica a grasimii mezenterice este frecventa. Computer tomografia identifica complicatiile, incluzind pneumomatoza coli, pneumoperitoneul, colactiile fluidice pericolonice, abcesele. Aceste complicatii pot necesita interventie chirurgicala urgenta.

Ultrasonografia in tifilita include peristalticda absenta sau scazuta a intestinului in cadranul abdominal inferior drept, peretel ingrosat hiperechogen si mucoasa hiperechogena ingrosata. Studiul Doppler arata hipervascularizarea mucoasei si a peretelui intestinal.

Tratament.

Pacientii cu tifilita sunt foarte bolnavi si au rata a mortalitatii crescuta. Tratamentul este conservativ medical in timp ce se asteapta recuperarea granulocitelor. La diagnostic pacientul trebuie sa primeasca antibiotice cu spectru larg de actiune. In unele cazuri pacientii sunt descoperiti cu hemoculturi pozitive pentru germeni anaerobi gram-negativi. Se poate administra factor de stimulare a maduvei osoase
Exista raporate privind terapia eficienta cu vancomicina, agentii antipersistaltici trebuie evitati. Recurenta este rara iar majoritatea pacientilor se recupereaza.

Terapia chirurgicala are succes la pacientii care nu raspund la terapia medicamentoasa. Criteriile propuse pentru interventia chirurgicala includ:
-hemoragie gastrointestinala persistenta dupa rezolutia neutropeniei si a trombocitopeniei si corectia anomaliilor coagularii
-evidenta perforatiei peritoneale libere
-deteriorarea clinica care necesita suport cu vasopersoare sau volume mari de fluide, sugerind sepsis necontrolat
-dezvoltarea simptomelor unui proces intraperitoneal care in absenta neutropeniei necesita in mod normal chirurgie.