Tinea nigra

Tinea nigra este o dermatomicoza superficiala neobisnuita, determinata de obicei de Hortaea wemeckii. Apare ca o macula hiperpigmentata pe palme. Plantele si mai rar alte zone ale corpului pot fi afectate. Desi aspectul tineei nigra poate fi alarmant datorita incidentei neobisnuite si a potentialei confuzii cu o afectiune medicala mai severa (melanomul malign), tinea nigra este o afectiune benigna si usor vindecabila.

Dupa ce tinea nigra este diagnosticata pe baza descrierii si a istoricului pacientului, examenului fizic si a testelor de laborator adecvate se indica un tratament fungic pentru a eradica infectia. Se folosesc agenti dermatologici precum acid salicilic, tretinoin, imidazoli topici, piridone topice, alilamine.

Deoarece infectia este considerate a apare dupa inocularea secundara traumei, pacientii trebuie sa evite sursele de contaminare cum sunt solul, compostul si lemnul putrezit. Tinea nigra este o infectie fungica superficial benigna care nu determina complicatii serioase. Este vindecabila iar cu tratament adecvat nu revine.

Patogenie si cauze

Tinea nigra este o micoza superficial a stratului cornos. Infectia apare ca rezultat al inocularii dintr-o sursa contaminata cum este solul, lemn sau compost pe o trauma a zonei afectate. Tipic incubatia este de 2-7 saptamini. Fungul prezinta adeziune lipofilica la pielea umana. Se regaseste exclusiv in stratul cornos si nu se extinde la stratul lucidum.
Fungul isi ia nutrientii din descompunerea lipidelor. Este tolerant la mediul sarat si un pH scazut. Determina modificare pigmentara a pielii cu macule colorate negru prin acumularea de substanta melaninlike in fungi. Dermatomicoza tinde sa apara in zonele cu o concentratie crescuta de glande ecrine. Hiperhidroza pare a fi un factor de risc.

Semne si simptome

Tinea nigra apare cel mai frecvent la populatiile pediatrice si adolescente, totusi persoanele de toate virstele pot fi infectate. In general pacientii cu tinea nigra sunt asimptomatici. Rar poate fi raportat pruritul. Absenta oricarui disconfort amina decizia pacientului de a se adresa medicului.

Examen fizic.

Tinea nigra este caracterizata de prezenta unei macule maro-negre nedureroase. Macula apare insidios ca un punct negru initial. Hiperpigmentarea maculei variaza de la maro pina la negru similar cu nitratul de argint. Marginile sunt tipic discrete. Modificarile pigmentare apar catifelate. Leziunea este tipic solitara, desi pot fi prezente mai multe leziuni. Leziunile solitare sunt localizate pe suprafetele plantare si palmare, dar se pot extinde la degete. Zone precum gitul sau pieptul sunt afectate mai rar.
Forma leziunii variaza si poate fi ovoida, rotunda sau neregulata. Leziunea creste lent in citeva saptamini sau luni. Dimensiunea variaza de la milimetri la citiva cm in diametru, in functie de durata infectiei. Alte elemente fizice precum eritemul sau indurarea sunt absente. Rar este prezenta descuamarea.

Diagnostic

Studii de laborator:
- examinarea microscopica din scuamele peilii tratate cu hidroxid de potasiu arata hife septate, ramificate care contin pigment negru in pereti
- cultura creste intr-o saptamina.
Examenul histologic din specimenele de biopsie arata hiperkeratoza si usoara acantoza. Se poate descrie un infiltrat limfocitic perivascular in stratul papilar si subpapilar al dermului.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: boala Addison, nevul displazic, melanom malign, nevi melanocitici, sifilis, candida, pinta, contaminare chimica.

Tratament

Se folosesc preparate topice antifungice pentru eradicarea infectiei. Agentii dermatologici sunt folositi pentru a trata tinea nigra datorita actiunii lor asupra pielii. Acestia pot ajuta la inlaturarea keratinei in exces in afectiunile hiperkeratozice ale pielii sau modifica turnover-ul celular. Sunt folosite alaturi de fungicidele sau fungistaticele medicale.

Acidul salicilic determina descuamarea stratului cornos prin dizolvarea cementului intercelular, fara a afecta structura dermului viabil. Tretinoinul topic scade coalescenta celulelor epiteliale foliculare si stimuleaza activitatea lor mitotic cu un turnover rapid al celulelor epiteliale.

Imidazolii topici sunt antifungice de spectru larg folosite de obicei pentru tinea pedis dar sunt utile si in tinea nigra. Exemple: clotrimazole, ketoconazole, miconazole. Piridonele topice sunt agenti cu spectru larg de actiune cu activitate anticandidozica, antidermatofitica si antibacteriana. Exemple: ciclopirox. Alilaminele topice inhiba epoxidaza squalenica o enzima cheie in biosinteza sterolica la fungi determinind decesul fungilor. Exemple: terbinafina. Agentii fungistatici nu ucid fungii, doar previn replicarea lor. Exemple: acid undeclenic.