Tiroidita Hashimoto

Aceasta afectiune , denumita si gusa limfadenoida, este o boala inflamatorie cronica frecventa a glandei tiroide, in care factorii autoimuni joaca rolul cel mai important.

Apare frecvent la femei de varsta medie si este principala cauza de gusa sporadica la copii. Participarea factorilor autoimuni la aparitia acestei afectiuni este sugerata de infiltrarea limfocitara a glandei si prezenta unor concentratii serice crescute de imunoglobuline si anticorpi antitiroidieni.Dintre acestia, cei mai importanti din punct de vedere clinic sunt anticorpii antitireoglobulina detectati prin aglutinarea globulelor rosii de oaie si anticorpii antiperoxidaza tiroidiana (anti-TPO) detectati prin imunofluorescenta sau tehnica mai sensibila de imunoabsorbtie (ELISA). Acesti autoanticorpi probabil reflecta, dar nu determina distructia tiroidei, existenta in afectiunile autoimune.

Tiroidita Hashimoto coexista cu alte boli de natura autoimuna cum ar fi anemia pernicioasa, sindromul Sjögren, hepatita cronica activa, lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoida, insuficienta suprarenaliana, diabetul zaharat si chiar si boala Graves. La randul lor, aceste afectiuni  apar frecvent la membrii familiei pacientilor cu boala Hashimoto. Ca si cauza de aparitie a acestei afectiuni autoimune a fost presupusa ingestia crescuta de iod.

Semnul manifest  cel mai cararacteristic este prezenta gusii, marirea implicand intreaga glanda fara a fi obligatoriu simetrica. In mod tipic, consistenta este ca de cauciuc, marginile sunt festonate, iar aspectul general al glandei este pastrat.

La debutul bolii metabolismul este normal, totusi chiar si atunci , scaderea rezervei tiroidiene se manifesta deseori printr-o crestere a TSH-ului seric. RAIU (testul pentru determinarea captarii iodului radioactiv de catre tiroida) poate fi crescut timpuriu, reflectand secretia de iodoproteine inactive fiziologic, insa concentratiile serice ale T4 si T3 sunt normale, iar pacientul este eutiroidian.

Dupa ce afectiunea progreseaza poate surveni insuficienta tiroidiana, la inceput asimptomatica, din cauza inlocuirii progresive a parenchimului tiroidian cu limfocite sau tesut fibros. Insuficienta tiroidiana este intai evidentiata de cresterea concentratiei serice de TSH. Cu timpul, concentratia serica a T4 scade, desi T3 ramane normal. in final, concentratia serica a T3 scade sub limitele normale, producandu-se hipotiroidia franca.

Tiroidia autoimuna, inclusiv boala Hashimoto, poate fi responsabila pentru 90% din cazurile de hipotiroidie. Aproape intotdeauna sunt prezente titruri crescute de anticorpi anti-TPO. Titruri crescute pot aparea si in alte afectiuni tiroidiene, in special in hipotiroidia tireopriva primara si in boala Graves, insa cu o frecventa mai mica. Desi modificarile prezentate sunt de obicei suficiente pentru a permite diagnosticarea, confirmarea histologica poate fi obtinuta printr-o punctie biopsica.

Un TSH seric crescut impune tratamentul cu levoti-roxina. Avand in vedere frecventa cu care se dezvolta in cele din urma hipotiroidia, tratamentul este indicat si la pacientii cu TSH la limita superioara a normalului si cu titra pozitiv de anticorpi. La unii pacienti, acest tratament se asociaza cu regresia gusii. La femeile insarcinate cu titruri crescute de anticorpi riscul de esec poate fi mai mare, independent de starea tiroidei.

Uneori pacientii pot prezenta hipertiroidie in asociere cu prezenta unei glande tiroide neobisnuit de dura si cu titruri crescute de anticorpi antitiroidieni circulanti, combinatie care sugereaza existenta concomitenta de boala Graves si tiroidita Hashimoto (“Hashitoxicoza”). In alte cazuri, hipertiroidia poate surveni la un pacient diagnosticat cu tiroidita Hashimoto, datorandu-se probabil aparitiei unor clone de limfocite care produc anticorpi stimulatori anti-receptor TSH.

Hipertiroidia asociata cu tiroidita Hashimoto se trateaza intr-o maniera conventionala, insa terapia de ablatie este utilizata mai rar, deoarece asocierea tiroiditei cronice tinde sa limiteze durata hiperactivitatii tiroidei si predispune la aparitia hipotiroidiei dupa tratament chirurgical sau cu iod radioactiv.