Tricocefaloza (trichiuriaza)

Tricocefaloza (trichiuriaza)

Tricocefaloza, numită și trichiuriază, reprezintă infecția cu parazitul Trichuris trichiura, numit și „viermele bici”. Acesta trăiește în tractul digestiv inferior al unor mamifere, inclusiv omul și produce manifestări digestive. Infecția cu trichiuri este răspândită pe tot globul și este corelată cu clima caldă și umedă și igiena deficitară. Per total, se estimează că circa un sfert din populația lumii este infectată cu acest parazit și boala este mai frecventă la copii, care intră în contactul cu solul mai frecvent decât adulții.


Această infecție se transmite pe cale fecal-orală, însemnând că ouăle de parazit sunt eliminate prin materiile fecale pe sol și contaminează apoi mâinile, alimentele sau obiectele și ajung să fie ingerate. Larvele eclozează în intestinul subțire, apoi se maturizează și trăiesc în colon.


Tricocefaloza este cel mai frecvent asimptomatică, dar poate uneori produce manifestări patologice, mai ales în infestările masive:

  • Diaree
  • Mucus sau sânge în materiile fecale
  • Defecație dureroasă
  • &Întârzierea creșterii, la copii
  • Tulburări cognitive, la copii


Diagnosticul tricocefalozei se realizează paraclinic, prin analiza microscopică a mostrelor de scaun (examen coproparazitologic).


Tratamentul tricocefalozei se realizează cu medicamente antihelmintice precum mebendazol, albendazol, sau oxantel. Terapia este eficientă, are o durată scurtă și puține efecte secundare. Prevenirea infecției cu Trichuris trichiura se realizează prin spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun, spălarea fructelor și legumelor crude, dezinfectarea animalelor ce pot fi purtătoare (câini, porci). (1, 2)


Cauze și factori de risc

Trichiuriaza se datorează infecției cu paraziți din genul Trichuris, cel mai des fiind vorba despre Trichuris trichiura; rar, omul poate fi infectat cu specia animală Trichuris vulpis. Acestea fac parte din încrengătura nematodelor, alături de Ascaris lumbricoides, Strongyloides spp,  ordinul Filariidae și alții. Trichuris trichiura este un vierme lung de circa 4 centimetri și efilat la capete, motiv pentru care mai este numit și „viermele-bici”. Omul contractează infecția cu trichiuri prin:

  • Contactul cu solul contaminat și ingestia ulterioară a ouălelor de paraziți
  • Ingestia fructelor sau a legumelor contaminate
  • Consumul de apă contaminată


Infestarea cu acest parazit este mai frecventă în climatele umede și calde și în regiunile de pe glob unde materiile fecale umane sunt folosite ca și fertilizator natural. (2)


Ciclul de viață al Trichuris trichiura

Omul ingerează ouălele embrionate prezente la nivelul solului sau alimentelor, eliminate prin materiile fecale umane sau canine. Ajunse în intestinul subțire, acestea eclozează și parazitul se maturizează în circa două săptămâni. Spre diferență de alți helminți, precum Ascaris lumbricoides (limbrici), trichiurii nu au în ciclul de viață o fază de migrare tisulară, ci trăiesc strict în tractul digestiv. Helminții adulți se deplasează în colon și cecum, unde rămân cantonați și se hrănesc cu secreții intestinale (nu cu sânge).

 

Durează aproximativ 1-3 luni de la momentul infecției pentru ca paraziții femele să se maturizeze complet și să elimine ouă prin materiile fecale. Din acest punct, între 3.000 și 200.000 de ouă sunt eliminate de către paraziți zilnic. Trichiurii adulți au o durată de viață de circa un an.

 

Ouăle ajunse în mediu nu sunt infecțioase de la început, ci este necesară o perioadă de 2-3 săptămâni pentru ca oul să intre în primul stadiu larvar. În acest timp, condițiile de mediu sunt critice pentru dezvoltarea într-un ou viabil, infecțios: supraviețuiesc cel mai bine în jurul temperaturii de 22 de grade Celsius, ferite de lumina directă a soarelui. Ingestia ouălelor înainte de maturizarea completă și embrionare nu va produce colonizarea intestinală. (1, 3)


Semne și simptome

Tricocefaloza este cel mai frecvent inaparentă clinic. Atunci când apar (mai des la copiii cu infecții masive), simptomele pot include:

  • Scaune diareice, nocturne
  • Dizenterie (scaune mucoase, sangvinolente, apoase)
  • Disconfort sau durere abdominală
  • Prolaps rectal
  • Întârzierea creșterii, la copii
  • Întârzierea dezvoltării intelectuale, la copii
  • Prolaps rectal
  • Semnele anemiei (paloare a tegumentelor și mucoaselor, oboseală, amețeală, suflu cardiac, palpitații)
  • Degete hipocratice (bombarea unghiilor și vârfului degetelor)
  • Piele uscată (3)


Diagnostic

Clinic

Diagnosticul strict clinic al infecției cu Trichuris trichiura este imposibil, întrucât nu există manifestări patognomonice pentru această boală. Uneori, sindromul digestiv poate fi suficient de sugestiv pentru o parazitoză, în special atunci când apare la un copil. Proctoscopia sau examinarea rectului prolabat poate evidenția uneori în mod direct prezența paraziților adulți.


În evoluție, pot apărea complicații:
Locale

  • Prolaps rectal
  • Colită
  • Proctită
  • Apendicită

Sistemice (datorate spolierii de substanțe nutritive)

  • anemie
  • Malnutriție
  • Degete hipocratice


Acestea apar mai ales la copii, în urma unei infestări severe. (2, 3, 4)

Paraclinic

Diagnosticul de certitudine al tricocefalozei se realizează prin detectarea ouălelor de paraziți din materiile fecale, prin examinarea la microscop (examen coproparazitologic). Recoltarea materiilor fecale se realizează la domiciliu, folosind un kit special (o eprubetă de plastic și o paletă). Se recomandă recoltarea unor fragmente mici (de mărimea unui bob de mazăre) din 3 locuri diferite, din materiile fecale colectate în afara vasului de toaletă.


Proba se duce la laborator rapid și este examinată macroscopic și microscopic, prin fixare între lamă și lamelă. Ouăle de Trichuris trichiura trebuie diferențiate de cele ale altor paraziți: acestea au dimensiunea de 50-56 µm/ 21-26 µm, formă ovală, cu doi poli și culoare gălbuie-maronie. Uneori, există pluriinfestare helmintică a probei (sunt prezenți și alți paraziți în tractul digestiv).


În cazuri simptomatice, se poate realiza o hemoleucogramă care poate evidenția:

  • Eozinofilia – apare destul de frecvent, ca și reacție tisulară la prezența parazitului 
  • Anemie – rar, poate apărea reducerea concentrației de hemoglobină sub valorile normale vârstei


Proctoscopia sau alte tehnici de investigare imagistică directă a tractului digestiv inferior sunt indicate de obicei doar în cazurile severe sau refractare la tratament. (2, 3)


Tratament

Tratamentul tricocefalozei este medicamentos, utilizând agenți antihelmintici orali. Se pot prescrie:

  • Mebendazol – o singură doză de 500 mg decontaminează complet intestinul la 40-75% dintre pacienți, fiind medicamentul de elecție în această infecție; tratamentul se prescrie de obicei pe 3 zile (câte o doză de 100 mg, de două ori pe zi) și se repetă după 3-4 săptămâni, dacă nu s-a produs vindecarea
  • Albendazol – alternativă la mebendazol, se administrează câte 400 mg/zi, timp de 3 zile
  • Ivermectin
  • Oxantel


Antihelminticele sunt în general bine tolerate și cauzează rar efecte secundare, în special la copii. De obicei este vorba despre tulburări gastrointestinale precum durere și crampe abdominale, greață, vărsături.


Nu se cunosc cu certitudine efectele acestor medicamente asupra fătului, motiv pentru care sunt indicate la femeile gravide doar în cazurile de infestare severă, în care beneficiile depășesc potențialele riscuri. În acest caz, se administrează în ultimele două semestre. Nu există suficiente date privind excreția acestor antihelmintice în laptele uman.


Similar, folosirea mebendazol la copiii sub 2 ani ar putea prezenta niște riscuri. Totuși, acesta, cât și albendazol, au fost folosite la copiii mici în cazuri de necesitate absolută și în doze reduse, fără efecte secundare semnificative. (1, 4, 5)


Profilaxia infecției cu trichuri

Pentru a preveni infecția cu ouăle paraziților din genul Trichuris, se recomandă:

  • Spălarea frecventă a mâinilor cu apă și săpun și educarea copiilor în acest sens
  • Spălarea fructelor și a legumelor crude și decontaminarea mâinilor după manipularea acestora
  • Învățarea copiilor să nu introducă sol în gură, în special în regiunile fertilizate cu materii fecale umane
  • Tratarea câinilor infectați
  • Colectarea materiilor fecale canine de pe sol (prevenind infectarea, deoarece sunt necesare 2-3 săptămâni pentru embrionare)
  • Interzicerea accesului câinilor în locurile de joacă ale copiilor (1, 2)


Concluzii

  • Infecția cu Trichuris trichiura, numită trichiuriază sau tricocefaloză evoluează cel mai adesea asimptomatic.
  • Rar, mai ales la copii, apar diaree cu sânge și mucus, dureri abdominale, anemie.
  • Infecția este favorizată de igiena defectuoasă a mâinilor și se transmite fecal-oral, din cauza prezenței materiilor fecale umane la nivelul solului.
  • Tratamentul cel mai eficient constă în administrearea de mebendazol, timp de 3 zile. (1)

Data actualizare: 10-02-2014 | creare: 06-01-2014 | Vizite: 5374

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
 
intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK