Tuberculoza urogenitala

Simptome si diagnostic

Tablou clinic
De cele mai multe ori pacientul prezinta atat semne de afectare renala cat si semne generale de impregnatie bacilara precum astenia, inapetenta, scadere ponderala, transpiratii nocturne, paloare. Simptomatologia urologica cuprinde manifestari ale atingerii renale (hematurie, durere lombara), ale afectarii vezicale (polakiurie diurna si nocturna, usturimi mictionale, piurie, durere suprapubiana cand vezica este plina) si uneori ale afectarii genitale – metro-anexita, prostatita, epididimita TBC cu cele doua forme posibile: acuta cu evolutie spre fistulizare si cronica inca de la inceput. Starea de subfebrilitate de transforma in febra mare si frison odata ce se suprainfecteaza.
Examenul clinic evidentiaza uneori si semne de TBC nonurogenitala. Palparea poate evidentia un rinichi mare tuberculos, ingrosarea canalului deferent si a epididimului, eventual un hidrocel si fistula cu drenaj la nivelul tegumentului scrotal. La examenul digital rectal prostata poate prezenta zone de induratie sau noduli (aspect de mozaic) .

Investigatiile paraclinice cuprind explorari imagistice si de laborator necesare punerii diagnosticului si urmarii evolutiei tratamentului.
Analiza urinii ofera cele mai multe informatii utile pentru diagnosticul de tuberrculoza urogenitala. Examenul sumar de urina arata piurie sau piohematurie si pH-ul este acid. Urocultura este aproape intotdeauna sterila.
Prezenta Mycobacterium tuberculosis in urina se poate evidentia prin examen microscopic direct (examen greoi dar care ofera semnul de certitudine si este pozitiv in mai bine de 60% de cazuri) si prin culturile pentru BK care se fac din prima urina de dimineata si sunt pozitive in marea majoritate a cazurilor. Bacilii pot fi identificati si in secretiile unei prostate infectate specific.
Testarea i. d. la tuberculina se face la toti pacientii la care exista suspiciunea de tuberculoza: doar testul negativ este un argument in potriva diagnosticului de tuberculoza.
Cistoscopia pune in evidenta leziunile caracteristice care apar pe fondul unei mucoase vezicale congestionate si edemastiate. La nivelul trigonului apar granulatii albicioase de marimea unei gamalii de bold. Din confluenta mai multor granulatii apar ulceratiile. Mucoasa poate capata un aspect pseudotumoral (datorita edemului si hipertrofiei mucoasei) fapt ce impune efectuarea biopsiilor urmate de examen histopatologic.

Explorarile radiologice cuprind radiografia toracica, radiografia reno-vezicala simpla (tuberculoame calcificate, rinichiul mastic, nefromegalia eventual leziuni TBC ale coloanei vertebrale) si urografia intravenoasa. Imaginile urografice renale cele mai sugestive sunt :
- ulceratia realizeaza imaginea de, , rosatura de molie”;
- caverna este o cavitate cu contur imprecis delimitat situat in parenchimul renal juxtapapilar;
- dilatatia in bula sau maciuca a calicelui ;
-aspectul de, , floare de margareta” aparut ca urmare a stenozei bazinetului sau de, , floare ofilita” datorita retractiei bazinetului. Leziunile ureterului sunt stenozele localizate la nivelul jonctiunii pieloureterale.
Vezica poate prezenta urmatoarele modificari:
-retractia, aplatizarea sau coborarea unui corn vezical;
-imagine de spicul la nivelul calotei
-vezica compartimentata in, , clepsidra” sau in trefla
-vezica dintata consecinta edemului si hipertrofiei musculare
-vezica mica, rotunda stelata.
In cazul distrugerii complete a rinichiului intalnita in pionefroza TBC apare rinichiul mut urografic.
Daca rezultatele urografiei intravenoase sunt neclare se face ureteropielografie anterograda. Leziunile veziculelor seminale si ale prostatei sunt evidentiate cu ajutorul uretrocistografiei retrograde.
Ultrasonografia este utila pentru ddiferentierea unei caverne renale voluminoase de o tumora renala.

Diagnosticul de tuberculoza urogenitala poate fi sugerat de anamneza, simptomele clinice, probele biologice si radiologice si este confirmat numai de examenul histopatologic sau baciloscopia pozitiva.

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni:
- cistita sau pielonefrita cronica nespecifica mimeaza foarte bine tuberculoza asa ca se impune cautarea BK
- cistita interstitiala Lipsesc bacilii Koch si piuria
- epididimita nespecifica prezenta bacililor in culturi face diferenta
- calculii renali mici
- papilita necrozanta
- schistosomiaza apare in anumite arii geografice sau la persoane care au calatorit in aceste zone; examenul parazitologic urinar evidentiaza parazitul.

Complicatii sunt urmarea directa a procesului infectios (distructie parenchimatoasa si obstructie) sau a celui imflamator si a reorganizarii exsudatului. Din prima categorie fac parte flegmonul perinefretic, litiaza renala, ureterohidronefroza care evolueaza spre autonefrectomie (rinichi mut urografic), insuficienta renala cronica in cazul afectarii bilaterale. Din a doua categorie face parte fibroza peretelui vezical si contractura detrusorului si stenoza ureterelor avand drept consecinta tot ureterohidronefroza.