Tularemia

Diagnostic diferential

Indivizii din regiunile endemice, care se prezinta la medic cu febra ridicata si persistenta, leziuni tegumentare ulcerative si adenopatie regionala, vor fi suspectati de tularemie, investigati si tratati corespunzator. Anamneza este foarte importanta, deoarece stabileste existenta in antecedente a unui posibil contact infectant, cu un animal purtator sau bolnav. Tularemia va fi suspectata mai ales la indivizii care, prin natura profesiei lor (vanatori, medici veterinari, personalul care lucraza in laboratoarele de microbiologie), sunt expusi in mod sistematic la insecte sau alti vectori animali. Mai mult de o treime dintre pacienti, nu prezinta in antecedentele recente un contact, posibil infectios, cu o sursa de origine animala.

Tularemia ulceroglandulara poate fi diagnosticata usor dupa aspectul clasic al manifestarilor clinice; probleme de diagnostic diferential apar atunci cand aspectele clinice sunt atipice iar simptomatologia are o evolutie mai putin ampla decat in mod uzual. Leziunile cutanate trebuiesc diferentiate de cele aparute in sporotricoza, in infectiile tegumentare cu S. aureus, S. pyogenes, Mycobacterium marinum, sifilis, antrax sau rickettsioze. Alte boli care se insotesc de adenopatie regionala satelita: pesta, limfogranulomul veneric si boala zgarieturii de pisica.

Pentru stabilirea diagnosticului de tularemie orofaringiana trebuiesc excluse infectiile cu streptococi beta-hemolitici de grup A, Arcanobacterium haemolyticum, Corynebacterium diphtheriae si mononucleoza infectioasa. Clinic, pneumonia tularemica poate fi confundata cu alte pneumonii atipice de origine virala sau bacteriana (Mycoplasma pneumoniae, Legionella pneumophila). Tularemia tifoidica va fi diferentiata de febra tifoida, de infectiile cu Salmonella, bruceloza, toxoplasmoza, mononucleoza infectioasa, tuberculoza miliara, sarcoidoza sau leucemii (afectiuni maligne ale tesutului limfo-formator).