Tulburarea de identitate disociativa

Tulburarea de identitate disociativa (cunoscuta anterior ca tulburare de personalitate multipla), este considerata a fi o conditie psihologica foarte complexa. Este probabil cauzata de mai multi factori, inclusiv traume severe in timpul copilariei timpurii (de obicei abuzuri repetitive extreme – fizice, sexuale sau emotionale).

Ce este tulburarea de identitate disociativa?

Cei mai multi dintre noi au experimentat momente de disociere usoara, precum in cazul reveriilor sau atunci atunci cand ai sentimentul ca te pierzi in timp ce lucrezi la un proiect. Cu toate acestea, tulburarea disociativa de identitate este o forma severa de disociere, un proces mental care produce o lipsa de conexiune in ganduri, amintiri, sentimente, actiuni sau in simtul identitatii personale.

Se crede ca tulburarea de identitate disociativa provine dintr-o combinație de factori care pot include traume experimentate de persoana diagnosticata. Aspectul disociativ este considerat a fi un mecanism de adaptare – persoana literalmente se disociaza dintr-o situatie sau o experienta care este prea violenta, traumatica, dureroasa pentru a o asimila cu sinele sau conștient.

Este tulburarea de identitate disociativa reala?

Poate te intrebi daca tulburarea disociativa de identitate este reala. La urma urmei, este dificila intelegerea dezvoltarii mai multor personalitati, chiar si pentru expertii de inalta calificare. Diagnosticul in sine ramane controversat in randul profesionistilor din domeniul sanatatii mintale, iar unii experti considera ca este intr-adevar o „mladita” fenomen a unei alte probleme psihiatrice, cum ar fi tulburarea de personalitate borderline sau produsul unor dificultati profunde in a face fata abilitatilor sau a tensiunilor legate de modul in care oamenii au creat relatii de incredere emotionala cu ceilalti.

Alte tipuri de tulburari disociative definite in DSM-5, manualul de psihiatrie principal utilizat pentru a clasifica bolile psihice, includ amnezia disociativa si depersonalizarea / tulburarea de derealizare.

Care sunt simptomele tulburarii de identitate disociativa?

Tulburarea de identitate disociativa se caracterizeaza prin prezenta a doua sau mai multe identitati distincte sau divizate sau stari de personalitate, care au in continuu puterea asupra comportamentului persoanei. In cazul acestei tulburari, persoana are incapacitatea de a-si aminti informatii personale cheie, iar acest lucru nu poate fi explicat ca o simpla uitare. In acest caz, persoana diagnosticata traieste variații de memorie extrem de distincte, care fluctueaza cu dubla personalitate a persoanei.

Starile diferite (personalitatile diferite) au propria lor de varsta, sex sau chiar rasa. Fiecare are propriile sale gesturi, dar si moduri diferite de a vorbi. „Comutarea” reprezinta fenomenul prin care fiecare personalitate se dezvaluie și controlează comportamentul si gandurile persoanei. „Comutarea” poate dura de la cateva secunde până la minute si chiar zile. Atunci când se afla sub hipnoza, personalitatile diferite pot fi destul de receptive la solicitările terapeutului.

Dintre simptomele tulburarii de identitate disociativa enumeram:

• depresia
• modificări ale dispozitiei
• tendinte sinucigase
• tulburari de somn (insomnie, terori nocturne, mersul pe jos de somn)
• anxietate, atacuri de panica, fobii
• abuzul de alcool si de droguri
• compulsii și ritualuri diverse
• simptome psihotice (inclusiv halucinatii vizuale si auditive)
• tulburari de alimentatie

Alte simptome ale tulburarii de identitate disociativa pot include dureri de cap, amnezie, pierdere de timp, transe si variate “experiente corporale”. Unele persoane cu tulburari disociative au o tendinta spre auto-persecutie, auto-sabotaj si chiar violenta (ambele auto-provocate si orientate spre exterior). De exemplu, o persoana diagnosticata cu tulburare disociativa de identitate ajunge sa faca lucruri pe care nu le-ar face in mod normal, cum ar fi sa conduca nechibzuit, sa fure de la un prieten, ca si cum ar fi obligati sa faca asta. Unii descriu acest sentiment ca si cum un pasager se afla în corpul lor care face alte actiuni in locul lor. Chiar simt ca nu au nici un control in aceste situatii.

Care este diferența dintre tulburarea de identitate disociativa si schizofrenie?

Schizofrenia si tulburarea disociativă de identitate sunt adesea confundate, dar ele sunt foarte diferite.
Schizofrenia este o boală psihică severă care implica episoade de psihoza cronica, in principal caracterizata prin halucinatii vizuale sau/ si auditive sau deliruri.

Spre deosebire de conceptiile populare, persoanele cu schizofrenie nu au personalitati multiple. Delirurile sunt cele mai frecvente simptome psihotice in schizofrenie; halucinatiile, in special cele auditive, sunt prezente la aproximativ jumătate pana la trei sferturi din persoanele bolnave.

Sinuciderea este un risc atat in cazurile de schizofrenie, cat si in cele cu tulburarea disociativa de identitate, desi pacientii cu personalităti multiple au o istorie de tentative de suicid mai des decat alti pacienti de psihiatrie.

Cum modifica disocierea modul in care o persoana experimenteaza viata?

Exista mai multe moduri principale in care procesele psihologice ale tulburarii de identitate disociativa schimba modul in care o persoană traieste diverse experiente de viata, inclusiv urmatoarele:

• depersonalizarea – aceasta este un sentiment de a fi detasat de corp si este adesea mentionat ca o experienta „in afara corpului”.
• derealizarea – aceasta este sentimentul ca lumea nu este reala sau ca se afla, undeva, departe.
• amnezia – aceasta reprezinta esecul de amintire de informatii personale semnificative; este atat de extinsa, incat nu poate fi pusa pe seama unei uitari obisnuite.
• confuzia de identitate sau de alterare a identitatii. Ambele presupun un sentiment de confuzie cu privire la cine este persoana. Un exemplu de confuzie de identitate este atunci cand o persoana are probleme cu definirea lucrurilor care o intereseaza in viata sau a punctelor de vedere politice, religioase sau sociale, a orientarii sexuale sau a ambitiilor profesionale. Mai mult fata de aceste modificari aparente, persoana poate avea osciltatii temporale, locale sau situationale.

Este acum recunoscut faptul ca aceste stari disociate nu sunt personalitati pe deplin mature, ci mai degraba ele reprezinta un sentiment incoerent al identitatii. Exista, de obicei, o personalitate “gazdă” in interiorul individului, care se identifică cu numele real al persoanei. In mod ironic, personalitatea gazda este, de obicei, constienta de prezenta altor personalitati.

Ce rol joaca personalitatile diferite?

Personalitatile distincte pot servi diverse roluri in a ajuta individul sa faca fata unor dileme ale vietii. De exemplu, exista o medie de 2 pana la 4 personalitati prezente atunci cand pacientul este diagnosticat initial. Apoi, exista o medie de 13 pana la 15 personalitati care pot deveni cunoscute pe parcursul tratamentului. Au existat totusi, desifoarte putine cazuri,  persoane cu un diagnostic  ce continea mai mult de 100 de personalitati. Mediul sau diferite evenimente de viata declanseaza o schimbare brusca de la un o personalitate la alta.

Cum este diagnosticata tulburarea de identitate disociativa?

Diagnosticarea acestei tulburari are nevoie de timp. Se estimeaza ca persoanele cu tulburari disociative au petrecut 7 ani in sistemul de sanatate mintala inainte de a primi un diagnostic precis. Acest lucru este obisnuit, deoarece lista de simptome care determina o persoana cu o tulburare disociativa de a urma un tratament este foarte asemanatoare cu cele ale multor alte diagnostice psihiatrice. De fapt, multi oameni care au tulburari disociative au, de asemenea, diagnostice de tulburari de personalitate borderline, depresie si anxietate.

DSM-5 ofera urmatoarele criterii pentru a diagnostica tulburarea de identitate disociativa:
1. Doua sau mai multe identitati distincte sau stari de personalitate sunt prezente, fiecare cu propriul sau model relativ durabil de a se percepe si de a gandi atat pe sine, cat si mediul înconjurător
2. Amnezia care apare este definita ca prezenta a unor lacune prin trairea unor evenimente zilnice, la nivel de informații personale importante, cat si in cazul unor evenimente traumatice
3. Persoana trebuie sa fie afectata de aceasta tulburare sau are probleme de functionare intr-unul sau mai multe domenii majore din viata sa
4. Perturbarea nu face parte din practici culturale sau religioase normale
5. Simptomele nu sunt cauza unor efecte fiziologice directe ale unei substante (cum ar fi comportamentul haotic in urma unei intoxicatii cu alcool) sau o conditie medicala generală (cum ar fi crize partiale complexe).

Care este planul de tratament recomandat pentru tulburarea de identitate disociativa?

Desi nu exista nici un „leac” pentru tulburarea disociativa de identitate, un tratament pe termen lung poate fi de ajutor, in cazul in care pacientul ramane comis. Tratamentul eficient include psihoterapia de lunga durata, hipnoterapia, dar si art-terapia sau terapia prin miscare. Nu exista tratament medicamentos stabilit pentru tulburarea disociativa de identitate, ceea ce face ca abordarea psihoterapeutica sa devina pilonul principal in procesul de recuperare/ vindecare.

Tratamentul tulburărilor adiacente, cum ar fi depresia, este fundamental pentru imbunatatirea generala. In acest caz, procesul de psihoterapie poate fi insotit de un tratament medicamentos care poate sa ajute la stabilizarea conditiei pacientului.

Traducere si adaptare dupa Dr. Psiholog Joseph Goldberg