Tulburarile de somn in legatura cu respiratia

Introducere

Aceasta afectiune consta in intreruperea somnului ce are drept consecinte somnolenta excesiva sau insomnie (mai rar) , considerandu-se drept cauza anomaliile de ventilatie in cursul somnului, acestea putand fi hipoventilatia (nivele sanguine anormale ale oxigenului si bioxidului de carbon) alveolara centrala sau apneea (intrerupere temporara a respiratiei) de somn ori hipopneea (incetinire anormala a respiratiei sau respiratie superficiala) . Pentru a se sustine acest diagnostic este necesar ca intreruperea somnului sa nu fie consecinta unei tulburari mentale sau a uzului unei anumite substante (incluzand medicamentele) ori a unei conditii medicale generale.
Caracteristic acestei afectiuni este somnolenta excesiva rezultata din frecventele desteptarii din cursul somnului in care indivizii incearca sa respire normal. Starea de somnolenta este mai vizibila in momentele in care individul este relaxat (citit, privit la televizor) . Incapacitatea de a controla aceasta somnolenta este evidenta in cazul intrunirilor plicticoase, vizonarii filmelor sau pieselor de teatru ori audierii concertelor, iar daca somnolenta este extrema individul poate adormi in timpul conversatiei, mersului sau condusului unui vehicul. Intensitatea somnolentei poate varia in limite largi in functie de persoana. Individul poate minimaliza efectele somnolentei, aratandu-se mandru de faptul ca poate dormi oricand si oriunde. Insomnia este o acuza mai rara in cadrul acestei afectiuni decat somnolenta diurna. Unii indivizi se pot plange de dificultati de respiratie in decubit dorsal sau in timpul somnului.

Exista 3 forme ale tulburarii de somn in legatura cu respiratia – sindromul de apnee de somn obstructiva, sindromul de apnee de somn centrala si sindromul de hipoventilatie alveolara centrala. Sindromul Pickwick, un termen mai vechi, descria indivizii obezi cu o combinatie de sindrom de apnee de somn obstructiva si hipoventilatie ce desteapta din somn ca avand hipoventilatie in legatura cu somnul.

Indivizii cu acest tip de tulburare se pot plange de disconfort nocturn in piept, senzatie de asfixie ori anxietete intensa, miscari violente ale corpului (‘dormitori nelinistiti’) , pot descrie ‘betie de somn’ (dificultate extrema la desteptare si stare confuzionala) , uscarea severa a gurii, cea ce duce la trezirea in cursul noptii pentru a bea apa, sau nicturie, ce apare odata cu progresia simptomelor. Majoritatea indivizilor cu aceasta afectiune sunt supraponderali, mai putin cei cu apnee de somn centrala si prezinta HTA (hipertensiune arteriala) cu valori mari ale presiunii diastolice de asemenea sunt implicate si alte afectiuni – neurologice, afectiuni ORL (obstructia cailor aeriene nazale) , malformatii maxilo-mandibulare, afectiuni endocrinologice (acromegalie) , tumori de trunchi crebral.

La copiii mici simptomele si semnele sunt de intensitate mai redusa, find mai greu de identificat. O prevalenta a tulburarii de somn in legatura cu respiratia in asociere cu apneea de somn obstructiva ar fi de 1-10% la adulti. Debutul acestei afectiuni este insidios, evolutia progresiva spre cronicizare. Pierderea in greutate poate duce la rezolvarea spontana a sindromului de apnee de somn obstructiva, dar de regula evolutia progresiva poate duce in final la moarte prematura cardiovasculara sau prin aritmie.

Afectiunea poate surveni la orice varsta, dar cei mai multi diagnosticati sunt intre 40-60 de ani. Ca si tratament se poate indica pentru cei cu apnee obstructiva de somn scaderea in greutate dar baza tratamentului nu trebuie sa ramana aceasta, in prezent se foloseste cu rezultate bune tratamentul prin presiune pozitiva continua nazala, aceasta inlocuind tratamentul chirurgical folosit o perioada indelungata (traheostomia, uvulopalatofaringoplastia) . Se foloseste si tratamentul medicamentos, un medicament mai recent introdus fiind teofilina.

Prevalenta:
Prevalenta tulburarii de somn in legatura cu respiratia prezinta variatii destul de mari in functie de pragul de frecventa al evenimentelor apneice. Prevalenta in cazul sindromului de apnee de somn centrala nu este bine cunoscut dar se estimeaza a fi de aproximativ 10% din rata sindromului de apnee de somn obstructiva. Prevalenta tulburarii de somn in legatura cu respiratia in asociere cu apneea de somn obstructiva este estimata la 1-10% in populatia adulta putand depasi limita superioara in cazul indivizilor mai in varsta.

Evolutie:
Indivizii in etate cu afectiuni SNC sau cardiace prezinta mai frecvent apnee de somn centrala. Sindromul de hipoventilatie alveolara centrala si cel de apnee de somn centrala pot aparea la orice varsta. De regula tulburarea de somn in legatura cu respiratia are debut insidios cu evolutie progredienta si se cronicizeaza. De obicei in momentul diagnosticului afectiunea are deja cativa ani de evolutie. Sindromul de apnee de somn obstructiva poate remite spontan odata cu pierderea in greutate dar evolutia sa de regula este progresiva si poate duce la moarte prematura printr-o boala cardiovasculara sau o aritmie. Sindromul de apnee de somn centrala are evolutie cronica fara remisiuni dar tratamentul conditiilor medicale asociate poate ameliora tulburarea respiratorie.

Istoric familial:
Doar in cazul sindromului de apnee de somn obstructiva a fost descrisa o tendinta familiala.