Tumori maligne faringiene

Autor:

Tumori maligne faringiene

Faringele este constituit din 3 etaje suprapuse:

  • Rinofaringele (Cavumul) - comunică cu fosele nazale prin peretele său anterior și cu urechile prin trompele lui Eustachio ce au orificiile de deschidere pe pereții săi laterali.
  • Orofaringele - comunică cu cavitatea bucală prin istmul bucofaringian.
  • Hipofaringele (Laringofaringe) - peretele său anterior este format de baza limbii și epiglotăa. Corespunde corpilor vertebrali C3-C4-C5.


Tumorile maligne faringiene sunt clasificate in funcție de localizare:

Tumori maligne de rinofaringe

Apar la orice vârstă, dar mai frecvent după 40 de ani.
Anatomopatologic, tumorile maligne de rinofaringe se împart în două categorii: epitelioame (60%) și sarcoame (40%).

Simptomatologie:

  • debutul este frecvent asimptomatic, datorită localizării intr-o zonă mai putin accesibilă.
  • nu are simptome proprii, ci de împrumut:
  • rinologice - obstrucție nazală, rinoree sangvinolentă, epistaxis;
  • otologice - otită catarală, mai rar supurată, hipoacuzie, acufene - cu evoluție progresivă;
  • neurologice - nevralgie trigeminală sau paralizii de nervi mandibular, oculomotori;
  • ganglionare - aparent sub formă de adenopatie primitivă cu caracter neoplazic, cu sediul în partea mijlocie sau superioară a lojei carotidiene;
  • când tumora este situată pe peretele lateral invadeaza valul și simptomele se grupeaza în triada TROTTER (patognomonică pentru tumoră), constituită din: diminuarea mobilității vălului palatin, nevralgii trigeminale și tulburări auditive;
  • extensia spre fosele nazale determină apariția tulburărilor de vedere sau paralizii de oculomotori.


Examenul obiectiv:

  • la palpare - se simte adenopatia metastatică, cu ganglioni unic sau multipli, uni sau bilaterală. Ganglionii sunt duri, fixați la țesuturile învecinate;
  • rinoscopia posterioară - permite evidențierea unei formațiuni bine constituite sau o infiltrație suspectă în vecinătatea trompei lui Eustachio;


Diagnosticul pozitiv: se pune pe baza examenului clinic completat de examenul histopatologic al piesei de biopsie (când este posibil) și examen computer tomograf;
Tratament: este preponderent radioterapic și chimioterapie adjuvantă. Tratamentul chirugical are indicații reduse datorită localizării profunde.

Tumori maligne de orofaringe

Tumorile maligne de orofaringe se localizează în ordinea frecvenței pe: amigdala palatină, pe vălul palatin și, mai rar, pe peretele posterior al orofaringelui.

Neoplasm de amigdală palatină

Are localizare unilaterală, doar excepțional este bilateral.
Apare între 40-60 de ani și conform statisticilor, apare frecvent la fumători si alcoolici.
Anatomopatologic se împart în epitelioame și sarcoame, pe care le vom trata separat datorită tabloului clinic diferit.

Epitelioame:
Tumora inițială poate avea 3 aspecte:

  • forma ulcerată - aspect șancriform, rotundă, cu margini neregulate;
  • forma vegetantă - sub formă de mugure rosu, asemănător ca dimensiuni cu un bob de mazăre, cu o bază de implantare sesilă;
  • forma criptică - sub formă de mugure ce obstrueaza cripta;


Simptomatologie:

  • debutul este insidios, cu jenă faringiană unilaterală;
  • in evoluție apare odinofagie, halenă fetidă, adenopatie, otalgie care se poate permanentiza;
  • ganglionii subangolomaxilari se dezvoltă primii și sunt duri, lemnoși, nedureroși, fixați la planurile superficiale și profunde;
  • când tumora se extinde spre baza limbii și la nivelul vălului palatin apar tulburări de deglutiție și tulburări vocale;


Diagnosticul pozitiv - se stabilește prin semnele clinice coroborate cu examenul histopatologic al piesei de biopsie (obligatoriu).
Diagnosticul diferențial - se face cu:

  • sarcoamele regiunii
  • abcesul lojei amigdaliene
  • anginele cronice nespecifice.

Tratamentul este radioterapie și chimioterapie - pe tumorile de dimensiuni mici, iar pentru tumorile mai mari se realizează extirparea chirugicală a tumorii și adenopatiei, urmată de radioterapie.

Sarcoame:
Apare mai frecvent la tineri.
Au prognostic mai redus, pentru că au o sensibilitate deosebită la razele X, însă recidivează repede după o vindecare aparentă.
Prinderea ganglionilor este precoce.

Simptomatologie:

  • debutul este reprezentat de creșterea în volum a amigdalei, dar fără duritatea sppecifică carcinoamelor, urmată de apariția ulcerațiilor.
  • adenoaptia precoce este adesea bilaterală;
  • in evoluție apare disfagie, fără odinofagie, tulburări respiratorii și auditive.


Examenul local: la bucofaringoscopie se observă inegalitatea amigdalelor, cea bolnavă având un diametru de 2-3 ori mai mare decât cea sănătoasă, de consistență moale.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza examenului clinic completat de rezultatul la puncție-biopsie și de imagistica (CT).
Tratamentul este reprezentat radiochimioterapie.

Neoplasm de val palatin

Epitelioame:
Este caracteristică adenopatia uni sau bilaterală timpurie.
Apar la bărbații între 45-70 de ani și aproape excepțional la femei.
Se localizează frecvent pe luetă și pe fața anterioară a vălului. In evoluție se poate extinde spre stâlpii anteriori și posteriori și recesul palatin.

Simptomatologie:

  • debut prin senzație ușoară de corp străin, ușoară jenă la deglutiție;
  • adenopatie retro-angulo-maxilară cu ganglioni duri, mobili, nedureroși.
  • evoluția este rapidă prin extensia spre loja amigdaliană și spre comisura intermaxilară.


Diagnosticul pozitiv se stabilește prin bucofaringoscopie.
Diagnosticul diferențial se poate face cu:

  • papilomul vălului (se dezvoltă pe marginea liberă a vălului, pe vârful luetei și nu sângerează)
  • unele forme de lupus
  • sarcomul ulcerat al vălului.

Tratamentul epitelioamelor de bază este radioterapia.

Sarcoame:
Apar mai frecvent la tineri și se dezvoltă foarte repede.
Tumora este fixă, dură și nu există denopatie cervicală.
In evoluție hemoragiile repetate, eventualele metastaze viscerale sau osoase duc bolnavul spre existus.
Este radiorezistent.
Tratamentul sarcoamelor este chirurgical (exereza formațiunii) însă este urmat rapid de recidivă.

Tumori maligne de hipofaringe

Tumorile maligne de hipofaringe se localizează cu predilecție în sinusul piriform, mai rar pe peretele posterior sau pe fața linguală a epiglotei.

Simptomatologie:

  • tardivă, senzație de corp străin care apare la deglutiție.
  • în evoluție apare halena fetidă, odinofagie, sialoree, adenopatie laterocervicală unilaterală (mai rar bilaterală), dură, fixă pe planurile supra si subiacente.
  • prinderea laringelui determină apariția disfoniei și prinderea gurii esofagului determină oprirea tranzitului alimentar.


Examenul obiectiv:

  • stază salivară în hipofaringe;
  • formațiune infiltroulcerată a peretelui faringian;
  • adenopatie cu caractere tumorale;

Diagnosticul pozitiv se certifică prin biopsie și CT.

Tratamentul tumorilor de hipofaringe este chirurgical reprezentat de faringolaringectomie și cura chirurgicală a ganglionilor, urmată de radioterapie.


Data actualizare: 07-02-2014 | creare: 29-01-2014 | Vizite: 12255
Bibliografie
1. OTO-RINO-LARINGOLOGIE, N.Costinescu, St. Gîrbea, Ed.Medicala, București,1964
2. CURS DE OTORINOLARINGOLOGIE, Dinu Cezar, Litografia Imf
3. LEXICON AL DIAGNOSTICULUI ÎN OTORINOLARINGOLOGIE, Savel Obreja, Elena Ionita, Ed. Didactica si Pedagogica, București,1998
4. MANUAL DE PATOLOGIE OTORINOLARINGOLOGICĂ ȘI CHIRURGIE CERVICOFACIALĂ, R.Calarașu,Ed.Universitară "C.Davila", București 2000

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK