Tumorile pulmonare

Tumorile se impart in doua categorii principale: tumori benigne si tumori maligne, clasificare care se aplica si in cazul tumorilor pulmonare.

PATOLOGIA BENIGNA PULMONARA

Ce sunt nodulii benigni sau tumorile pulmonare benigne?


Un nodul este definit de o opacitate (o pata in limbaj comun) de dimensiuni reduse, evidentiata pe radiografie sau tomografie computerizata. Acesti noduli se evidentiaza in aproximativ 1 din 500 de radiografii efectuate. Tesut pulmonar normal inconjoara aceasta zona cu contur net, de forma rotunda sau ovalara. Nodulii pot fi solitari (un singur nodul identificat la un pacient) sau multipli. De asemenea, pot exista noduli intr-un singur plaman sau in ambii plamani.
Probabilitatea ca un nodul sa fie benign este cu atat mai mare in urmatoarele situatii:
- Pacientul are sub 40 de ani
- Pacientul nu este fumator
- Nodulul prezinta calcificari
- Nodulul este de dimensiuni reduse (sub 5 cm)

O tumora pulmonara benigna reprezinta o dezvoltare anormala a tesutului, fara functionalitate, dar care s-a dovedit - in urma investigatiilor - a fi necanceroasa. Tumorile benigne pulmonare se pot dezvolta dintr-o multitudine de structuri de la acest nivel.

Este foarte important de diferentiat un nodul benign de un cancer in stadiu incipient, deoarece detectarea precoce si tratamentul cancerului pulmonar cresc semnificativ supravietuirea.

Care sunt simptomele produse de nodulii si tumorile pulmonare benigne?

Nodulii benigni si tumorile benigne in general nu produc niciun fel de simptome. De aceea acestia sunt descoperiti cel mai adesea accidental, in urma efectuarii unei radiografii toraco-pulmonare sau a unei tomografii computerizate pentru alte motive. Totusi, pot aparea simptome precum:
- Wheezing (suflu respirator care se poate auzi fara stetoscop)
- Tuse persistenta sau tuse cu hemoptizie
- Insuficienta respiratorie
- Febra, in special atunci cand se suprapune o pneumonie

Care sunt cauzele aparitiei nodulilor si a tumorilor pulmonare benigne?

Cauzele aparitiei sunt putin cunoscute sau intelese, dar in general, rezulta adesea in urma acestor probleme:
- Inflamatie determinata de infectii cu fungi (histoplasmoza, coccidioidomicoza, criptococoza, aspergiloza s.a.), tuberculoza (bacilul Koch), abces pulmonar, pneumonie lobara s.a.
- Inflamatie fara o cauza infectioasa: artrita reumatoida, granulomatoza Wegener, sarcoidoza, defecte din nastere precum chist pulmonar sau alte malformatii.

Cele mai frecvente tipuri de tumori pulmonare benigne sunt:
- Hamartoamele: cele mai des intalnite tumori pulmonare benigne si a treia cea mai frecventa cauza de noduli pulmonari solitari. Aceste tumori sunt alcatuite din tesut pulmonar, testut adipos sau cartilaginos. Acestea sunt localizate in general la periferia plamanului.
- Adenoamele bronsice reprezinta aproximativ o jumatate dintre toate tumorile pulmonare benigne. Acestea sunt un grup variat de tumori care se dezvolta din glandele mucoase si ductele traheei sau ale cailor aeriene mari ale plamanilor. Adenomul de glanda mucoasa pulmonara reprezinta un exemplu concret pentru un adenom bronsic.
- Condroame
- Fibroame
- Lipoame
Foarte rar tumorile maligne pot include condroame, fibroame sau lipoame, acestea fiind tumori benigne alcatuite din tesut conjuntiv sau adipos.

Cum se diagnosticheaza nodulii si tumorile pulmonare?

Medicul va face anamneza pacientului (va sta de vorba cu el, intrebandu-l tintit pentru a contura tabloul unei anumite patologii), il va examina fizic si apoi se va trece la investigatiile paraclinice si de laborator. Investigatiile paraclinice se refera la cele imagistice in acest context, adica in principiu radiografie toraco-pulmonara si daca este necesar, tomografie computerizata. Medicul poate stabili monitorizarea pacientului daca datele clinice nu sugereaza necesitatea efectuarii altor investigatii, pacientul facand anual sau la sase luni (sau la ce perioada considera medicul) o radiografie pe care medicul sa o compare cu precedenta, in acest fel vazand evolutia nodulului. Daca nodulul ramane neschimbat timp de cel putin doi ani, acesta este considerat benign, deoarece rata de dezvoltare a nodulilor benigni este lenta sau pot chiar sa nu creasca deloc. Pe de alta parte, nodulii maligni isi dubleaza de obicei dimensiunea la cateva luni. Medicul poate monitoriza un pacient cu nodul pulmonar timp de cinci ani pentru a fi sigur ca acesta este benign.
Nodulii benigni se diferentiaza de cei maligni prin mai multe aspecte, nu doar cel al dezvoltarii, de exemplu prin morfologie: nodulii benigni tind sa prezinte margini nete si sa fie omogeni si de forma regulata, spre deosebire de cei maligni care sunt neregulati, cu margini anfractuase si neomogeni. In cele mai multe cazuri, medicul poate verifica viteza de dezvoltare, forma si alte caracteristici precum prezenta calcificarilor cu ajutorul radiografiei sau a tomografiei computerizate.
Este posibil ca medicul sa considere necesara efectuarea unor alte teste, mai ales daca nodulul isi modifica dimensiunea, forma sau aspectul. Aceasta decizie este luata pentru a exclude un cancer sau pentru a determina cauza nodulului benign. Aceste teste suplimentare pot de asemenea sa identifice prezenta complicatiilor. Aceste teste includ:
- Teste de sange
- Test IDR la PPD (pentru tuberculoza)
- Tomografie PET
- Tomografie SPECT
- IRM (imagistica prin rezonanta magnetica)
- Biopsie, prelevarea de tesut si examinarea cu ajutorul microscopului pentru a confirma etiologia tumorii. Biopsia poate fi realizata printr-o larga varietate de metode, precum aspiratia celulara prin intermediul unui ac sau indepartarea unei mostre de tesut prin bronhoscopie. Aceasta procedura ii permite medicului sa vizualizeze calea aeriana a pacientului prin intermediul bronhoscopului.

Tratamentul nodulilor benigni si a tumorilor benigne pulmonare

In multe cazuri, medicul observa un nodul pulmonar suspect prezent pe mai multe radiografii toraco-pulmonare efectuate de-a lungul mai multor ani. Totusi, medicul ar putea sugera o biopsie sau prelevare a intregului nodul in urmatoarele situatii:
- Pacientul este fumator si nodulul este de dimensiuni mari
- Pacientul prezinta simptome
- O tomografie computerizata sugereaza ca nodulul ar putea fi canceros
- Nodulul a crescut in dimensiuni.
Interventia chirurgicala se poate face adesea prin incizii mici si de aceea e necesara spitalizarea doar pentru cateva zile. In cazul in care nodulul este benign, pacientul nu va necesita urmarea niciunui tratament ulterior interventiei, in afara situatiei in care exista probleme subiacente sau complicatii relationate cu nodulul, pecum pneumonie sau obstructie.
Daca este necesara interventia chirurgicala invaziva pentru indepartarea unei tumori, medicul poate recomanda efectuarea unor teste inaintea realizarii interventiei, pentru a se asigura ca starea de sanatate a pacientului ii permite supunerea la o asemenea interventie. Aceste teste includ teste de sange uzuale sau care sa reflecte functionalitatea rinichilor (creatinina, uree, clearence creatinina), a ficatului (enzimele de citoliza sau colestaza hepatica), a plamanilor (gazele arteriale si spirometria).
Daca este necesar, interventia chirurgicala poate implica mai multe proceduri. Alegerea dintre aceste proceduri este facuta in functie de localizarea si tipul tumorii. Medicul chirurg poate indeparta o mica parte din tumora, una sau mai multe sectiuni dintr-un lob pulmonar, unul sau mai multi lobi pulmonari sau un plaman intreg. Totusi, medicul chirurg trebuie sa tina cont ca este mai bine sa indeparteze cat mai putin tesut pulmonar posibil.

PATOLOGIA MALIGNA PULMONARA

Cancerul pulmonar este unul dintre cele mai des intalnite tipuri de cancer si este de asemenea unul dintre cele mai grave.

Simptomele cancerului pulmonar includ:
- Tuse persistenta
- Pierderea in greutate inexplicabila
- Insuficienta respiratorie
- Durere in piept
Plamanii indeplinesc doua roluri fundamentale: transferarea oxigenului in sange in momentul inspirului si eliminarea dioxidului de carbon in momentul expirului.
Plamanii sunt alcatuiti din mai multe sectiuni numite lobi. Plamanul stang contine doi lobi iar plamanul drept contine trei lobi si este mai mare decat stangul.

Tipuri de cancer pulmonar

Cancerul care are ca punct de plecare plamanul este denumit cancer pulmonar primar. Cancerul care are alt punct de plecare decat pulmonar, dar ajunge in plamani se numeste cancer pulmonar secundar. In cele ce urmeaza vom discuta despre cancerul pulmonar primitiv.
Exista doua tipuri mari de cancer pulmonar primar. Acestea sunt clasificate in functie de tipul de celule de la care se dezolta malignitatea. Acestea sunt:
- Cancer pulmonar non-small (celule non-mici). In aceasta categorie se incadreaza trei tipuri diferite: carcinom scuamos, adenocarcinom si carcinom cu celule gigant. Aceste cancere sunt cele mai frecvente tipuri de cancer pulmonar, reprezentand aproximativ 88% din cazuri.
- Cancer pulmonar cu celule mici: Acest tip de cancer reprezinta aproximativ 12% din cazurile de cancer pulmonar. Acest tip de cancer este mai agresiv decat cel non-small si de obicei se extinde mult mai rapid.

Cat de frecvent este cancerul pulmonar?

Cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer dupa cancerul mamar in Marea Britanie. Aproximativ 40.800 de cazuri noi sunt diagnosticate anual.
Cancerul pulmonar afecteaza cu precadere persoanele in varsta. Este rar intalnit in cazul persoanelor sub 40 de ani, acesta crescand brusc odata cu cresterea varstei, fiind cel mai adesea diagnosticat in cazul pacientilor de 70-74 de ani.
Fumatul produce 85-90 % dintre cancerele pulmonare. Fumatorii au un risc de 15 ori mai mare sa moara in urma unui cancer pulmonar decat non-fumatorii.
Cancerul pulmonar nu produce in mod obisnuit simptome evidente pana cand nu atinge un nivel de evolutie sever, cu invadarea ambilor plamani sau chiar cu metastazare la distanta. Acest stadiu poarta denumirea de cancer pulmonar metastatic avansat si are un prognostic prost comparativ cu alte stadii de cancer.
Doar 27% dintre barbati si 30% dintre femei supravietuiesc la un an de la diagnosticare. Doar 7% dintre barbati si 9% dintre femei supravietuiesc la cinci ani.
Totusi, ratele de supravietuire pot varia semnificativ in functie de stadiul in care a fost diagnosticat canerul. Diagnosticul precoce face o diferenta importanta.
Cancerul pulmonar este tratat in general cu o combinatie intre chimioterapie, radioterapie si chirurgie.

Care sunt simptomele cancerului pulmonar?

Asa cum s-a notat anterior, in general nu exista simptome evidente in stadiile incipiente ale cancerului pulmonar. Totusi, simptomele apar treptat odata cu progresia bolii.
Principalele simptome ale cancerului pulmonar sunt urmatoarele (si obliga la consultarea unui medic) :
- Tuse persistenta care nu trece dupa doua-trei saptamani
- Tuse persistenta care se inrautateste
- Infectii pulmonare repetate
- Hemoptizie
- Dispnee inexplicabila
- Fatigabilitate inexplicabila
- Durere in piept persistenta sau durere la nivelul umarului

Simptome mai putin obisnuite ale cancerului pulmonar sunt:
- Modificari la nivelul degetelor, precum curbarea unghiilor sau cresterea in dimensiuni a extremitatilor (“Clubbing al degetelor”)
- Febra (38 grade Celsius sau mai mult)
- Dificultati in inghitire sau durere la inghitire (disfagie si odinofagie)
- Wheezing
- Voce ragusita
- Tumefierea fetei

Cauzele cancerului pulmonar

Fumatul

Fumatul este principalul element responsabil de aparitia cancerului pulmonar. Acesta produce aproximativ 90% din cazurile de cancer pulmonar. Fumul de tigara contine mai mult de 60 de tipuri de substante toxice care pot conduce la dezvotarea cancerului, aceste substante sunt cunoscute ca fiind carcinogene (producatoare de cancer). Un individ care fumeaza 25 de tigari pe zi este de 25 de ori mai expus sa dezvolte cancer pulmonar decat un individ care nu fumeaza.
In timp de fumatul tigarilor este cel mai mare factor de risc, utilizarea altor produse tabacice poate de asemenea sa creasca riscul de dezvoltare al cancerului pulmonar si a altor tipuri de cancer, precum cancer esofagian sau cancer de cavitate orala. Acest produse includ:
- Tigarile
- Pipa
- “snuff” (tabac in forma pudrata)
- Tabac masticabil
Fumatul de cannabis poate de asemenea sa creasca riscul aparitiei cancerului pulmonar, cei mai multi fumatori de cannabis il amesteca cu tabac. In timp ce acestia tind sa fumeze mai putin decat fumatorii de tabac, inhaleaza in general mai profund si tin mai mult timp fumul in plamani decat fumatorii de tutun.
Un cercetator a estimat ca fumatul a patru jointuri (tigari realizate acasa care contin tutun si cannabis) ar putea fi la fel de periculoase pentru plamani ca fumatul a 20 de tigari obisnuite.
Chiar si fumatul cannabisului fara a-l amesteca cu tabac este periculos deoarece si aceste contine substante cancerigene.

Fumatul pasiv

Chiar daca un individ nu fumeaza, expunerea freceventa la fumul altor persoane poate creste riscul de dezvoltare al cancerului pulmonar.
De exemplu, exista un studiu care a demonstrat ca femeile nefumatoare care impart casa cu un partener fumator sunt cu 25% mai predispuse sa dezvolte cancer pulmonar decat femeile nefumatoare care locuiesc cu un partener nefumator.

Radonul

Radonul este un gaz radioactiv natural care poate ajunge din pamant pana in cladiri. Daca radonul este respirat, acesta poate produce leziuni pulmonare, mai ales daca individul este fumator. Se estimeaza ca radonul este responsabil de aproximativ 3% din cancerele pulmonare.

Expunerea profesionala

Expunerea la anumite substante chimice utilizate in anumite profesii si industrii este strans legata de un risc mai mare de a dezvolta cancer pulmonar. Acest substante includ arsenicul, azbestul, beriliul, cadmium, carbune, silicat si nichelul.

Diagnosticarea cancerului pulmonar

Daca pacientul prezinta simptome precum dispnee, tuse persistenta, este necesar sa i se faca o serie de teste de rutina pentru a exclude posibile cauze precum infectii pulmonare.
Testele uzuale includ teste de sange si de urina.
In situatia in care pacientul prezinta hemoptizie, acesta poate fi trimis sa faca direct o radiografie toraco-pulmonara.

1. Radiografia

Este in general primul test utilizat pentru diagnosticul cancerului pulmonar. Cele mai multe tumori apar pe imagine ca opacitati de diferite intensitati. Totusi, radiografia nu poate pune diagnosticul definitiv deoarece nu poate face diagnosticul diferential cu alte patologii, de exemplu abcesul pulmonar (colectie de puroi).
Va fi necesar sa se efectueze mai multe teste pentru a investiga daca este vorba despre un cancer si daca este, cat de mare este si cat s-a extins la distanta.

2. Tomografia computerizata

Aceasta investigatie se efectueaza de obicei dupa o radiografie de torace.
Inainte de efectuarea acestei investigatii, pacientul trebuie sa bea sau i se va injecta o substanta radioactiva, aceasta substanta face ca plamanii sa se vada mai clar. Tomografia computerizata nu este dureroasa si dureaza aproximativ 10-30 de minute.

3. Tomografie PET (tomografie cu emisie de pozitroni)

Acest tip de tomografie poate fi necesara daca rezultatul unei tomografii computerizate indica existenta unui cancer pulmonar in stadiu incipient.
Tomografie PET poate indica unde exista celule canceroase active, lucru care poate ajuta atat in diagnostic cat si in tratament.
La fel ca si in cazul tomografiei computerizate, inaintea efectuarii unei tomografii PET, este necesar sa i se injecteze pacientului o substanta radioactiva. Pacientul se va intinde pe o masa care va fi impinsa in scannerul PET. Aceasta investigatie este nedureroasa si dureaza aproximativ 30 de minute.

4. Bronhoscopie si biopsie

Daca tomografia computerizata arata existenta unui cancer in partea centrala a plamanilor, atunci se poate face o bronhoscopie, adica o procedura care ii permite medicului sau asistentei medicale sa preleveze celule din interiorul plamanilor.
In timpul bronhoscopiei, un tub subtire numit bronhoscop este utilizat pentru a examina plamanii si pentru a preleva mostre de tesut (biopsie). Bronhoscopul este introdus pe nas sau pe gura si ajunge in plamani.
Procedura poate produce disconfort, dar de obicei pacientul este sedat usor inaintea acesteia pentru a-l ajuta sa se relaxeze si i se va administra un anestezic local pentru amortirea gatului. Aceasta procedura este foarte rapida, durand doar cateva minute.

5. Citologia sputei

Daca dintr-un motiv oarecare nu s-a putut efectua o bronhoscopie, atunci se poate efectua citologia sputei. Aceasta implica prelevarea unei mostre de sputa, care va fi examinata cu ajutorul microscopului pentru identificarea prezentei cancerului.

6. Biopsie percutana

Biopsia percutana implica indepartarea unei mostre dintr-o tumora suspecta pentru a o testa la laborator, in vederea evidentierii celulelor canceroase.
Medicul care efectueaza aceasta biopsie va folosi un tomograf computerizat pentru a-l ghida catre tumora suspecta prin piele. Se utilizeaza anestezic local pentru a amorti tegumentele inconjuratoare, iar acul este trecut prin piele catre plamani. Acelasi ac va fi apoi utilizat pentru a preleva o mostra de tesut pentru testare.

7. Toracoscopie

Toracoscopia este o procedura care ii permite medicului sa examineze o anumita zona din plaman si sa preleveze mostre de tesut sau fluid.
Este necesara efectuarea unei anestezii generale inaintea toracoscopiei. Se vor face doua sau trei incizii mici la nivelul toracelui prin care se va trece un tub (similar bronhoscopului) in interiorul toracelui. Medicul va utiliza acest tub pentru a vizualiza aria dorita si pentru a preleva mostre care vor fi apoi trimise la laborator pentru efectuarea testelor specifice.
Dupa o toracoscopie, poate fi necesar ca pacientul sa stea peste noapte in spital, pana cand orice fluid din plamani este drenat.

8. Mediastinoscopie

Aceasta investigatie ii permite medicului sa examineze zona dintre plamani, la nivelul centrului toracelui (mediastin). Pentru acest test, este necesara efectuarea unei anestezii generale si spitalizarea pentru cateva zile. Medicul va efectua o incizie mica la baza gatului, pentru a putea trece un tub subtire pe la acest nivel pana in mediastin.
Tubul este prevazut cu o camera in capat, ceea ce face ca medicul sa poate vizualiza interiorul toracelui. Exista de asemenea posibilitatea prelevarii de mostre de celule sau ganglioni limfatici in acelasi timp. Ganglionii limfatici limfatici sunt testati deoarece acestia reprezinta de obicei primul loc in care se extinde cancerul pulmonar.

Stadializarea tumorilor maligne pulmonare

Odata ce testele mentionate anterior au fost realizate, ar trebui sa fie posbil sa se stabileasca in ce stadiu de dezvoltare este cancerul, lucru important pentru tratament si pentru a sti daca exista posibilitatea vindecarii sau nu.

Cancerul pulmonar non-small (cu celule non-mici)

Stadiile acestui tip de cancer sunt:
- Stadiul 1: cancerul este limitat la plaman (nu s-a extins la ganglionii limfatici din vecinatate). Stadiul 1 poate fi impartit in doua sub-stadii:
a) Stadiul 1A: tumora are sub 3 cm
b) Stadiul 1B: tumora are 3-5 cm
- Stadiul 2 este impartit in doua sub-stagii:
a) Stadiul 2A: tumora are 5-7 cm sau tumora este mai mica de 5 cm dar celulele s-au extins la ganglionii limfatici din vecinatate
b) Stadiul 2B: tumora este mai mare de 7 cm, tumora are 5-7 cm si celulele canceroase s-au extins catre ganglionii limfatici regionali, cancerul nu s-a extins la ganglionii limfatici, dar s-a extins la muschii si tesuturile inconjuratoare, cancerul s-a extins catre una din caile aeriene principale (bronhii), cancerul a produs colapsul unui pulmon sau sunt multiple tumori in plaman.
- Stadiul 3 este impartie in doua sub-stagii:
a) Stadiul 3A: cancerul s-a extins la ganglionii limfatici mediastinali sau in tesuturile inconjuratoare: pleura, peretele toracic, mediastinul, alti ganglioni limfatici din apropierea plamanului afectat.
b) Stadiul 3B: cancerul s- a extins la oricare din urmatoarele: ganglionii limfatici de pe partea opusa, la nivelul claviculelor, la nivelul esofagului, traheei, cordului sau intr-un vas de sange mare.
- Stadiul 4: cancerul s-a extins in anumite regiuni ale corpului precum oasele, ficatul sau creierul.

Cancerul pulmonar cu celule mici

Cancerul pulmonar cu celule mici are doua stadii posibile:
- forma limitata: cancerul nu s-a extins dincolo de plaman
- forma extensiva: cancerul s-a extins dincolo de plaman

Tratamentul cancerului pulmonar

Tratamentul este hotarat de catre un grup de specialisti, care formeaza o echipa multi-disciplinara. Aceasta echipa este alcatuita din toti specialistii necesari pentru a pune un diagnostic corect, pentru a stadializa cancerul si pentru a efectua cel mai bun plan de tratament.
Tipul de tratament pe care il va primi pacientul cu cancer pulmonar depinde de mai multi factori, printre care:
- Tipul de cancer pulmonar (non-small sau cu celule mici)
- Dimensiunea si pozitia tumorii maligne
- Stadiul cancerului
- Starea generala de sanatate a pacientului

Poate fi dificil de stabilit care tratament este cel mai bun pentru pacient. Echipa multidisciplinara va face recomandari, insa pacientul este cel care va lua decizia finala.
Optiunile de tratament includ:
- Interventia chirurgicala
- Radioterapia
- Chimioterapia
In functie de tipul de cancer si de cat de avansat este acesta, pacientul poate primi o combinatie intre aceste optiuni de tratament.

Cancerul pulmonar cu celule non-mici se trateaza diferit de cancerul pulmonar cu celule mici.
Cancerul non-small poate fi tratat cu ajutorul interventiei chirurgicale, a chimioterapiei si radioterapiei.
Tumorile mici (stadiile 1 si 2) pot fi adesea indepartate cu ajutorul chirurgiei. Se poate efectua post-operator chimioterapie pentru a reduce sansele de recidiva a cancerului. Daca pacientul nu este potrivit pentru interventie chirurgicala. Se poate utiliza radioterapia ca alternativa.
Tumorile mari (stadiul 3) pot fi de asemenea potrivite pentru interventie chirurgicala. Daca este asa, pacientul poate primi pre-operator chimioterapie sau radioterapie. Totusi, daca tumora este prea mare pentru a fi excizata, nu se va face interventia chirurgicala, preferandu-se chimioterapia si radioterapia. In situatia in care cancerul s-a extins in alte organe decat plamanul (stadiul 4), se vor utiliza chimioterapia sau radioterapia pentru a se incerca micsorarea tumorii.
In prezent exista un nou tip de medicatie anti-canceroasa, care functioneaza diferit de chimioterapie. Aceasta este medicatia biologica. Aceste medicamente sunt sub forma de tablete si sunt cunoscute drept “ agenti tintiti” (targeted), deoarece blocheaza anumite procese in celulele canceroase. Exemple de astfel de substante sunt erlotinib si geftinib. Medicul curant ar putea trimite biopsia tumorala pentru a vedea daca acest tip de medicatie poate fi eficienta in cazul unui anumit pacient.

Cancerul pulmonar cu celule mici este de obicei tratat cu ajutorul chimioterapiei singure sau combinata cu radioterapia. Aceasta combinatie adesea prelungeste supravietuirea si imbunatateste simptomatologia.
Nu se utilizeaza in general chirurgia pentru a trata acest tip de cancer deoarece adesea acesta s-a extins in alte zone ale organismului la momentul diagnosticarii. Totusi, daca se descopera foarte timpuriu, se poate utiliza interventia chirurgicala. In acest caz, chimioterapia sau radioterapia pot fi utilizate post-operator pentru a ajuta la reducerea riscului de recidiva.

Interventia chirurgicala

Exista trei tipuri de chirurgie adresata cancerului pulmonar:
- Lobectomia: excizarea unui lob pulmonar sau doi in cazul plamanului drept. Medicul poate alege aceasta varianta in situatia in care cancerul este doar intr-o parte a plamanului.
- Pneumectomia: se indeparteaza intregul plaman. Acest tip de interventie se utilizeaza atunci cand tumora este localizata in mijlocul plamanului sau s-a extins in tot plamanul.
- Segmenectomie sau excizie locala: se rezeca o mica parte de plaman. Aceasta procedura este utilizata doar in situatia in care medicul considera ca tumora este mica si limitata la o anumita suprafata a plamanului. Aceasta se intampla de obicei in stadiile foarte timpurii ale cancerului pulmonar non-small. Acest tip de interventie este potrivita doar pentru un numar restrans de pacienti.
Pacientii sunt ingrijorati ca nu vor putea respira dupa ce o parte din plaman sau un plaman intreg le va fi indepartat, de aceea este necesar ca medicul sa-i lamureasca asupra faptului ca se poate respira normal si cu un singur plaman. Totusi, daca pacientul prezinta probleme de respiratie inainte de operatie, precum dispnee, este probabil ca aceste simptome sa se agraveze dupa interventie.

Inainte ca interventia chirurgicala sa se realizeze, este necesar ca pacientul sa fie supus mai multor teste care sa evidentieze starea generala de sanatate si functia pulmonara. Aceste teste pot include:
- O electrocradiograma (EKG): se utilizeaza electrozi pentru a monitoriza activitatea electrica a inimii
- Spirometrie: pacientul va respira intr-un dispozitiv (spirometru), care va masura cat aer pot plamanii sa inspire si sa expire.

Interventia chirurgicala se efectueaza de regula cu ajutorul unei incizii la nivelul toracelui si indepartarea unei sectiuni sau a intregului plaman afectat. De asemenea, pot fi indepartati si ganglionii limfatici regionali, daca se banuieste ca procesul tumoral s-ar fi putut extinde si la acestia.
In anumite cazuri, ca alternativa la aceasta abordare, se utilizeaza chirurgia toracica video-asistata. Aceasta presupune efectuarea unor mici incizii la nivelul toracelui. Prin una din acest incizii se introduce o camera cu fibra optica care va trimite imaginile catre un monitor.
Pacientul va fi gata sa plece acasa cel mai probabil dupa 5-10 zile postoperator. Totusi, poate dura multe saptamani pana cand pacientul sa se refaca dupa operatie. Pacientul va fi incurajat sa inceapa sa se deplaseze cat de curand posibil. Chiar daca acesta este mobilizat la pat, va trebui sa faca exercitii cu picioarele, pentru a ajuta circulatia sangelui si a preveni formarea cheagurilor de sange. Un fizioterapeut poate ajuta prin indicarea exercitiilor de respiratie pentru a preveni complicatiile.
Atunci cand merge acasa, pacientul trebuie sa faca exercitii usoare pentru a-si recapata puterea si tonusul. Mersul pe jos si inotul sunt exercitii potrivite pentru cei mai multi pacienti dupa tratamentul cancerului pulmonar. Este obligatoriu insa ca pacientul sa vorbeasca cu medicul sau, care sa ii explice exact care exercitii sunt potrivite in cazul lui si cand le poate incepe.
La fel ca oricare alta interventie chirurgicala, si cea la nivelul plamanilor are risc de complicatii. Se estimeaza ca acestea apar la unul din cinci cazuri. Acest complicatii pot fi de obicei tratate cu ajutorul medicamentelor sau printr-o alta interventie chirurgicala.

Complicatiile interventiei chirurgicale la nivelul plamanilor pot include:
- Inflamatia sau infectia plamanului (pneumonie)
- Sangerare excesiva
- Pneumotorax
- Tromboza venoasa profunda, care poate produce trombembolism pulmonar

Chimioterapia

Aceasta terapie utilizeaza medicatie anticanceroasa foarte puternica pentru a trata cancerul. Exista mai multe tipuri de chimioterapie care pot fi utilizate pentru cancerul pulmonar. De exemplu:
- Poate fi data inaintea interventiei chirurgicale pentru a reduce dimensiunile tumorii, ceea ce poate creste sansa de succes a interventiei chirurgicale
- Poate fi data dupa interventia chirurgicala pentru a preveni recidiva
- Poate fi utilizata pentru a ameliora simptomele si pentru a incetini extinderea cancerului, atunci cand nu exista sanse de curabilitate.
- Poate fi utilizata impreuna cu radioterapia, inainte sau dupa interventia chirurgicala sau pentru a ameliora simptomatologia.

Chimioterapia se efectueaza de obicei in cicluri. Un ciclu implica administarea medicatiei cateva zile, apoi o pauza de cateva saptamani pentru a-i permite organismului sa-si revina dupa efectele tratamentului.
Numarul de cicluri de chimioterapie necesar depinde de tipul si de gradul cancerului pulmonar. Cei mai multi pacienti necesita 4-6 cicluri de tratament efectuate pe perioada a 3-6 luni.
Chimioterapia pentru cancerul pulmonar implica administarea mai multor tipuri de medicamente. Acestea sunt in general administrare prenteral sau pot fi administrate local (se introduce un tub, conectat la unul din vasele toracice)

Efectele adverse ale chimioterapiei sunt:
- Fatigabilitate
- Greata
- Voma
- Ulcere bucale
- Caderea parului
Aceste efecte adverse ar trebui sa treaca gradual odata ce tratamentul s-a incheiat, dar pacientul poate lua alte medicamente in timpul chimioterapiei pentru ameliorarea acestor efecte adverse.

Chimioterapia poate sa slabeasca sistemul imunitar, facand pacientul mai vulnerabil la infectii, de aceea pacientul trebuie sa-si anunte medicul curant daca prezinta semne de posibila infectie, precum:
- Febra (38 grade Celsius sau mai mult)
- Stare generala alterata aparuta brusc

Terapia biologica

In ultimii ani au aparut mai multe terapii noi pentru cancerul pulmonar, aprobate spre a fi utilizate in cancerul pulmonar non-small. Acestea includ inhibitori de factori de crestere denumiti erlotinib sau geftinib. Aceste terapii functioneaza prin intreruperea cresterii celulelor canceroase. Totusi, aceasta medicatie este potrivita doar pentru unii pacienti. Medicul este cel care stabileste, in urma rezultatelor de la laborator, daca aceasta terapie este potrivita sau nu pentru un anumit pacient.

Radioterapia

Radioterapia este un tip de tratament care utilizeaza pulsatii de radiatie pentru a distruge celulele canceroase.
Radioterapia poate fi utilizata postoperator pentru a trata cancerul pulmonar sau poate fi utilizata pentru a controla simptomele si pentru a incetini extinderea cancerului atunci cand nu este posibila vindecarea. Aceasta poarta denumirea de radioterapie paliativa.
In situatia in care pacientul are cancer pulmonar non-small si nu poate fi supus interventiei chirurgicale, se poate incerca o cura mai intensiva de radioterapie, cu scopul de a se incerca vindecarea cancerului, metoda denumita radioterapie radicala.
Mai exista un tip de radioterapie, denumita iradiere craniala profilactica, utilizata pentru a trata cancerul pulmonar cu celule mici. Aceasta metoda implica directionarea unor pulsatii de energie inalta la nivelul creierului pacientului. Se utilizeaza ca masura preventiva intrucat exista riscul de diseminare la nivelul creierului, in cazul cancerului pulmonar cu celule mici.

Exista doua modalitati in care poate fi utilizata radioterapia:
- Radioterapia externa: se utilizeaza un aparat pentru ca pulsatiile de energie inalta sa traverseze pana la nivelul zonei afectate a organismului
- Radioterapia interna: se introduce un cateter (un tub subtire) printr-un bronhoscop in interiorul plamanului. Se plaseaza o mica piesa de material radioactiv in interiorul cateterului si este pozitionata impotriva sediului tumorii inainte de a fi indepartata dupa cateva minute. Aceasta metoda se utilizeaza adesea atunci cand cancerul blocheaza total sau partial calea aeriana.

Cura de radioterapie poate fi planificata in mai multe feluri. Radioterapia radicala este in general administrata cinci zile pe saptamana, cu pauza in weekend. Fiecare sesiune de radioterapie dureaza 10-15 minute. Cura de radioterapia dureaza in general 3-7 saptamani.
Radioterapia accelerata hiperfractionata continua (CHART) este o metoda alternativa de administrare a radioterapiei radicale. Aceasta este administrata de trei ori pe zi pentru 14 zile in sir.
Radioterapia paliativa necesita in general doar una sau doua sesiuni pentru a controla simptomele.

Efectele adverse ale radioterapiei sunt:
- Durere in piept
- Fatigabilitate
- Tuse persistenta care poate fi insotita de hempotizii
- Dificultati la inghitire (disfagie)
- Roseata sau iritatia pielii, aspect de arsura solara
- Caderea parului, care poate aparea atat la piept cat si la cap (daca se utilizeaza la acest nivel).
Efectele adverse ar trebui sa treaca odata ce radioterapia este finalizata.

Ablatia prin radiofrecventa

Aceasta metoda este un nou tip de tratament care se adreseaza stadiului 1 al cancerului pulmonar non-small.
Medicul va utiliza un tomograf computerizat pentru a ghida acul pana la nivelul tumorii. Acul va fi introdus in tumora si prin intermediul acestuia se vor introduce unde radio. Aceste unde genereaza caldura, ceea ce omoara celulele canceroase.
Cea mai comuna complicatie a ablatiei prin radiofrecveta este pneumotoraxul. Acesta poate fi tratat prin introducerea unui tub care sa dreneze aerul captiv.

Crioterapia

Crioterapia este un tratament care poate fi utilizat in cazul in care tumora obstructioneaza caile aeriene, adica produce obstructie endobronsica si produce simptome precum:
- Probleme respiratorii
- Tuse
- hemoptizii
Crioterapia este realizata intr-o maniera asemenatoare radioterapiei interne, cu exceptia faptului cain loc sa se utilizeze o sursa radioactiva, se foloseste un instrument denumit crioprob, care est eplasat impotriva tumorii. Acest instrument poate genera temperaturi foarte scazute, ceea ce va ajuta la reducerea dimensiunii tumorii.

Terapia fotodinamica

Aceasta metoda poate fi utilizata in tratamentul cancerelor in stadii incipiente, atunci cand o persoana nu poate sau nu doreste sa faca interventie chirurgicala. Mai poate fi utilizata si pentru indepartarea tumorii care blocheaza caile aeriene.
Terapia fotodinamica este administrata in doua etape. Initial, pacientului i se va administra o injectie cu o medicatie care va face celulele organismului sensibile la lumina. Urmatorul pas este efectuat la 24-72 ore de la prima etapa. Se va utiliza un bronhoscop pana la nivelul tumorii si prin acesta va fi directionat un laser. Celulele canceroase, care vor fi acum sensibile la lumina, vor fi distruse de fasciculul de laser.
Efectele adverse ale terapiei fotodinamice includ:
- inflamatia cailor aeriene
- fluid in plamani
Ambele efecte adverse pot produce simptome precum dispnee sau durere in piept, gat. Totusi, aceste simptome ar trebui sa se amelioreze gradual pe masura ce plamanii se recupereaza dupa efectele adverse ale tratamentului.

Cum se poate preveni aparitia cancerului pulmonar?

- Sa nu se fumeze: cea mai eficienta cale de a evita aparitia cancerului pulmonar sau sa se opreasca fumatul. Daca persoana este fumatoare, cea mai buna cale pentru a preveni aparitia cancerului pulmonar si a altor boli este incetarea fumatului cat mai curand posibil. Dupa 10 ani de lasat de fumat, sansele de dezvoltare a cancerului pulmonar scad la jumatate comparativ cu ale unui fumator.
- Dieta: cercetarile sugereaza ca o dieta saraca in grasimi, bogata in fibre, care sa includa cinci mese pe zi de fructe proaspete si legume sau cereale integrale, pot ajuta la reducerea riscului de aparitie a cancerului pulmonar si a altor tipuri de cancere sau boli cardiace.
- Activitatea fizica. Exista dovezi clare care sugereaza ca exercitiile regulate pot scadea riscul de dezvoltare a cancerului pulmonar sau a altor tipuri de cancere. Adultii ar trebui sa faca cel putin 150 de minute (doua ore si jumatate) de activitate fizica moderata in fiecare saptamana.

Cum se poate trai cu cancerul pulmonar?

Diagnosticul de cancer pulmonar este producator de stres, atat pentru persoana afectata de boala, cat si pentru apartinatori. Exista mai multe modalitati prin care pacientii pot fi ajutati:
- Sa vorbeasca cu prietenii si familia, intrucat acestia pot fi un sistem de suport foarte puternic
- Sa vorbeasca cu alte persoane in aceeasi situatie
- Sa stie informatii despre afectiunea lor
- Sa nu incerce sa faca mult prea mult
- Sa-si faca timp pentru lucrurile care le plac
Aceste sfaturi nu functioneaza pentru toata lumea, dar macar unul dintre acestea trebuie luat in considerare.

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK