Un nou orizont de cercetare: psihanaliza de familie

Se numeste "telescopage" si e ultima frontiera a doctrinei freudiene. Se aplica in Franta si Argentina si a ajuns si in Italia. Cerceteaza traumele generatiilor trecute prin scrierea autobiografiei stramosului. Revista italiana L'Espresso face o incursiune in acest nou orizont al psihanalizei.

    "Telescopage-ul generatiilor" inseamna irumperea in cursul terapiei a unor experiente sau emotii care au apartinut parintilor sau bunicilor, prin identificari care condenseaza trei generatii. Cum poate o poveste care nu apartine experientei traite sa devina parte constitutiva a psihicului? - este o intrebare noua si controversata care, dupa mai multe decenii de stare latenta si dezbateri de nisa, a acaparat comunitatea psihanalizei. Sunt deja numerosi cercetatorii care exploreaza influentele generatiilor precedente, acutizate si devenite patologice in situatiile de secret, dolii elaborate, deliruri, culpe nemarturisite, traume subtile sau induse. Unii incearca de-a dreptul sa faca din acest lucru axul cercetarii si clinicii.
    Subiect de frontiera, "transgenerationalul" ridica insa mai multe probleme decat rezolva. A oferi temei unor experiente situate in alt spatiu si alt timp inseamna sa mergi dincolo de trecutul copilariei si mediului de formare a personalitatii, cu alte cuvinte chiar impotriva fundamentelor psihanalizei. Pentru a nu mai vorbi de riscul ca odata descoperit secretul de familie, asa cum odata se credea ca se poate descoperi "trauma" originara, il constientizezi si "jocurile sunt facute".
    Din acest motiv, tematicile generationale se vor afla pe agenda unor reuniuni si congrese stiintifice din urmatoarele luni. Incepand cu conferinta organizata de Centrul psihanalitic de la Roma, la inceputul lunii decembrie, cu titlul "Genuri si generatii". Ideea este de a se incerca o conjugare a acestui nou orizont de cercetare cu mutatia sociala. Psihanalistul francez René Kaës, autorul unor numeroase studii pe aceasta tema, va sustine expunerea introductiva: "Transmiterea vietii psihice intre generatii". El spune: "Este obiectul unei dezbateri care se naste in societatile in care organizarea sociala si culturala a fost destabilizata in aliante, credinte, mituri si ideologii". Sarcina psihanalistilor va fi prin urmare aceea de a recompune fracturile genealogice individuale intr-o societate care a fluidizat chiar si granitle colective.
    Subiectul va fi abordat apoi la Viena, unde Federatia Europeana de Psihanaliza isi va tine conferinta anuala /13-16 martie 2008/, dedicata "Umbrei ereditatii", iar mai tarziu la o conferinta in Italia /23-25 mai/, pe tema "Identitate si schimbare".
    Indiferent care va fi verdictul privind transmisia transgenerationala, nu se poate nega faptul ca psihanalistii, de obicei baricadati in propria lor izolare, au interceptat un sentiment al timpului care cauta in origini justificarea si sensul propriei subiectivitati fragile. O dovedeste, in scenariul antropologic al incertitudinii, si o productie literara crescanda care merge pe urmele generatiilor precedente, in cautarea traumei sau a secretului de familie. Secolul al XX-lea cu ororile, deportarile, exterminarile, ocupatiile si bombardamentele nediscriminate ale lui a fost bogat in subiecte. Parintii care isi duc astazi copiii la psiholog pentru a afla daca ceva nu merge, sunt adesea copiii sau nepotii unor persoane afectate de experiente distructive dificil de depasit.
    In primul rand, "Shoah". Nu este intamplator faptul ca studiile cele mai convingatoare privind tema transgenerationala sunt realizate de Yolanda Gampel, psihanalist argentinian, care s-a transferat in Israel, si care a publicat recent in Franta o culegere de eseuri: 'Ces parents qui vivent a travers moi'. Venind in contact cu pacienti care evoca Holocaustul, Gampel face o distinctie intre trauma realmente traita si trauma transmisa si imaginata. "Pentru copiii supravietuitorilor, trauma imbraca o forma demonica in scene imaginare si primitive de teroare transmisa de parinti", a spus ea. Este vorba de o transmitere inconstienta si imprevizibila.
    Povara emotionala a unei traume care se transmite fara cuvinte se afla si in centrul cartii intitulate "A-ti aminti pentru a uita. Genocidul armean in jurnalul unui tata si in memoria unei fiice". Autoarea cartii este Janine Altounian, cercetatoare si traducatoare a lui Freud, fiica unor parinti care au supravietuit genocidului din 1915 si care a publicat jurnalul tatalui, gasit dupa moartea acestuia. Si pentru ea a da voce mutismului traumatic, a-si aminti ceea ce nu a fost trait de ea, a fost modul de a uita.
    Cum sa te protejezi insa de ceva ce este echivoc si trait de altii, in alt loc si intr-un alt timp? Acceptand "a patra dimensiune", sugereaza psihanalista italiana Anna Ferruta, care va prezenta la conferinta de la Roma o expunere foarte docta. "La fel ca relativitatea lui Einstein, ca erele din mutatia speciilor, plasarea subiectului in timpul finit-nonfinit ne permite sa-l vedem de o maniera mai radicala, la inceputul fiintei create".
    Poate ca este suficient sa isi aduci aminte ce a spus Faust al lui Goethe: "Ceea ce ai mostenit de la stramosi, recucereste, daca vrei sa stapanesti cu adevarat".