Un spital din Spania tratează chirurgical paralizia facială prin doar două incizii

Spitalul de Vall d'Hebron din Barcelona, este primul centru medical din lume în cadrul căruia este utilizată o tehnică minim invazivă pentru a trata chirurgical paralizia facială. Intervenţia constă în realizarea a numai două incizii minore, una în spatele urechii, iar cealaltă în interiorul gurii pacientului, informează joi EFE.

24 de persoane au beneficiat în ultimii patru ani de această nouă intervenţie chirurgicală facială, au anunţat reprezentanţii spitalului, o instituţie publică de mare prestigiu şi una dintre cele mai importante din Spania.

Această intervenţie, realizată de profesionişti din cadrul ''Unidad de Parálisis Facial'', creată în octombrie 2016, reduce timpul de intervenţie în comparaţie cu procedurile realizate în alte centre medicale, iar perioada postoperatorie este mult mai scurtă.

Pentru tratarea pacienţilor, chirurgii utilizează o tehnică ce combină endoscopia, microchirurgia reconstructivă şi chirurgia plastică de transplant de ţesuturi autologe (proprii), muşchi şi nervi.

Directorul Serviciului de Chirurgie Plastică şi Arsuri din cadrul acestui centru, Joan Pere Barret, a explicat că aceasta este o tehnică ''foarte complexă'', ce presupune efectuarea unui transplant de nervi sau de nervi şi muşchi de la piciorul pacientului la faţă.

Tehnica folosită în mod obişnuit pentru acest tip de intervenţie lasă în urmă o cicatrice considerabilă în zona feţei, însă cea utilizată la Vall d'Hebron se realizează prin doar două tăieturi mici în spatele urechii şi în interiorul gurii, care rămân neobservabile.

În plus, astfel sunt reduse inflamaţia şi edemul apărute după intervenţie, dar şi durerea pacientului.

Intervenţia implică participarea a patru chirurgi plasticieni, a doi anestezişti şi a două asistente medicale.

Paralizia facială este o patologie care afectează între 15 şi 45 de persoane din 100.000, iar 30% dintre acestea nu se recuperează complet.

Această problemă de sănătate prezintă un pericol pentru viabilitatea ochiului, modifică vorbirea, presupune dificultăţi de alimentare şi provoacă un impact psihologic şi emoţional considerabil asupra persoanei afectate.

Cea mai frecventă cauză a acestei leziuni este ''paralizia Bell'' sau ''paralizia facială periferică''. Printre alte cauze se pot număra prezenţa unei tumori şi existenţa a două tipuri de paralizie congenitală.