Vaccinarea bolnavilor cu hepatita C

Persoanele infectate cu virusul hepatitei C, (care, spre deosebire de celelalte două tipuri, nu poate fi prevenit prin vaccinare) sunt expuse unui risc suplimentar de a contacta hepatita A şi B, în cazul în care infecția este cronică (în 80% din cazurile de infecție cu Hepatita C).

Hepatita C este o boală a ficatului care cunoaște două stadii: acută și cronică. Se poate vorbi despre hepatita C cronică după șase luni în care infecția cu virusul în cauză persistă pentru mai mult de șase luni. Infecția cronică cu hepatita C cauzează în timp, în 25% din cazuri, boli grave ale ficatului, precum cancerul sau ciroza.

Hepatita cronică C nu numai că predispune la un pericol crescut față de cancerul hepatic, cât și de insuficiența hepatică; în cazul unei suprainfecții cu virusurile hepatice A sau B, leziunile cronice cauzate de  hepatita C se pot agrava.

Suprainfecțiile sau coinfecțiile virusului hepatic A sau B cu tipul C sunt problematice din punctul de vedere al tratării, pentru că asocierea acestora afectează răspunsurile imune ale organismului afectat. Motivul este acela că virusurile în cauză își „dispută” dominanța, prin prevalența manifestărilor. Astfel, din dificultatea stabilirii dominanței unuia din virusuri (deși de regulă domină virusul contactat inițial, în cazul de față, virusul hepatic C), devine dificilă stabilirea unui tratament care să funcționeze. (10,11)

Incidența, la nivelul globului, a suprainfecției cu hepatita A sau B la bolnavii de hepatita C este dificil de stabilit și asta în principal pentru că hepatita B este considerată a fi o boală „tăcută”, cu foarte puține manifestări, drept pentru care e adesea dificil de depistat.

În aceste condiții, dacă suferiți de hepatita C cronică, vaccinările antihepatita A și antihepatita B sunt indispensabile. 

Vaccinarea se face conform graficului destinat adulților: două doze în cazul vaccinului antihepatita A și trei doze în cazul celui antihepatita B.(7,8,9)

Despre Hepatita C vă puteți documenta în detaliu, aici.