Vaccinul antiHPV

Vaccinarea antiHPV are ca scop prevenirea infectării cu virusul Papilloma Uman, un virus foarte răspândit și periculos, implicat în șase tipuri de cancer: cervical, anal, orofaringian, vulvar, penian și vaginal.

Primul vaccin împotriva infectării cu Papilloma Uman a fost lansat în 2006, la nivel mondial fiind disponibile două vaccinuri capabile să prevină infectarea cu HPV, conținând antigeni capabili să lupte împotriva tipurilor 16 și 18 (din totalul de peste 100), considerate a fi cele mai periculoase, responsabile pentru 70% din cazurile de cancer de col uterin. (70, 73)

Medicii recomandă, pentru o eficacitate cât mai mare, ca vaccinul antiHPV să fie administrat înainte de începerea vieții sexuale.

 

Vaccinarea antiHPV la copii

Publicul țintă vizat de vaccinarea antiHPV este format din fetele și băieții de peste 9 ani, preferat fiind segmentul de vârstă 11-12 ani.

Vaccinul se administrează în trei doze, cu injectare intramusculară, într-o perioadă de 6 luni. În octombrie 2016, CDC (Centers for Disease Control and Prevention) și ACIP (Advisory Committee on Immunization Practices) au emis noi recomandări privind dozajul: doar două doze de vaccin administrate la distanță de cel puțin 6 luni pentru cei cu vârste cuprinse între 11 și 14 ani. Recomandarea vine în urma studiilor care indică faptul că această abordare ar fi mai sigură, eficientă și cu efecte protective de lungă durată.

 

Reacțiile adverse cauzate de vaccinarea HPV variază, de la durere și înroșire la locul vaccinării, până la febră, durere de cap, grețuri, amețeli, dureri abdominale, dureri musculare. Persoanelor vaccinate le este recomandat să stea întinse sau cel puțin așezate la câteva minute după vaccinare, pentru a preveni starea de leșin care poate să apară. (71, 74, 76)

Vaccinarea împotriva virusului HPV este considerată a fi foarte eficientă. (77)

Denumirile comerciale sub care vaccinul antiHPV se găsește pe piață sunt Gardasil și Cervarix (doar pentru femei).

Vaccinarea antiHPV la adulți

Vaccinul împotriva infectării cu virusul Papilloma uman poate fi efectuat și de femeile și bărbații de până în 26 de ani, dacă nu au fost imunizați la vârsta recomandată. Se preferă ca aceștia să nu fi avut activitate sexuală anterior. Însă după 21 de ani, eficiența vaccinului în protecția împotriva cancerului este mai scăzută.

Administrarea se face în trei doze, atât pentru femei, cât și pentru bărbați.

Virusul HPV și cancerul de col uterin

Până în prezent au fost descoperite mai mult de 100 de tipuri de virus Papilloma Uman, cu comportamente și efecte diferite. Nu toate tulpinile de HPV cauzează cancerul de col uterin și totodatată, prezența unui tip de HPV în organism, altul decât cel împotriva căruia vaccinul încearcă să lupte, nu conduce la scăderea eficacității imunizării. (71)

Infecția cu HPV este cea mai comună infecție a aparatului genital feminin și stă la baza a peste 99% din cazurile de cancer de col uterin. Legătura dintre virus și celulele canceroase ale colului uterin a fost confirmată la începutul anilor 1990. (70,71)

Transmiterea tipurilor de virus HPV responsabil de cancerul de col uterin (dar și de alte boli genitale) se realizează prin intermediul contactului sexual (normal sau oral), dar se poate întâmpla și în timpul preludiului, dacă  fluidele genitale ale partenerilor intră în contact. De altfel, majoritatea factorilor de risc ai infectării cu HPV și dezvoltării de cancer de col uterin este asociată cu comportamentul sexual: vârsta de începerea a vieții sexuale (vârsta fragedă a primului contact sexual), parteneri sexuali multipli, sexul neprotejat (nefolosirea prezervativului). De asemenea, favorizanți pentru cancerul de col sunt și fumatul, dar și utilizarea pilulelor anticoncepționale. (71,74)
Statisticile arată că în aproximativ 40% din cazuri, infecția cu HPV se instalează în primele 24 de luni după primul cotact sexual. (71)

 

Nu există tratament pentru infectarea cu HPV, virus care de multe ori poate dispărea din organism după doi ani de la contactare, însă există tratamente locale pentru negii genitali pe care îi poate provoca. De asemenea, cancerul de col uterin este asimptomatic, deci greu de depistat prin manifestări clinice, însă poate fi descoperit prin efectuarea periodică a testului Papanicolau. Afecțiunea poate fi tratată atunci când este într-un stadiu incipient și se recurge la procedurile de îndepărtare a tumorii, însă poate fi ireversibilă dacă boala a avansat prea mult.

Cea mai la îndemână cale este prevenția: vaccinarea HPV în rândul copiilor și adolescenților, înainte ca aceștia să devină activi sexual și controalele ginecologice regulate care să identifice orice anomalie a colului uterin. (77)