Vegetațiile adenoide - adenoidita cronică

Vegetațiile adenoide - adenoidita cronică

Vegetațiile adenoide sau adenoidita cronică este o patologie cunoscută în populație sub denumirea improprie de „polipi” și reprezintă hipertrofia (dezvoltarea excesiva) amigdalei lui Luschka de la nivelul rinofaringelui. Din cauza amplasării acesteia în zona anatomică situată în spatele nasului, problema se manifestă frecvent printr-o respiratie nazală deficitară.


Cei mai afectati de vegetații adenoide sau adenoidită sunt copiii cu vârste între 3 și 7 ani. Amigdala lui Luschka involuează în intervalul 12-15 ani.

Cauze

Vegetațiile adenoide sau adenoidita cronică are cele mai frecvente cauze:

  • infecțiile acute recidivante și cele cronice, la care se adaugă și noxele din mediul ambiant, diferențele de temperatură, deficiențele imunitare ale copilului;
  • limfatismul, ce reprezintă o stare constituționala favorizată de tulburari endocrine, deficiențe alimentare, carențe vitaminice, calcice, proteice, lipsa de soare (climat umed și rece);
  • factorii fizici: frigul, atmosfera poluată cu praf, microbii și umezeala.


Semne si simptome

Adenoidita cronică are simptome reprezentate în primul rând de sindromul obstructiv nazal, care determină o respirație orala nocturnă și/sau diurnă (persoana respiră pe gură), voce nazonată (rinolalie sau stomatolalie - timbrul vocii este modificat), sforăit nocturn.

Vegetatiile adenoide care persistă timp îndelungat duce la instalarea unor caracteristici fizice descrise prin termenul generic de „adenoidism”: gura permanent întredeschisă, căderea și retracția mandibulei, proeminența maxilarului superior, ridicarea buzei superioare și descoperirea dinților superiori, fața turtita transversal, cutie toracică turtită, ascuțită în „carenă”.

Adenoidita cronică poate determina și afecțiuni ale urechii medii, astfel că pot apărea otitele medii recidivante care, netratate corespunzator, se pot finaliza cu hipoacuzie definitivă (scăderea acuității auditive), al cărei singur remediu îl constituie proteza auditivă convențională.

Diagnostic

Diagnosticul de adenoidită cronică este stabilit prin corelarea simptomatologiei descrise mai sus cu examenul clinic ORL.

O metodă de diagnostic eficientă și în același timp elegantă este examinarea fibroscopică nazală cu fibroscop flexibil, care permite vizualizarea directă a vegetațiilor adenoide în rinofaringe, printr-o investigație care nu este traumatică și nu necesită o pregatire specială. Pe lângă avantajul vizualizării directe a vegetațiilor adenoide existând și posibilitatea studierii imaginilor video ori de câte ori este nevoie. Echipamentul utilizat este un fibroscop flexibil marca Storz cu un diametru de 2,5 mm, adaptat pentru copil. Fibroscopia reprezinta astfel un mijloc de diagnostic extrem de eficient, ce ajută atât medicul să ia decizia terapeutică cea mai potrivită, cât și pe părinții micilor pacienți, cărora le ușureaza decizia de acceptare a tratamentului chirurgical, atunci când acesta se impune.

Tratament

Tratamentul de elecție pentru adenoidita cronică este chirurgical și constă în excizia (eliminarea) vegetațiilor adenoide (adenoidectomia). Operatia este indicată atunci când volumul vegetațiilor adenoide ajunge să determine îngreunarea respirației și apariția modificarilor menționate mai sus.

Adenoidectomia se poate efectua atât sub anestezie locală, cât și generală, însă în Arcadia Hospital se preferă adenoidectomia sub anestezie generală, care asigură confortul pacientului și folosirea controlului endoscopic pentru îndepărtarea completă a țesutului adenoidian și pentru a preveni recidiva.

Complicațiile posibile ale intervenției chirurgicale sunt rare și minore (legate de anestezie, hemoragie, suprainfecție). Există riscul reapariției vegetațiilor adenoide după operația corect efectuată în aproximativ 5-6% din cazuri. La copiii operați sub vârsta de 3 ani, există riscul de reapariție a țesutului limfoid, mai ales pe teren limfatic sau alergic.

După operație, se recomandă repaus la domiciliu 3-4 zile; se va evita colectivitatea cel puțin o săptămână; de asemenea, în această perioadă se evita și contactul cu persoanele cu rino-faringite acute. Este contraindicat consumul de alimente fierbinți, condimentate și băuturi carbogazoase. Rareori apar senzații de durere, în acest caz putându-se administra analgezice de tip paracetamol, algocalmin, nurofen. Se recomandă control postoperator la 10-14 zile.


Data actualizare: 13-02-2014 | creare: 24-05-2011 | Vizite: 12696

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Complicațiile rinoplastiei
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum
    Aplicația Activ (by ROmedic)
    Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

    Accesează gratuit Aplicația
    Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK