Vitaminele și mineralele în sarcină

Sarcina este asociată cu modificări fiziologice care determină creșterea volumului de plasmă și a hematiilor și scăderea concentrațiilor nutrienților circulanți și a proteinelor transportoare. În multe țări în curs de dezvoltare aceste modificări fiziologice pot fi agravate de o alimentație deficitară, conducând la stări de deficiență în micronutrienți și macronutrienti, precum anemia, cu consecințe dezastruoase pentru mamă și făt.

Adesea se administrează micronutrienți femeilor gravide, dar beneficiile acestora sunt limitate în absența unei alimentații sănătoase, cu excepția acidului folic în perioada de preconcepție. (5)

 
Alimentația sănătoasă printr-o dietă variată aduce gravidei o mare parte din vitaminele și mineralele necesare, totuși chiar și dacă alimentația este aproape perfectă, poate fi dificil de întrunit toate necesitățile nutritive ale copilului, de aceea se recomandă gravidei administrarea unor suplimente.

Beneficiile vitaminelor și mineralelor administrate prenatal sunt maxime dacă acestea sunt luate cu 3 luni înainte de concepție (pentru a participa la formarea sănătoasă a ovulului și apoi a embrionului). (3)

 
Principalii nutrienți pentru sarcină sunt: acidul folic, fierul și calciul. Acidul folic ajută în prevenirea defectelor de tub neural, fierul este important în transportul oxigenului la copil și previne anemia mamei, iar calciul ajută formarea oaselor copilului și previne scăderea osteodensitatii la mamă.

Vitaminele în sarcină sunt diferite de cele pentru adulți și nu toate vitaminele prenatale sunt la fel. Există formule diferite, cu concentrații diferite din fiecare nutrient. Medicul poate recomanda produsul în funcție de necesitățile gravidei.

 
Vitaminele prenatale sunt și mai importante pentru femeile cu anumite regimuri alimentare și restricții cauzate de alergii sau intoleranțe, probleme medicale sau complicații ale sarcinii. Pacientele vegetariene necesită nutrienți precum: vitamina B12, zinc, fier și acizi grași omega 3 (care se regăsesc în carne). (1) (3)

Acidul folic înainte și în sarcină

Acidul folic este important în sarcină deoarece ajută în prevenirea malformațiilor fetale precum defectele tubului neural (spina bifida). Spina bifida și anencefalia scad ca frecvență cu 70% după administrarea de acid folic. Acidul folic reduce și riscul pentru alte malformații precum: despicătura palatină, buza de iepure și unele defecte cardiace. Suplimentul scade și riscul de preeclampsie. Corpul are nevoie de acidul folic pentru a forma hematii normale și a preveni un tip de anemie, repararea și funcționarea ADN-ului.

 
Se recomandă 400 micrograme de acid folic zilnic în perioada de preconcepție și până la 12 săptămâni gestație. Dacă administrarea acidului folic nu a început înainte de concepție, suplimentul trebuie luat de către gravidă din momentul în care a aflat că este însărcinată. Tubul neural începe să se dezvolte la trei săptămâni după concepție, de aceea este critică o concentrație suficientă de acid folic înainte de concepție și în timpul sarcinii în primul trimestru. Nu se recomandă o doză mai mare de 1 microgram pe zi, mai ales dacă pacienta este vegetariană, aceasta având un risc de deficit de vitamina B12.

 
Deși varianta sintetică - acidul folic - se absoarbe mult mai bine decât folatul natural, se recomandă consumul alimentelor bogate natural în folat (forma naturală a acidului folic), precum legume verzi și orez sălbatic. Unele cereale pentru micul dejun, tipuri de pâine și margarină au acid folic adăugate.

Unele femei prezintă un risc ridicat de a avea o sarcină cu defecte de tub neural, având recomandarea unor doze mai mari de 5 mg de acid folic zilnic până în săptămâna 12 de gestație. Femeile expuse acestui risc sunt cele diabetice, cu istoric familial de defecte de tub neural sau care urmează un tratament antiepileptic. (6)

Vitamina D în sarcină

Vitamina D reglează cantitatea de calciu și fosfat a corpului, acestea fiind necesare pentru sănătatea oaselor și a dinților. Se recomandă un supliment de vitamina D de 10 micrograme zilnic pe perioada sarcinii și a alăptării. Cantitatea scăzută de vitamina D la copii poate cauza fragilizarea oaselor și rahitism, la mamă determină dezvoltarea cariilor și chiar scăderea densității osoase, risc de cezariană și preeclampsie. Vitamina D are rol în unele boli autoimune (diabet de tip 1, scleroza multiplă, artrita reumatoidă), osteoartrita, cancere (în special cel de colon), parodontita și hipertensiune.

 
Cantitatea de vitamină D necesară în sarcină este de 200 UI zilnic, dacă viitoarea mamă nu se expune adecvat la soare.

Vitamina D se regăsește natural în peștii grași (somon, sardine, macrou), ouă și carne. Poate fi adăugată în unele cereale, produse de soia, lapte praf și margarină. Cea mai bună sursă de vitamina D este soarele de vară pe piele. Durata de timp necesară pentru expunerea la soare pentru a face suficientă vitamină D diferă de la persoană la persoană și depinde de tipul de piele, momentul din zi și din an. Totuși aceasta durată de timp este mult mai scurtă decât cea necesară bronzării. Femeile gravide trebuie să se expună cu precauție la soare, pentru a nu intensifica cloasma gravidica.

Riscurile deficitului vitaminei D:

• obezitatea mamei este un factor de risc deoarece grăsimea depozitează cea mai mare parte a vitaminei produse în piele, făcând-o mai puțin disponibilă pentru corp
• unele medicamente (steroizii, anticonvulsivele, unele diuretice, antilipemiantele) reduc absorbția de vitamină D din intestine
• persoanele cu malabsorbție intestinală (boala Crohn și boala celiacă) sau operații pe intestin, bypass gastric absorb mai puțină vitamină D. (4)

Vitamina A în sarcină

Vitamina A, o vitamină liposolubilă depozitată în ficat, este importantă pentru dezvoltarea embrionară, incluzând dezvoltarea: inimii, plămânilor, rinichilor, ochilor, oaselor, sistemului circulator, respirator și nervos. Ajută și în rezistența împotriva infecțiilor și la metabolismul grăsimilor. Vitamina A este în special esențială pentru gravidele la termen, deoarece ajută la repararea tisulară postpartum.

Sursele de vitamină A preformată sau retinol cuprind carnea, lactatele, peștele, ouăle și cerealele îmbogățite. Aceasta se găsește și în fructe și legume galbene sau portocalii, mai ales sub formă de carotenoizi. Ficatul conține cea mai mare cantitate de vitamina A preformata - atât de multă încât este bine să fie evitat în sarcină. O feliuță de ficat de vită de exemplu conține de 12 ori cantitatea recomandată zilnic de vitamină A.
Cantitatea necesară de vitamină A pentru gravidele peste 19 ani este de 2500 UI, iar pentru cele sub 18 ani de 2500UI. Femeile care alăptează necesită 4000 UI. (5)

Efectele adverse ale excesului de vitamină A determină malformații și toxicitate hepatică. Carotenoizii pot fi administrați fără grijă, totuși doar din fructe și legume. Se consideră că 10. 000 UI este doza maximă de vitamină A preformată permisă în sarcină (se calculează suplimentele și alimentele). (5)

Fierul în sarcină

Chiar și înainte de sarcină corpul are nevoie de fier pentru a produce hemoglobina (proteina hematiilor care transportă oxigenul la celule), mioglobina (proteina care menține oxigenul muscular), colagenul (proteina predominantă din cartilagii, oase și alte țesuturi conjunctive) și mai multe enzime, menține sănătatea sistemului imun.

Mai ales în timpul sarcinii fierul este un mineral important deoarece:

• volumul de sânge în corp crește în sarcină cu 50%, fierul fiind necesar pentru mai multă hemoglobină
• fierul este necesar pentru creșterea fătului și dezvoltarea placentei, mai ales în trimestrele 2 și 3
• multe femei încep sarcina cu un depozit minim de fier
• anemia feripriva în sarcină este asociată cu mortalitatea infantilă.

Cele mai multe mame nu au un aport suficient din acest mineral în alimentația lor, pentru a susține necesitatea crescută a corpului în sarcină. Deficitul de fier la gravidă determină anemia feripriva a mamei și risc crescut de naștere prematură, greutate mică a fătului și mortalitate infantilă ridicată, depresie postpartum, necesitatea unei transfuzii la naștere. Anemia maternă influențează depozitele de fier ale nou-născutului, crescând riscul de anemie în copilărie și afectând dezvoltarea cognitivă. (4) (2)

 
Femeile gravide necesită 27 de mg de fier zilnic, iar nongravidele 18 mg.

Carnea roșie este una din cele mai bune surse de fier pentru gravidă. Concentrația cea mai mare de fier se află în ficatul animal, dar deoarece acesta conține și cantități prea mari de vitamină A este mai bine să fie evitat în sarcină. Dacă alimentația femeii nu conține proteină animală, fierul poate fi regăsit în legume și cereale.

Există două forme de fier: fierul non-hem (care se găsește în plante și în pește) și fierul hem, care se găsește doar în produsele animale. Fierul hem este mai ușor de absorbit pentru corp. Suplimentele și alimentele îmbogățite cu fier conțin fier non-hem. (6)

 
O absorbție mai bună a fierului este realizată dacă:

• se va evita consumul de cafea împreună cu alimentele; cafeaua conține fenoli care interferă cu absorbția fierului (cafeaua trebuie oricum limitată în sarcină)
• pregătirea carnii cu sos de tomate sau alimente acide ajută la o absorbție mai bună
• vitamina C alături de fiecare masă crește absorbția fierului de 10 ori
• multe alimente sănătoase conțin „inhibitori ai fierului” care reduc cantitatea de fier absorbită; nu se recomandă combinarea cărnii cu soia, spanac, cereale integrale, calciul din lactate
• suplimentele de calciu și antiacidele care conțin calciu vor fi luate între mese.

Excesul de fier în sarcină crește riscul de a dezvolta diabet gestational sau stres oxidativ, un dezechilibru în corp care joacă un rol în infertilitate, preeclampsie și avort.
Efectele adverse ale suplimentelor de fier cuprind cel mai adesea tulburări gastrointestinale, precum constipație, diaree, greață, dureri epigastrice. (1) (2)

Vitamina C în sarcină

Vitamina C protejează celulele și le menține sănătoase. Are rol în formarea colagenului, esențial în vasele de sânge.
Cantitatea de vitamină C necesară în sarcină este de 40 mg/zi.
O dietă echilibrată care conține fructe și legume, incluzând brocoli, citrice, roșii, ardei și fructe de pădure, aduce cantitatea necesară de vitamină C în corp.  

Calciul in sarcină

Calciul este vital pentru dezvoltarea dinților și a oaselor fătului, a cordului, nervilor și mușchilor. Dezvoltarea unui ritm cardiac normal și a capacității de coagulare a sângelui depinde de asemenea de cantitatea de calciu furnizată în sarcină.

Cantitatea de calciu necesară pentru femeile peste 18 ani este de 1 g înainte, în timpul și după sarcină. Pentru femeile sub 18 ani cantitatea de calciu necesară este de 1, 3 g. Majoritatea femeilor nu au o alimentație care să le ofere o cantitate suficientă din acest mineral.

Peștele, cerealele, fructele uscate, nucile, tofu și frunzele verzi sunt bogate în calciu. Laptele și alte produse lactate sunt sursele principale de calciu. Un supliment prenatal conține cel puțin 150-200 mg de calciu. Se poate încerca un supliment de calciu separat, totuși nu se va uita că organismul poate absoarbi doar 500 mg de calciu la o administrare. Suplimentele de calciu se administrează în doze mici de câteva ori pe zi. (4)

 
Calciul în exces determină însă: constipație, crește riscul de litiază renală și afectează absorbția de zinc și fier din alimente. Doza totală de calciu din alimente, suplimente și apă nu trebuie să depășească 2, 5 g. Suplimentele de calciu au diferite forme chimice, cel mai adesea citrat de calciu și carbonat de calciu. Cel mai ușor absorbit de corp este citratul de calciu. Carbonatul de calciu eliberează cea mai mare doză, dar necesită acid gastric în exces pentru absorbție. Acesta poate fi luat între mese și este o idee bună pentru pacientele care urmează și o medicație împotriva hiperacidității gastrice. Se vor căuta suplimentele fără plumb (cele care au în compoziție coral, dolomită sau extract de os pot conține și cantități mici de plumb, care dăunează fetusului). Un aport adecvat de vitamină D este necesar pentru absorbția calciului. (6)

Iodul în sarcină

Iodul este un mineral esențial preluat din alimente. Fătul în dezvoltare, copiii mici și adolescenții prezintă risc de a dezvolta hipotiroidii, în lipsa unui aport optim de iod.

Iodul este necesar în cantități mici, dar esențiale. Iodul este important în producerea hormonilor tiroidieni, care reglează temperatura corpului, metabolismul, reproducerea, creșterea, producerea celulelor sângelui și funcționarea nervilor și a mușchilor. Deficitul ușor spre moderat poate determina dificultăți cognitive și afecta dezvoltarea aptitudinilor motorii și a auzului. În timp ce fructele de mare sunt o sursă bună de iod, cantitatea de iod din alte alimente precum laptele și legumele depinde de iodul din sol.

Aportul recomandat de iod în sarcină este de 220 micrograme pe zi. (4)

Zincul în sarcină

Zincul este component în diferite enzime care ajută la menținerea integrității structurale a proteinelor și la reglarea expresiei genelor, astfel doza adecvată de zinc este importantă mai ales pentru creșterea rapidă a celulelor din sarcină. Deficitul de zinc a fost asociat și cu anomaliile congenitale, avortul, retardul de creștere intrauterină, nașterea prematură și preeclampsia. Pot fi afectate sistemul imun prin reducerea dezvoltării limfocitelor T, a eliberării hormonului timic și a funcției limfocitelor T.

Doza de zinc zilnică recomandată în sarcină este de 9 mg/zi.

Zincul se găsește în carne, cerealele integrale, lapte, fructe de mare, legume și nuci. (5)

Acizii grași esențiali în sarcină

Vitaminele prenatale nu conțin acizi grași esențiali, precum omega 3, importanți pentru dezvoltarea creierului, nervilor și a ochilor fătului. Peștele este o sursă majoră pentru aceștia, dar o dietă excesiv bazată pe pește poate crește nivelul de mercur din corp și afecta fătul. Există câțiva pești cu depozite scăzute de mercur și bogați în omega 3: somonul, macroul, heringul, sardinele. Un supliment cu acizi grași în sarcină este binevenit. (3)

Complexul vitaminelor B în sarcină

Există 8 vitamine B care ajută la convertirea alimentelor în energie, pe lângă alte funcții importante precum formarea celulelor roșii.

Vitaminele B1 și B2

Thiamina sau vitamina B1 este vitală pentru dezvoltarea creierului fetal, funcționarea normală a mușchilor, sistemului nervos și inimii. Gravidele necesită 1. 4 mg de vitamină B1 pe zi. Riboflavina sau vitamina B2 este importantă pentru o piele sănătoasă și o vedere bună. Doza recomandată pe zi este de 1. 4 mg.

Vitaminele B3 și B5

Niacina cunoscută și drept vitamina B3, ajută la producerea hormonilor sexuali și este importantă pentru circulație. Gravidele au un consum crescut de niacina, cu o doză permisă zilnică suplimentată de 18 mg. Acidul pantotenic sau vitamina B5 este un nutrient necesar pentru producerea hormonilor și a colesterolului. Este necesară și pentru metabolizarea carbohidraților, grăsimilor și a proteinelor. Femeia însărcinată are nevoie de 6 mg pe zi.

Vitamina B6 și B7

Piridoxina cunoscută drept vitamina B6 ajută corpul în formarea neurotransmițătorilor și este necesară pentru dezvoltarea normală și funcționarea creierului. Poate fi utilă mai ales femeilor însărcinate - unele studii au arătat că o doza zilnică de 30 mg ajută la grețurile matinale. Biotina sau vitamina B7 este folosită adesea pentru a trata căderea parului, unghiile sfărâmicioase și erupțiile eritematoase la copii. Gravida poate dezvolta deficitul de biotină și ar trebui să suplimenteze cu 30 micrograme pe zi.

Vitamina B9 și B12

Dintre toate vitaminele complexului B, vitamina B9 sau acidul folic joacă cel mai important rol în sarcină. Vitamina B12, necesară pentru sinteza ADN-ului și formarea normală a hematiilor, traversează placenta. Se recomandă suplimentarea cu 2. 6 micrograme. (5) (2)

 
Alimente și băuturi de evitat în sarcină

• peștele crud sau fructele de mare crude, peștele cu nivel ridicat de mercur (prădătorii-rechin, macrou king, peștele sabie), peștele afumat sau murat nepasteurizat, mai mult de o masă cu ton pe săptămână
• carnea roșie crudă sau slab gătită termic, cârnații cruzi uscați
  
• gălbenuș crud sau folosit în creme, ciocolată, cafea în exces
• sucuri energizante, lapte nepasteurizat, alcool
• vitamina A în doze mari.

 
Alte vitamine care ar putea cauza o problemă ca urmare a acumulării în corp sunt vitamina D, E și K. Vitamina D și toxicitatea constituie un subiect larg studiat. Nivelul superior al suplimentarii vitaminei D este de 2. 000 UI pe zi. Corpul uman poate produce 20. 000 UI pe zi dacă este expus la soare, însă aici intervine problema suplimentarii. Toxicitatea vitaminei D este reală, iar datorită studiilor cu rezultate conflictuale, suplimentarea nu este recomandată la gravide.

Suplimentarea vitaminei E este la fel de problematică. Există două forme ale suplimentelor vitaminei E - sintetică și naturală. Vitamina E naturală este mai ușor de absorbit, dar majoritatea suplimentelor conțin versiunea sintetică. Există o legătură între copiii cu defecte cardiace și suplimentarea vitaminei E. Într-un studiu recent, femeile care și-au suplimentat alimentația cu vitamină E în plus față de vitaminele prenatale, au fost cu 70% mai expuse riscului de a naște un copil cu defecte cardiace.

Prea multă vitamină K a fost asociată cu icter neonatal sever.