Vizita la oftalmolog

Vizita la oftalmolog este esentiala pentru sanatatea vederii - poate unul dintre cele mai importante simțuri pe care le deținem. Aceasta este responsabilă de captarea imaginilor mediului ce ne înconjoară iar mai apoi de transmiterea acestor informații către creier, acolo unde sunt procesate. Pentru a preveni orice probleme ce ar putea afecta vederea, este necesar un control oftalmologic periodic.

Multe afecțiuni ce pot duce la diminuarea sau chiar pierderea vederii nu prezintă simptome decât în stadiile mai avansate ale bolii. Dacă observați orice modificare a vederii, trebuie să consultați un medic oftalmolog. Acesta vă va supune unui set de teste și analize pentru a diagnostica problema, în cazul în care există una.

Organizația Mondială a Sănătății estimează că un procent de 80% al cazurilor de orbire sau altor afecțiuni grave ale ochilor ar fi putut fi prevenite și vindecate cu ajutorul unui tratament. Așadar, putem deduce importanța unui control medical efectuat la timp, ce ne poate scuti de evoluții patologice grave.

Cel mai adesea, afecțiunile vederii nu au simptome și semne foarte evidente, în special în primele faze. Însă dacă aceste boli (precum degenerația maculară, glaucomul, cataracta, retinopatia diabetică etc) nu sunt diagnosticate și tratate la timp, atunci este posibil ca pierderea vederii să fie ireversibilă. Vizita la oftalmolog este cea mai bună modalitate de a ne asigura că nu dezvoltăm o afecțiune oculară. Și chiar dacă aceasta este diagnosticată, fiind într-un stadiu primar, va fi mult mai usor de tratat și nu va constitui o problemă pe viitor.

Vizita la oftalmolog este este un proces relativ simplu pentru prevenirea și menținerea sănătății vederii, ce constă doar în câteva examinări medicale efectuate de-a lungul vieții.

Consultația oftalmologică - ce presupune?

1. Testarea acuității vizuale

Testarea acuității vizuale se face cu ajutorul unei scale, numită și optotip, ce conține de obicei litere sau cifre. Acestea au culoarea neagră pe un fundal alb pentru un contrast potrivit și pentru a putea fi recunoscute cu ușurință. Apoi, de la o distanță de aproximativ 6 metri, va trebui să recunoașteți simbolurile în funcție de mărimea acestora. Fiecare ochi în parte este testat. Mai apoi, dacă este necesar, testul se va repeta, dar de data aceasta cu ajutorul unor lentile corectoare ce sunt potrivite pentru dumneavoastră. Un al doilea tip de testare se face de o distanță mai mică de 6 metri, pentru a testa vederea de aproape. În general, această distanță este de 35 cm iar optoptipul conține litere sau cifre de dimensiuni din ce în ce mai mici.

În cazul copiilor preșcolari sau persoanelor ce nu cunosc alfabetul, se folosesc alte simboluri precum cifre, desene și imagini. [1] De asemenea, se mai folosește și testarea cu litera E sau C îndreptată în diferite sensuri.

Dacă nu reușiți să deosebiți literele sau simbolurile de pe optotip, atunci vor fi necesare alte tehnici de evaluare cum ar fi observarea mișcarilor mâinii medicului, numărarea degetelor sau observarea surselor de lumină din cameră.

Testele de acuitate vizuală sunt efectuate, în general, de un medic oftalmolog sau optometrist, însă pot fi efectuate și de un asistent medical, un profesor sau o altă persoană din cadrul școlii sau a locului de muncă.
Chiar dacă nu considerați că prezentați un risc pentru boli de vedere, este totuși recomandat să efectuați acest test astfel:

  • o dată la 5 ani dacă aveți vârsta sub 40 de ani
  • o dată la 2-4 ani dacă aveți vârsta cuprinsă între 40 și 54 de ani
  • o dată la 1-3 ani dacă aveți vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani
  • o dată la 1-2 ani dacă aveți vârsta peste 65 de ani

Pentru persoanele ce suferă de diabet este indicat un control pe an, iar în cazul persoanelor ce suferă de alte afecțiuni de vedere sau prezintă un risc pentru acestea, controlul medical se recomandă a fi efectuat chiar mai des. [2]

2. Testarea motilității oculare

Sunt șase mușchi atașați la exteriorul ochilor ce sunt responsabili de motilitatea oculară. Doi dintre aceștia coordonează mișcarea pe orizontală iar ceilalți patru sunt orientați pe verticală la diferite unghiuri, fiecare având acțiune în funcție de direcția de mișcare a ochiului. Astfel, când unul dintre mușchi se contractă, un altul trebuie să se relaxeze.

Creierul are o funcție importantă de a fuziona cele două imagini ce provin de la ochi și astfel formează o singură imagine pe care noi e percepem. Acest fapt ajută la menținerea ambilor ochi pe aceeași direcție. Această singură imagine este foarte importantă, cu ajutorul acesteia reușim să percepem lucrurile din jurul nostru, dar și distanțele dintre noi și acele obiecte.

În unele cazuri, însă, diferențele dintre cele două imagini provenite de la cei doi ochi sunt atât de mari încât creierul nu mai reușește să efectueze acea fuziune. Mușchii oculari fac un efort suplimentar pentru a direcționa ambii ochi corect, de aceea deseori intervine oboseala de-a lungul zilei sau la eforturi de citire sau scriere. Din această cauză poate apărea vederea dublă. Din fericire, această problemă poate fi corectată cu ajutorul ochelarilor și a exercițiilor. Uneori, dacă deviația este prea mare, e posibil să necesite o operație ce va ajuta la corectarea mușchilor.

Pentru copii este foarte important ca această problemă să fie diagnosticată, deoarece vederea și aliniamentul ochilor este încă în curs de dezvoltare.

Motilitatea oculară va trebui testată mai ales dacă prezentați episoade de vedere dublă. Medicul va evalua dacă există orice deviații ale ochilor. Testele presupun mișcarea ochilor spre dreapta, stânga, sus si jos și evaluarea abilității de a urmări un obiect cu ambii ochi.

Se vor examina viteza, simetria, sfera de mișcare a ochilor, dar și fluența mișcării acestora.

Cu ajutorul acestor observații, medicul va determina care mușchi nu funcționează corect în diferitele poziții și astfel se va hotărî asupra unui tratament potrivit. [3]

3. Examinarea pleoapelor

Pleaopele joacă un rol important în protejarea corneei dar și în distribuția și eliminarea lacrimilor. Afecțiunile pleoapelor pot fi mai puțin grave, ce se pot vindeca de la sine, dar și mai grave precum infecții sau tumori maligne sau benigne.

În cadul unei examinări a pleoapelor se verifică semne de inflamație sau infecție, prezența unor tumori și poziția pleoapelor. Din cauza unor probleme mecanice este posibil ca pleoapa să nu se miște corespunzător. De asemenea, este posibil ca semnalele nervoase să nu ajungă la mușchi și astfel iși pierd mobilitatea. [4]
O diferență de înălțime a pleoapelor sub 1 mm este considerată relativ normală și este prezentă în cazul multor persoane. O diferență mai mare de 2 mm este considerată patologică și necesită diagnosticare.
Afecțiunile pleoapelor sunt asociate adesea cu senzația de uscăciune a ochilor, usturime, senzație de ardere, vedere încețoșată sau lăcrimat excesiv.

4. Examinarea refracției

În timpul acestui test, raze de lumină vor trece prin cornee pentru a evalua dacă acestea se reflectă corespunzător pe fundul ochiului. Dacă se observă o eroare, aceasta se va trata cu ajutorul ochelarilor, lentilelor de contact sau operației chirurgicale. [5]

5. Testarea câmpului vizual

Acesta presupune evaluarea câmpului vizual în momentul în care nu mișcați ochii. Astfel, se pot observa deficiențe de vedere în unele puncte ale câmpului vizual.

O primă metodă presupune ca medicul să stea în fața dumneavoastă și să vă acoperiți unul dintre ochi. Mai apoi medicul va mișca mâna în câmpul vizual și în afara acestuia.
O altă metodă este să vă concentrați privirea asupra unui obiect ce urmează a fi mutat la diferite distanțe. [6]

6. Examenul de fund de ochi

Examenul de fund de ochi are un rol important în diagnosticarea unor serii de afecțiuni, dintre care și diabetul, hipertensiunea, hipertensiunea craniană și altele.


Testul cu ajutorul căruia fundul de ochi este analizat se numește oftalmoscopie. Acesta necesită un oftalmoscop și o sursă de lumină. Pentru ca medicul să poată observa fundul ochiului este nevoie ca pupilele să fie dilatate, de aceea se va aplica o substanță ce va ajuta la dilatare. Alte tipuri de picături sunt folosite pentru amorțirea zonei.
După acest test, nu este indicat să conduceți și va fi necesar să purtați ochelari de soare dacă vă expuneți la surse de lumină puternice. Efectele durează câteva ore după oftalmoscopie.

Există și câteva riscuri pe care le ridică substanța dilatatoare și picăturile anestezice. Precum orice altă substanță, există riscul unei reacții alergice. De asemenea este posibilă o creștere rapidă a presiunii oculare, stare de amețeală, greață.
Totuși, acest test este important pentru detectarea unor afecțiuni ale retinei și altele ce pot afecta vederea și nu numai. Cu ajutorul acestui examen se pot observa și alte probleme precum leziuni ale creierului sau tumori. [7]

7. Măsurarea tensiunii oculare

Măsurarea tensiunii oculare (sau tonometria) este importantă atât în cazul controlului de rutină dar mai ales în cazul în care se suspecta glaucom. Este util și pentru evaluarea riscului de cataractă sau degenerație maculară.

Presiunea oculară crescută este periculoasă deoarece poate duce la vătămarea nervilor optici. Aceștia sunt importanți pentru colectarea tuturor imaginiloor de la retină și transmiterea acestora către creier. Atunci când țesutul nervos și vederea periferică sunt afectate, se poate discuta de un diagnostic de glaucom. Dacă acesta nu este diagnosticat și tratat din timp, este foarte probabil să evolueze până la pierderea vederii centrale.
Tonometria poate fi efectuată prin mai multe modalități, însă principiul este același, de aplanație sau de exercitare de presiune asupra corneei. Presiunea oculară este măsurată având în vedere forța necesară pentru aplatizarea corneei. Acest test are loc sub anestezie și nu ar trebui să prezinte nici un discomfort.

O altă metodă este cea fără contact, cu ajutorul presiunii aerului. Este o metodă mai puțin exactă dar este mai potrivită pentru copii sau pentru persoanele ce au suferit o operație.
Acest examen se adresează în special persoanelor cu vârsta peste 40 de ani, ce prezintă un risc mai crescut de a dezvolta glaucomul. Un control medical regulat ajută la detectarea timpurie a acestuia și implicit la tratarea înainte ca ochiul să fie vătămat în totalitate. [8]

8. Testarea percepției culorilor

Pentru acest test se folosesc imagini speciale formate din cercuri multicolore, ce împreună formează o cifră sau un alt simbol. Dacă nu reușiți să distingeți acele forme, atunci este foarte probabil că aveți o deficiență legată de percepția culorilor. Acest test este important pentru că adesea este greu de identificat de unii singuri dacă avem această problemă. [9]

Importanța consultației oftalmologice

Indiferent de vârstă sau stare de sănătate, este recomandat un consult oftalmologic de rutină. În timpul examinării se verifică semne ale unor afecțiuni, se evaluează cât de bine este îndeplinită funcția de vedere. Boli precum hipertensiunea sau diabetul sunt detectate în timpul unui control de rutină. Așadar, consultația oftalmologică nu privește doar vederea, cât și starea generală de sănătate.

Vizita la oflalmolog în cazul copiilor este de asemenea importantă pentru o dezvoltare corectă pe viitor. Vederea are un rol însemnat în procesul de învățare iar copiii ce au probleme de vedere vor avea dificultăți la școală dacă nu se tratează. Adesea, copiii nu atrag atenția asupra problemei deoarece ei nu înțeleg cum ar trebui să fie vederea normală. De aceea este necesară consultația oftalmologică de rutină. Dacă observați dificultăți de învățare, ar fi indicat un consult pentru a fi siguri că nu sunt probleme legate de vedere. [10]

Cât de frecvent vizităm oftalmologul?

Adulții cu vârsta peste 61 de ani și persoanele ce poartă ochelari ar trebui să efectueze un control medical o dată pe an sau de câte ori este necesar. Adulții cu afecțiuni de risc precum diabetul, hipertensiunea sau cei ce au un istoric familial de boli de vedere vor avea nevoie de controale mai dese. Adulții cu vârsta până la 60 de ani ar trebui să meargă la o examinare o dată la doi ani sau mai des.

Prima vizită la oftalmolog trebuie să aibă loc în cazul copiilor la 6 luni, a doua în jurul vârstei de 3 ani și din nou înaintea începerii școlii.

Copiii școlari au nevoie de un control oftalmologic o dată la doi ani în cazul în care nu au probleme de vedere. Copiii ce poartă deja ochelari vor avea nevoie de un consult în fiecare an. Adesea, copiii nu pot percepe dacă au probleme de vedere, dar uneori se vor plânge de dureri de cap sau vor avea rezultate mai slabe la școală. [11]


Data actualizare: 27-09-2013 | creare: 27-09-2013 | Vizite: 4578

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK