Yersinioza - infectii cu Yersinia

Investigatii de laborator si diagnostic

Yersinia enterocolitica odata patrunsa in organism, determina o serie de manifestari clinice, precum: enterita, enterocolita, adenita mezenterica si ileita. Mult mai rar, Y. enterocolitica poate cauza faringita exudativa, septicemie, poliartrita reactiva si eritem nodos. Enterita si enterocolita vor conduce la aparitia diareei acute. Pacientul este febril si prezinta dureri abdominale in majoritatea cazurilor, greata si varsaturi. Diareea evolueaza pe o perioada de aproximativ 14 zile. Uneori boala poate progresa sever si fatal, datorita inflamatiilor difuze intestinale, ulceratiilor si hemoragiilor digestive.

Alte posibile complicatii care pot conduce catre decesul pacientului: perforatie intestinala, peritonita bacteriana, tromboza venelor mezenterice, diverticulita, megacolon toxic si invaginatie ileocecala. Simptomatologia din adenita mezenterica si ileita terminala, pot preta la confuzii cu apendicita acuta. Pacientul prezinta febra si durere la palpare, in cadranul abdominal inferior. Laparotomia exploratorie poate elucida etiologia manifestarilor clinice, insa prezinta pericolul de infectie cu Yersinia, a plagii realizata in scop explorator si diagnostic. Adultii pot prezenta manifestari de faringita sau faringo-amigdalita acuta, fara adenopatie laterocervicala.

Atunci cand infectia cu Y. enterocolitica evolueaza catre septicemie, pacientul prezinta febra ridicata, dureri abdominale intense, icter si leucocitoza. Yersinia enterocolitica poate disemina pe cale hematogena, afectand orice organ aflat la distanta. Secundar diseminarii pe cale hematogena a patogenilor, pot aparea abcese la nivelul ficatului, splinei, pulmonilor sau la nivelul ganglionilor limfatici.

Alte complicatii posibile: osteomielita, meningita, peritonita, pneumonia, empiemul, pericardita, artrita septica, pustule sau bule cutanate. Artrita reactiva este destul de frecventa in tarile din nordul Europei, aproximativ 10% din cazurile de imbolnavire. De obicei debutul artritei este precedat de febra, diaree si dureri abdominale, cu aproape sapte zile inainte. Artrita afecteaza mai ales articulatiile genunchiului si coatele; articulatiile sunt afectate simetric; boala nu are un caracter progresiv. Destul de rar, artrita poate cuprinde o singura articulatie. Simptomatologia poate disparea spontan in maxim 90 de zile de la debut. Rar, artrita se cronicizeaza. Pacientii cu HLA-B27 care sufera de artrita reactiva aparuta in urma infectiei cu Y. enterocolitica, pot dezvolta ulterior spondilita ankilozanta.

Artrita reactiva poate fi insotita de complicatii cardiace: miocardita. Pacientul cu miocardita prezinta sufluri cardiace si modificari ale traseului electrocardiografic. In acest caz trebuie realizat diagnosticul diferential cu reumatismul articular acut (RAA) . Eritemul nodos se manifesta la aproximativ o cincime dintre pacientii cu yersinioza. Leziunile apar la nivelul membrelor inferioase (pe fata anterioara a tibiei) si vor disparea dupa 30 de zile. Alte complicatii infectioase nesupurative aparute in urma infectiei cu Y. enterocolitica: uveita reactiva, irita, conjunctivita, uretrita si glomeruronefrita. O cincime din pacienti pot prezenta sindrom Reiter, caracterizat prin triada: artrita, conjunctivita si uretrita. Infectia cu serotipurile apartinand speciei Yersinia pseudotuberculosis se manifesta prin: febra, dureri abdominale (datorita adenitei mezenterice) si diaree acuta. Manifestarile sistemice (septicemie, artrita reactiva) sunt similare cu cele produse de specia Yersinia enterocolitica. In unele cazuri, Y. pseudotuberculosis poate produce un sindrom scarlatiform.

Testele de laborator, realizate atunci cand se suspicioneaza un caz de yersinioza, vor conduce la obtinerea unor rezultate nespecifice. Numarul de leucocite, exprimat prin formula leucocitara este de obicei nemodificat. Speciile de Yersinia pot fi izolate prin cultura din sange, lichid cefalorahidian (LCR), din lichidul peritoneal, din tesutul ganglionat sau din abcese. Deoarece patogenii au o crestere lenta, cu greu pot fi izolati prin coprocultura. Totusi, yersiniile pot fi izolate din materiile fecale, prin utilizarea mediilor de cultura enterice (obisnuite), si prin plasarea probelor timp de 48 de ore la o temperatura de 25 grade C.

Utilizarea unor medii de cultura selective si imbogatite, permite izolarea mai usoara a yersiniilor din materiile fecale. Caracterul, , selectiv’’ al mediilor de cultura se datoreaza utilizarii unor antibiotice care vor inhiba cresterea bacteriilor apartinand florei saprofite intestinale. Aceste metodele microbiologice, folosite pentru izolarea yersiniilor, sunt foarte costisitoare, ele realizandu-se doar in urma unor solicitari speciale venite din partea clinicianului.

Testele serologice pot fi utile pentru sustinerea diagnosticului de yersinioza. Pot fi utilizate testele imunoenzimatice ELISA, sau testele de aglutinare. De obicei, testele serologice sunt folosite doar in laboratoarele de cercetare. Deoarece testele serologice nu sunt foarte bine standardizate, frecvent intervenind factori de variatie (reactii incrucisate care modifica rezultatele finale), rezultatele trebuiesc interpretate cu precautie. Titrul anticorpilor incepe sa creasca dupa primele sapte zile de boala, revenind la normal abia dupa jumatate de an. Pentru a detecta in mod util o crestere semnificativa (de peste patru ori) a titrului de anticorpi, se recomanda prelevarea de probe sanguine incepand inca din primele zile de boala.

Pacientii cu artrita reactiva prezinta un lichid sinovial steril. VSH-ul (viteza de sedimentare a hematiilor) este de obicei accelerat, avand o valoare mai mare de 100 mm/ora, iar factorul reumatoid si anticorpii antinucleari nu sunt detectati. Uneori diagnosticul artritei reactive cauzata de infectia cu Yersinia poate fi dificil. Izolarea unor tulpini patogene, prin coprocultura, poate edifica clinicianul asupra cauzei de aparitie a artritei.