16 septembrie - Ziua internaţională pentru protecţia stratului de ozon (ONU)

La 16 septembrie este marcată Ziua internaţională pentru protecţia stratului de ozon, cu tema "Ozone for Life". Stratul de ozon este un scut fragil de gaz, care protejează Pământul de acţiunea nocivă a radiaţiilor ultraviolete emise de soare.

În această zi, în 1987, a fost semnat Protocolul de la Montreal privind interzicerea substanţelor care diminuează stratul de ozon, numite clorofluorocarburi (CFC) care provin din sistemele de răcire ale frigiderelor şi aparatelor de aer condiţionat, din spray-uri, din procesele de fabricaţie a spumelor industriale şi din procesele de spălare a metalelor şi a componentelor electronice, potrivit http://ozone.unep.org.Protocolul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1989. În 1994, prin Rezoluţia nr. 49/114, Adunarea Generală a ONU a proclamat Ziua internaţională pentru protecţia stratului de ozon, toate statele lumii fiind invitate să sărbătorească prin diverse acţiuni în concordanţă cu obiectivul principal al Protocolului şi a Amendamentelor sale, se arată pe site-ul oficial al ONU.

Protocolul de la Montreal a inclus o dispoziţie de ajustare unică, care a permis părţilor să răspundă rapid noilor informaţii ştiinţifice şi să accelereze reducerile necesare privind substanţele chimice care fac obiectul protocolului. De la adoptarea sa iniţială, Protocolului de la Montreal i-au fost aduse patru amendamente: Amendamentul de la Londra (1990), Amendamentul de la Copenhaga (1992), Amendamentul de la Montreal (1997) şi Amendamentul de la Beijing (1999), potrivit http://ozone.unep.org. Acestea s-au aplicat acelor părţi care au ratificat amendamentele şi au intrat în vigoare la: 10 august 1992, 14 iunie 1994, 10 noiembrie 1999 şi, respectiv, 25 februarie 2002. La 1 ianuarie 2019, a intrat în vigoare un nou amendament - Amendamentul de la Kigali, Rwanda, adoptat la 15 octombrie 2016 - în vederea eliminării progresive a hidrofluorocarburilor (HFC), gaze cu efect de seră cu potenţial puternic de încălzire climatică şi dăunătoare mediului.

Primele observaţii cu privire la rezultatele reacţiei clorofluorocarburilor (CFC) cu ozonul au fost făcute de savanţii americani M. Molina şi S. Rowland în 1974. Momentul care a atras îngrijorarea mondială privind deprecierea stratului de ozon a fost acela când cercetătorii de la British Antarctic Survey au descoperit o spărtură în stratul de ozon de deasupra Antarcticii, care ameninţa că va duce la creşterea cazurile de cancer de piele şi cataractă şi va deteriora plantele, culturile şi ecosistemele. În acest context, la 22 martie 1985, guvernele lumii au semnat Convenţia de la Viena, care cuprindea principiile colaborării internaţionale privind protecţia stratului de ozon. Convenţia a intrat în vigoare la 2 septembrie 1988. În 2020, se împlinesc 35 de ani de la semnarea Convenţiei de la Viena şi 35 de ani de protecţie globală a stratului de ozon.

La 16 septembrie 2017, s-au împlinit 30 de ani de la semnarea Protocolului de la Montreal, această zi desfăşurându-se sub tema „Să protejăm viaţa pe Pământ”. Tema din 2018, „Keep Cool and Carry On: The Montreal Protocol” a constituit un apel motivant la continuarea acţiunilor de protejare a stratului de ozon şi a climei în conformitate cu Protocolul de la Montreal, notează www.un.org. În 2019, tema „32 Years and Healing” a reamintit că trebuie menţinut ritmul pentru a avea siguranţa unor oameni sănătoşi şi a unei planete sănătoase.

Convenţia de la Viena şi Protocolul de la Montreal deveneau la 16 septembrie 2009, primele tratate din istoria Organizaţiei Naţiunilor Unite, care erau universal ratificate, potrivit www.un.org. Protocolul de la Montreal s-a dovedit a contribui cu mare succes la vindecarea stratului de ozon. Acesta a condus la eliminarea treptată a 98% din producţia şi consumul de substanţe care epuizează stratul de ozon. În condiţiile în care protocolul continuă să fie aplicat în totalitate, stratul de ozon ar trebui să se refacă total, revenind până la jumătatea secolului la nivelul existent înainte de 1980, notează https://ec.europa.eu/.

În 2018, o evaluare ştiinţifică a epuizării stratului de ozon arata că unele părţi ale acestuia s-au redresat cu o rată de 1-3% pe deceniu începând cu anul 2000. Conform evaluărilor efectuate, stratul de ozon din emisfera nordică şi de la latitudine medie se va vindeca complet până în anii 2030. Va urma emisfera sudică în 2050 şi apoi cele două regiuni polare până în 2060. Eforturile de protecţie a stratului de ozon au contribuit, de asemenea, la lupta împotriva schimbărilor climatice, prin evitarea a aproximativ 135 de miliarde de tone de emisii echivalente de dioxid de carbon, din 1990 până în 2010, potrivit https://ozone.unep.org.

România a aderat prin Legea nr. 84 din 3 decembrie 1993, la Convenţia privind protecţia stratului de ozon, adoptată la Viena, în 1985, precum şi la Protocolul privind interzicerea substanţelor care epuizează stratul de ozon, adoptat la Montreal, în 1987, şi a acceptat Amendamentul de la Londra asupra Protocolului de la Montreal, adoptat în 1990, care scurtează termenul de reducere a producţiei şi a consumului de gaze şi alte substanţe care distrug stratul de ozon. De asemenea, a acceptat (prin Legea nr. 9/2001) Amendamentul din 1992 convenit şi adoptat la Copenhaga care stabileşte termene ferme de interzicere a utilizării acestor substanţe dăunătoare. Ulterior au fost stabilite şi alte măsuri de reglementare pentru substanţele care epuizează stratul de ozon prin Amendamentul de la Montreal adoptat în 1997 (acceptat prin Legea nr. 150/2001) şi Amendamentul de la Beijing din 3 decembrie 1999 (acceptat prin Legea nr 281/2005). Prin Legea nr.30 din 27 martie 2020, a fost acceptat, totodată, Amendamentul la Protocolul de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Kigali, la 14 octombrie 2016, potrivit www.cdep.ro.