8 septembrie - Ziua mondială pentru terapie fizică - kinetoterapie

În fiecare an la 8 septembrie este marcată Ziua mondială pentru terapie fizică - kinetoterapie pentru a creşte nivelul de conştientizare în ceea ce priveşte rolul profesiei în menţinerea şi îmbunătăţirea mobilităţii şi independenţei individului. Această zi a fost stabilită în 1996 de Confederaţia Mondială pentru Terapie Fizică (WCPT), reprezentând data fondării organizaţiei, în 1951. La înfiinţare WCPT număra 11 organizaţii membre, ajungând în prezent la peste 120 de organizaţii ce cuprind peste 650.000 de fizioterapeuţi din întreaga lume, potrivit www.wcpt.org şi https://colegiulfizioterapeutilor.ro.

Dacă anul trecut tema pentru marcarea acestei zile a fost dedicată "Durerii cronice şi rolului Fizioterapiei în reducerea şi dispariţia acesteia", în 2020 concentrează atenţia asupra reabilitării după COVID-19 şi asupra rolului fizioterapeuţilor în tratamentul şi gestionarea persoanelor afectate de COVID-19. În acest scop a fost realizat un set de instrumente pentru organizaţiile membre, pentru a sprijini fizioterapeuţii în activităţile lor.

Terapia fizică este una din profesiile aliate din domeniul sănătăţii, care, prin utilizarea forţei mecanice şi mişcărilor, remediază deficienţele şi promovează mobilitatea articulară şi funcţia motorie. Fizioterapeuţii au diferite titluri, în multe ţări fiind numiţi kinetoterapeuţi sau chiar kinesiologi, dar toate fac parte din aceeaşi profesie, potrivit https://world.physio/ro.

Prin tratament se urmăreşte ameliorarea şi tratarea simptomelor în cazul afecţiunilor musculare, metabolice (obezitatea), neurologice (accidente vasculare, Parkinson, paralizie), al tulburărilor reumatologice (poliartrita reumatoidă, coxartroza, gonartroza) sau al maladiilor congenitale (distrofia neuro-musculară, luxaţie congenitală de şold, tetraplegie) ş.a., potrivit https://centrokinetic.ro.

Aşadar, prin acţiunile lor, fizioterapeuţii sau kinetoterapeuţii dezvoltă, întreţin şi restabilesc capacitatea funcţională maximă a oamenilor, în circumstanţe în care mobilitatea lor este ameninţată de îmbătrânire, vătămare, durere, boli, tulburări, afecţiuni sau factori de mediu şi înţelegând că mişcarea funcţională este esenţială pentru ceea ce înseamnă a fi sănătos.