ROmedic Cabinete medicale Bucuresti Cabinete Implantologie dentară Implantologie dentară Bucuresti

Teama de radiografii: mit sau realitate?

Teama de radiografii: mit sau realitate?
Autor: Dr Letitia Raiciu
Pe langa teama cunoscuta de dentist, pacientii se mai confrunta cu o temere mare: radiografiile, radiatiile si expunerea la acestea. De multe ori nu sunt de acord cu realizarea unei radiografii chiar daca medicul a indicat-o. In acest articol mi-am propus sa explic pe indelete ce sunt radiografiile, radiatiile si care este realitatea despre iradierea in era actuala.
Medicina are nevoie , pe langa consultul realizat de catre medic, in mod direct (consultatia clinica) si de investigatii suplimentare; si asta deoarece nu toate informatiile ne sunt vizibile cu ochiul liber. Stim cu totii de necesitatea analizelor de sange, care elucideaza anumite afectiuni, dar si ne investigatiile imagistice. Acestea pot fi radiografii, ecografii, computer-tomografii (CT sau CATscan) si RMN (sau RMI, rezonanta magnetica nucleara).
Imagistica reda ochiului uman ceea ce se afla in profunzime (in tesuturi, oase, muschi, articulatii, glande, etc). In stomatologie cu ochiul liber medicul ( la fel ca si pacientul) poate vedea cum se prezinta doar coroana unui dinte, mucoasele (limba , obrajii, buzele, cerul gurii, planseul, gingia etc) insa ce se situeaza profund in os necesita alte investigatii. Dintele prezinta si radacina ( una, doua sau mai multe) ce sunt plasate in os, intr-o alveola osoasa.
Deasemenea , in functie de tipul de imagistica, putem vedea patologii osoase ( chisturi, tumori, dinti inclusi), ale glandelor, trasee ale nervilor, sinusurile maxilare, baza foselor nazale, articulatia temporo-mandibulara. Toate aceste date sunt extrem de importante, vitale chiar pentru ca medicul stomatolog sa poate pune un diagnostic corect si sa ofere pacientilor solutia de tratament corecta, cu rezultate cat mai bune si predictibile.
Foarte multi parinti sunt nedumeriti si ingrijorati de ce medicii stomatologi cer radiografii pentru copii. Pentru ca si dintisorii copiilor sunt structurati la fel cu ai adultilor, cu coroana si radacini, plasate in os, invizibile cu ochiul liber; pentru ca si copii pot prezenta probleme ale sinusurilor, dinti supranumerari sau inclusi, blocati in eruptie, si pot prezenta patologii asociate. Si sa nu uitam accidentele de joaca ale copiilor, fie ele in casa sau afara, in general soldate cu traumatisme mici la nivelul fetei si partilor moi (buza, dinti, procese alveolare). Doar prin intermendiul unei radiografii medicul dentist sau pedodont isi poate da seama exact ce tip de traumatism a avut loc si ce tratament este indicat. Pentru ca doar diagnosticand din timp o afectiune ORL sau ortodontica putem feri pe viitor copilul de disconfortul unui aparat dentar. Pentru ca dorim sa prevenim. Pentru ca a preveni este mai simplu si mai putin costisitor decat a trata.
Radiografiile utilizeaza raze atribuite ca si Rontgen, sau raze X, dupa numele lui Wilhelm Rontgen, cel care le-a decoperit; ele au lungimea de unda mai mica ca razele UV dar mai mare decat razele gama. Razele X sunt ionizante. Inca din anii ’50 radiografia a fost utilizata in domeniul medical, in special pentru a distinge structurile osoase de cele moi. Pentru ca oasele prezinta mult calciu, care absoarbe radiatiile, ele se vad clar pe radiografii ( se vad albe fata de structurile moi). Structurile dure se vad mai albe (radioopace) iar cele moi se vad transparente (radiotransparente). Imagistica medicala utiliza initial filme developate. Claritatea lor putea foarte putin fi modificata (doar prin developarea in solutii). Tehnicile moderne au reusit filtrarea prin mediul digital (softuri ce prelucreaza ulterior imaginea expusa, prin modificarea contrastului, luminozitatii si claritatii imaginii).
Pe langa utilizarea in diagnosticari (continuitatea osoasa, patologie, fracturi, fisuri, densitate) radiatiile au fost si sunt utilizate si in tratamentul anumitor afectiuni tumorale (radioterapie), bineinteles cu alte dozaje.
In stomatologie cele mai utilizate radiografii sunt cele retroalveolare si panoramicele. Radiografiile retroalveolare sunt utilizate pentru 1-2 dinti, pentru a vedea afectarea coroanei si radacinii, cat si procese dezvoltate in os (parodontite, resorbtii, pungi parodontale, chisturi). Filmul radiologie se plaseaza in spatele dintilor si este fixat strans de arcada (clasic cu degetul , modern exista suporturi speciale).

Fig 1- Radiografie retroaveolara unde putem vedea afectarea osului alveolar in urma unui proces infectios prezent in canal (zona transparenta, mai inchisa la culoare de la varful, radacinii); ce se vede foarte alb este radioopac si este un material tip ciment

Radiografiile panoramice utilizeaza filme mari si sunt observate ambele arcade (sus si jos) cu toti dintii, articulatiile temporo-mandibulare bilaterale, sinusurile maxilare, fosele nazale, oasele maxilar si mandibular, traseul anumitor nervi. Pacientul este plasat la un aparat ce se va intarti in jurul capului sau pentru realizarea imaginii.

Fig 2- Radiografie panoramica a unui adult; se observa toti dintii prezenti, edentatii, sinusurile maxilare, oasele maxilar si mandibular, articulatiile temporo-mandibulare, fosele nazale, traseul canalului alveolar inferior. Este o un mod de orientare foarte bun pentru crearea unui plan de tratament.

Mai exista radiografii bite-wing, realizata in muscatura, pentru carii ascunse, proximale. Pentru ortodontie mai este utilizata radiografia de profil a fetei (numita si teleradiografie), pentru calcularea anumitor unghiuri si masuratori specifice. Aceste radiografii sunt bidimensionale, structurile fiind suprapuse pe o singura imagine intr-un singur plan.

Fig 3- Radiografie bitewing- se observa coroanele dintilor opusi si evetualele carii sub punctele de contact


Fig.4- Teleradiografia de profil a fetei; pe baza acesteia medicul ortodont masoara unghiuri specifica utile pentru clasificarea anomaliei ortodontice si preconizarea planului de tratament adecvat

In implantologia dentara si chirurgie sunt necesare de multe ori CT-uri; acestea utilizeaza tehnici moderne (computer tomograf), mult mai fidele. Datorita lor se pot vizualiza structuri trimidensionale, milimetru cu milimetru. Datorita lor medicul stomatolog (chirurg, implantolog) poate observa si densitatea osoase, grosimea osului, inaltimea sa, elemente ce sunt cruciale in stabilirea unui plan de tratament corect, a unui prognostic corect si a etapelor chirurgicale.

Fig 5- investigatie CT pentru maxilar zona stanga; este detaliat milimetru cu milimetru acea zona; se poate alege un eventual implant dupa inaltimea si grosimea osului existent


Fig.6- Imagina CT tridimensionala.
Pe masura evolutiei medicinei a existat nevoia altor investigatii si mai detaliate, pentru srtucturile moi, astfel au aparut computer-tomografia si RMN-ul, la ora actuala cel mai detaliat mod de a discerne structurile, milimetru cu milimetru. Tot pe masura evolutiei stiintei, informatiei si temerilor reale, a aparut si teama de dragul de iradiere la aceste investigatii. Ce sunt radiatiile? Cum se masoara ele si cat se absoarbe in corpul nostru?


Cantitatea de radiatii absorbita de o persoana se masoara in Sievert (Sv). El reprezinta doza de iradiere, evaluand cantitativ efectele biologice ale unei radiatii. Primele aparate de radiologie utilizau doze destul de mari de radiatii , nefiind inca cunoscute pericolele expunerii. In al doilea rand claritatea imaginii date de acele aparate era foarte slaba, iar pentru un contrast bun se ajusta doza de radiatii mai mare. Cu evolutia tehnologica actuala, noile aparate utilizeaza doze de 3-4 ori mai mici pentru o expunere de durata si mai mica, limitand astfel doza de iradiere a pacientului.
Ne iradiem doar de la aceste investigatii radiologice? Fie ele dentare sau generale?
NU. Toate elementele mediului inconjurator (alimente, apa, aer, sol plante) contin elemente (atomi) cu capacitate de retinere sau de eliminare a unui grad de radiatii. O parte din acesti atomi sunt instabili si elibereaza energie sub forma de unde sau particule (alfa si beta). Suntem expusi in permanenta radiatiilor, chiar mai mult ca acum 30 de ani, datorita dezvoltarii tehnologiei si utilizarii ei la nivel individual, in viata de zi cu zi. Avem surse naturale (radiatii atmosferice, solare si terestre) dar si artificiale ( televizorul, telefoanele mobile, undele radio, undele wifi, monitorul, radiocomunicatiile). Efectele tuturor acestor unde asupra organismului nostru sunt insa destul de mici pentru a fi periculoase.
Haideti sa vedem comparativ la ce doze ne expunem zilnic/ annual comparativ cu alte surse din mediul inconjurator:
O radiografie retroalveolara ne expune la o doza de 2-4 uSv, mai mica decat doza naturala zilnica ( 4-7 uSV), de 7-8 ori mai mica decat un zbor cu avionul (23 uSV), de 17 ori mai mica decat doza data de locuirea timp de 1 an intr-o cladire de beton sau caramida (70 uSv), de 24 de ori mai mica decat fumarea a 1,5 pachete de tigari pe zi ( 98 uSv).
O investigatie de tip CT realizata cu aparatra moderna de ultima generatie elibereaza o doza de 20-250 uSV. Aceasta este 13-60 ori mai mica decat doza eliberata de un CT realizat cu aparatura veche.
Doza anuala de risc la care se considera ca poate aparea cancerul este de 100.000 uSV, doza anuala la care poate aparea stare de greata sau voma este de 2.000.000 uSV iar doza letala este de 10.000.000 uSv.
Din aceste date puteti singuri deduce ca dozele reale sunt mult sunt nivelul periculos. Daca medicul stomatolog va cere realizarea a 5-6 radiografii retroalveolare anual, nu exista nicio problema; daca aveti nevoie de efectuarea a 3-4 OPG-uri (radiografii panoramice) annual, deasemenea nu trebuie sa va faceti griji. Poate fi necesar acest numar de exemplu in realizarea implantelor dentare, unde medicul implantolog va va cere efectuarea unei OPG inainte interventiei , cat si dupa efectuarea sa (pentru a vizualiza pozitia impalntelor). Dupa finalizarea lucrarilor pe implante sunt necesare controale la 6 luni si 1 an, controale directe cat si imagistice, pentru a observa comportamentul osului.
Daca tot pentru implantele dentare sau pentru alte patologii osoase aveti nevoi de un CT, nu este o problema ca realizati 1-2 CT-uri pe an. Bineinteles, este necesar si discernamantul medicului stomatolog cu privire la necesitatea radiografiilor, capacitatea de a vizualiza patologia stomatologica si limitarea repetarii unor investigatii.
Iar la copii trebuie sa stiti ca aceste doze sunt ajustate cam cu 1/3 -1/2 mai putin decat la un adult; cu diminuarea intr-adevar a claritatii imaginii finale, ce poate fi insa ajustata prin softurile aparatelor, in mediul digital ( acolo unde aparatele permit asa ceva).

Fig.7- radiografie panoramica a unui copil de 7 ani; se vad dintii temporari (de lapte) cat si toti mugurii dintilor definitivi, prezenti deocamdata in os, in profunzime. Se observa numarul dintilor definitivi, se estimeaza directia de eruptie, se preconizeaza eventualele inghesuiri si necesitatea unui aparat ortodontic.

Iata de ce avand in vedere evolutia tehnologiei medicale cat si stilul de viata in care traim, dozele utilizate in imagistica medicala stomatologica nu trebuie sa reprezinte o temere reala. Teama de iradiere reprezinta un mit, perpetuat de generatiile anterioare. Sper ca aceste date concrete sa ajute la spulberarea acestui mit.


Surse: www.nlm.nih.gov , www.wikipedia.com, www.webmd.com, www.dentalview.com si surse proprii
Articol realizat de: Dr Letitia Raiciu, medic stomatolog ABC Eurodent, Competenta in Implantologie
Foto: www.yts-dentalview.ro, www.excelentrx.ro