Activitățile fizice ar trebui recomandate persoanelor cu risc genetic a dezvolta diabet tip 2

Un nou studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Sidney oferă noi perspective cu privire la impactul pe care activitatea fizică îl poate avea asupra riscului de dezvoltare a diabetului de tip 2, în special la persoanele care prezintă factori de risc de natură genetică. Conform oamenilor de știință, diabetul non-insulodependent reprezintă aproximativ 90% din toate cazurile de diabet zaharat din lume, fiind o afecțiune a cărei prevalență crește anual.
Eșantionul de studiu a fost compus din 59.325 de persoane din baza de date UK Biobank, cu vârste cuprinse între 40 și 69 de ani și cărora li s-a evaluat starea de sănătate fizică și funcționalitatea organismului prin intermediul unor chestionare și teste sanguine, în paralel cu diferite tipuri de activitate fizică de intensitate redusă, medie sau crescută, pe care au fost rugați să le efectueze.

Rezultatele analizei au arătat că, indiferent dacă participanții prezentau sau nu factori de risc pentru diabetul de tip 2, aceștia au înregistrat rate mai mici de dezvoltare a acestui tip de diabet, dacă au efectuat activitate fizică de intensitate moderată sau crescută. Această constatare a fost pusă în evidență suplimentar de compararea acestor persoane cu cele care au efectuat activitate fizică de acest fel mai puțin de 5 minute pe săptămână, a căror rată de dezvoltare a afecțiunii metabolice a fost mai crescută.

Cu toate acestea, a fost determinat faptul că participanții care au efectuat activitate fizică mai mult de 7 ore pe săptămână, dar de o intensitate mai redusă au beneficiat de același efect pozitiv asupra incidenței diabetului insuloindependent ca persoanele care au făcut sport de o intensitate mai mare. Totuși, autorii avertizează că cea mai mare reducere a riscului a fost observată la persoanele care efectuat activitate fizică intensă, sugerând că, deși sportul este în general bun pentru starea de sănătate, la persoanele care prezintă factori de risc genetici pentru diabet de tip 2 este necesară urmarea unor programe de activitate fizică speciale.

Mai mult, specialiștii evidențiază un impact în special asupra participanților care prezentau acest risc genetic, menționând că cei ce înregistrau alte tipuri de factori de risc nu au beneficiat la fel de mult în urma începerii studiului. Altfel spus, activitatea fizică de acest fel ajută preponderent oamenii care prezintă un istoric familial de diabet sub formă de antecedente heredo-colaterale, iar persoanele care prezintă alți factori de risc ar putea să nu resimtă același beneficiu.

sursa: News Medical
foto: onebit/Shutterstock.com