Adenomioza și localizarea acesteia. Influența asupra fertilității

În studiul publicat în 2026, intitulat „Impactul localizării adenomiozei în miometru influențează fertilitatea și șansa obținerii unei sarcini”, în revista Frontiers in Reproductive Health, cercetătorii sugerează că adenomioza este un diagnostic a cărui influență asupra fertilității femeii este în mod direct legată de poziționarea sa în interiorul uterului. 
Adenomioza, caracterizată prin prezența unui țesut asemănător endometrului în interiorul mușchiului uterin, este asociată cu durere, sângerări anormale și infertilitate. Studiul apărut la începutul anului 2026 aduce o schimbare importantă de perspectivă, sugerând că diferența dintre formele intrinsecă și extrinsecă ale adenomiozei ar putea explica de ce unele femei întâmpină dificultăți în a concepe, în timp ce altele se confruntă cu pierderi repetate de sarcină. (1) 

• Adenomioza intrinsecă, care afectează partea interioară a miometrului, pare să altereze mediul necesar implantării embrionului. Studiul evidențiază o asociere constantă între acest subtip și pierderile recurente de sarcină, sugerând o afectare a zonei joncționale uterine, esențială pentru dezvoltarea timpurie a sarcinii.
• În schimb, adenomioza extrinsecă, localizată în stratul extern al uterului, este strâns legată de endometrioză, o afecțiune cunoscută pentru impactul său negativ asupra fertilității. În unele dintre studiile de caz analizate, această asociere a atins valori remarcabile, endometrioza fiind prezentă în până la 89% dintre cazuri. 

Această diferență biologică se reflectă și în manifestările clinice. Femeile cu adenomioză extrinsecă sunt mai frecvent afectate de infertilitate primară, adică dificultatea de a obține o sarcină încă de la început, în timp ce adenomioza intrinsecă este mai des asociată cu infertilitate secundară și avorturi spontane. Aceste observații sugerează că mecanismele infertilității pot varia fundamental în funcție de localizarea bolii. (2) (3) 

În ceea ce privește reproducerea asistată, perspectiva de ansamblu rămâne incompletă. Deși unele date indică rezultate ușor mai bune la pacientele cu adenomioză extrinsecă, analiza subliniază faptul că dovezile existente sunt limitate și heterogene, nepermițând concluzii ferme privind succesul procedurilor de tip FIV. Această incertitudine reflectă o problemă mai largă: lipsa unor criterii standardizate de diagnostic și clasificare, care îngreunează compararea studiilor. 

Studiul conchide că în cazul adenomiozei, localizarea nu este doar un detaliu anatomic, ci un factor care poate influența decisiv parcursul reproductiv al femeilor.