Adipozitatea centrală crește riscul de incontinență urinară la femeile de vârstă mijlocie: rezultate dintr-un studiu longitudinal

Un studiu longitudinal realizat pe un lot de femei finlandeze cu vârste cuprinse între 47 și 55 de ani, publicat în jurnalul Menopause, a evaluat legătura dintre parametrii compoziției corporale și simptomele tulburărilor de statică pelvină, precum incontinența urinară de efort, incontinența urinară de urgență, incontinența fecală și senzația de prolaps pelvin. Studiul a folosit metode avansate de evaluare a compoziției corporale (DXA - absorptiometrie duală cu raze X și BIA - analizor de impedanță bioelectrică) și a avut ca scop identificarea posibilelor asocieri dintre localizarea grăsimii corporale și riscul acestor simptome.
Tulburările de statică pelvină afectează milioane de femei, având impact negativ asupra calității vieții. Factorii de risc cunoscuți includ sarcina, nașterea, menopauza, vârsta, activitatea fizică scăzută și obezitatea abdominală. Deși indicele de masă corporală și circumferința abdominală sunt frecvent utilizați pentru a estima riscul, aceste metode nu oferă informații precise despre distribuția grăsimii. Măsurătorile cu DXA și BIA pot identifica diferențe relevante în ceea ce privește încărcarea pelvină.

Despre studiu

Cercetarea s-a bazat pe datele a 376 de femei din studiul ERMA (Reglarea estrogenică a apoptozei musculare) și urmărirea la 4 ani în cadrul studiului EsmiRs (Estrogenul, microARN-urile și riscul disfuncției metabolice). Evaluarea simptomelor s-a realizat prin chestionare autoadministrate la ambele momente. Compoziția corporală a fost determinată cu DXA și BIA, luând în considerare parametri precum masa totală de grăsime, grăsimea trunchiului, grăsimea androidă (abdominală), grăsimea ginoidă, și aria de grăsime viscerală. Modelele statistice au fost ajustate pentru vârstă, menopauză, activitate fizică curentă și anterioară, sarcini anterioare și histerectomie.

Rezultate

Nu s-au observat asocieri semnificative între modificările compoziției corporale și schimbările simptomelor pe durata celor 4 ani. Simptomele de incontinență urinară de efort au fost asociate semnificativ cu:

• Masa totală de grăsime: raport de șanse 1,03 (interval de încredere 95%: 1,01-1,06, P=0,017)
• Grăsimea trunchiului: raport de șanse 1,06 (interval de încredere 95%: 1,02-1,11, P=0,009)
• Grăsimea androidă: raport de șanse 1,33 (interval de încredere 95%: 1,05-1,70, P=0,020)
• Aria grăsimii viscerale: raport de șanse 1,01 (interval de încredere 95%: 1,00-1,02, P=0,019)
• Indicele de masă corporală: raport de șanse 1,07 (interval de încredere 95%: 1,01-1,13, P=0,027)
• Circumferința taliei: raport de șanse 1,03 (interval de încredere 95%: 1,01-1,05, P=0,008)

Cel mai puternic efect a fost observat pentru masa de grăsime androidă: fiecare kg suplimentar a fost asociat cu o creștere de 33% a riscului de incontinență de efort.

Nu au fost identificate asocieri semnificative pentru incontinența urinară de urgență, incontinența fecală sau prolapsul organelor pelvine.

Concluzii

Acest studiu arată că acumularea de grăsime corporală, în special în regiunea centrală a corpului, este asociată cu un risc crescut de simptome de incontinență urinară de efort la femeile de vârstă mijlocie. Măsurători simple, precum IMC și circumferința abdominală, pot fi utile în evaluarea riscului, având o acuratețe comparabilă cu metodele mai sofisticate. Totuși, lipsa asocierilor cu alte tipuri de simptome și lipsa variațiilor semnificative în timp sugerează nevoia de studii cu durată mai lungă și eșantioane mai mari. Intervențiile axate pe reducerea grăsimii abdominale ar putea reprezenta o strategie preventivă viabilă pentru scăderea prevalenței incontinenței urinare de efort.