Administrarea L-DOPA reduce impulsivitatea decizională și crește disponibilitatea de a aștepta recompense mai mari

O echipă de cercetători de la Universitatea din Köln a realizat una dintre cele mai ample investigații privind relația dintre dopamină și procesul decizional la oameni, demonstrând că acest neurotransmițător influențează modul în care indivizii evaluează recompensele viitoare. Studiul, coordonat de dr. Elke Smith și prof. Jan Peters din cadrul Departamentului de Psihologie, a fost publicat în Journal of Neuroscience sub titlul „Dopamine and temporal discounting: revisiting pharmacology and individual differences”.
Atunci când iau decizii, oamenii tind adesea să prefere recompense mai mici, dar imediate, în detrimentul unora mai mari, dar întârziate – un fenomen cunoscut drept reducere temporală. Această tendință este strâns legată de impulsivitate și este mai pronunțată în tulburări asociate cu disfuncții dopaminergice, precum dependențele de substanțe sau adicțiile comportamentale. Deși rolul dopaminei în luarea deciziilor este bine documentat, rezultatele anterioare au fost inconsistente: unele studii au arătat că dopamina crește impulsivitatea, altele că o reduce. O cauză posibilă a acestor discrepanțe o reprezintă dimensiunea redusă a eșantioanelor folosite anterior, care a limitat robustețea concluziilor.

Pentru a clarifica aceste rezultate contradictorii, cercetătorii din Köln au realizat un studiu cu o dimensiune semnificativ mai mare a eșantionului și au inclus variabile suplimentare pentru a analiza diferențele individuale în funcția dopaminergică și răspunsul la medicamentele ce cresc nivelul de dopamină.

Despre studiu

Investigația a fost concepută ca un studiu dublu-orb, randomizat, controlat cu placebo, cu un design within-subject, implicând 76 de participanți sănătoși (44 bărbați și 32 femei). Fiecare participant a primit, în momente diferite, fie L-DOPA – un precursor al dopaminei care crește nivelurile cerebrale ale neurotransmițătorului –, fie un placebo. Ulterior, aceștia au fost puși în situația de a alege între recompense mai mici, imediate și recompense mai mari, dar amânate.

Prin utilizarea modelării cognitive – o abordare ce folosește modele matematice și statistice computerizate pentru a înțelege procesele mentale – echipa a investigat nu doar alegerile propriu-zise, ci și procesele subiacente, precum viteza de acumulare a dovezilor, prudența decizională și timpul de reacție.

De asemenea, cercetătorii au analizat corelațiile dintre răspunsul la L-DOPA și indicatori considerați proxy pentru activitatea dopaminergică de bază, precum:

• capacitatea de memorie de lucru,
• rata spontană de clipire,
• nivelul de impulsivitate.

Aceste măsuri sunt frecvent asociate cu activitatea dopaminei în circuitele corticale și subcorticale implicate în controlul cognitiv și procesarea recompensei. Totuși, studiul de față a testat în mod critic validitatea acestor corelații.

Rezultate

Analiza deciziilor a confirmat existența așa-numitului „efect de magnitudine”: recompensele mai mari își pierd valoarea percepută mai lent în timp comparativ cu cele mici. Sub influența L-DOPA, participanții s-au arătat cu aproximativ 20% mai dispuși să aștepte recompensele întârziate, sugerând o scădere a impulsivității comparativ cu condiția placebo.

Totuși, L-DOPA nu a modificat semnificativ efectul de magnitudine și nici parametrii fundamentali ai procesului decizional – cum ar fi viteza de procesare, prudența în luarea deciziilor sau timpul de reacție. Aceasta indică faptul că efectul dopaminei asupra preferinței pentru recompensele viitoare nu derivă din modificarea mecanismelor decizionale de bază, ci mai degrabă din modul în care recompensele viitoare sunt evaluate în timp.

În plus, analiza factorilor considerați markeri ai nivelului dopaminergic de bază nu a relevat nicio interacțiune semnificativă cu efectul L-DOPA. Cu alte cuvinte, capacitatea de memorie de lucru, rata de clipire sau impulsivitatea nu au prezis răspunsul individual la medicament. Aceasta sugerează că aceste măsuri nu sunt indicatori direcți și fiabili ai activității dopaminergice bazale, contrazicând o ipoteză frecventă în literatura de specialitate.

Concluzii și implicații

Rezultatele obținute susțin ipoteza că creșterea nivelului de dopamină prin administrarea L-DOPA determină o disponibilitate mai mare de a amâna recompensa, reflectând o reducere a impulsivității decizionale. Acest efect, deși moderat, contrazice unele studii anterioare de mici dimensiuni care sugerau o creștere a comportamentului impulsiv sub influența dopaminergică.

„Rezultatele noastre arată că L-DOPA crește disponibilitatea oamenilor de a aștepta recompensele, oferind dovezi noi care contrazic concluziile unor studii anterioare influente”, a declarat dr. Elke Smith. Ea a subliniat că măsurile utilizate în mod obișnuit drept indicatori ai dopaminei bazale – precum memoria de lucru sau rata de clipire – nu reflectă cu acuratețe activitatea dopaminergică intrinsecă și nu ar trebui utilizate ca atare.

Prin clarificarea rolului dopaminei în procesul de valorizare a recompenselor viitoare, aceste descoperiri oferă o perspectivă importantă asupra mecanismelor neurobiologice ale deciziilor impulsive. Ele pot contribui la o mai bună înțelegere a tulburărilor în care semnalizarea dopaminergică este alterată – precum dependențele – și pot ghida dezvoltarea unor intervenții farmacologice mai precise.

Pe viitor, cercetătorii intenționează să extindă aceste analize la populații clinice, pentru a înțelege modul în care dopamina influențează deciziile în condiții patologice și pentru a explora posibile interacțiuni cu fluctuațiile hormonale, aspect evidențiat de dr. Smith drept direcție viitoare de cercetare.