Alunițe suspecte: cum le verifici acasă și când mergi la dermatolog

Ce este o aluniță și de ce nu toate sunt la fel

Alunițele (nevii melanocitari) sunt acumulări benigne de melanocite — celulele producătoare de pigment din piele. Se formează prin migrarea incompletă a melanocitelor din creasta neurală spre suprafața pielii în perioada embrionară și pot apărea oricând de la naștere până la vârsta de 40 de ani, deși cele mai multe se dezvoltă în primele două decade de viață.^[1]

Un adult tipic are între 10 și 40 de alunițe pe corp. Ele se clasifică după localizarea histologică în trei categorii principale: joncționale (melanocite situate la granița epiderm-derm, plate și pigmentate uniform), compuse (melanocite atât la joncțiune, cât și în derm, ușor reliefate) și dermice (melanocite exclusiv în derm, adesea ridicate, carnate sau de culoarea pielii). Această clasificare nu are semnificație clinică directă pentru pacient, dar explică de ce o aluniță „nouă" sau care se ridică nu este neapărat suspectă — poate reflecta o schimbare normală a tipului histologic.

Distinct de nevii melanocitari comuni există nevii displazici (atipici), care au aspect neregulat, dimensiuni peste 5 mm și colorit heterogen. Un studiu publicat în Journal of Investigative Dermatology (2025) a analizat subtipurile histologice de nevi și a constatat că riscul de transformare malignă variază semnificativ în funcție de subtip, nevii displazici severi prezentând un risc net superior față de nevii comuni.^[2] Persoanele cu mai mult de 5 nevi displazici au un risc de 10 ori mai mare de a dezvolta melanom față de populația generală.^[3]

Regula ABCDE — ce verifici concret la fiecare aluniță

Regula ABCDE este standardul internațional recomandat de American Academy of Dermatology, NHS și Cancer Research UK pentru evaluarea leziunilor pigmentate. Nu este un test diagnostic, ci un filtru de selecție: o aluniță care bifează unul sau mai multe criterii trebuie prezentată dermatologului, nu ignorată.^[4]

A — Asimetrie. Jumătatea dreaptă nu corespunde jumătății stângi. Alunițele benigne sunt în general simetrice: dacă le-ai tăia printr-o linie imaginară, cele două jumătăți s-ar suprapune. Melanomul crește necontrolat și neuniform, generând o formă asimetrică. Testul simplu: trasează mental o linie prin centrul alunițiței — dacă jumătățile diferă ca formă sau dimensiune, notează.

B — Borduri (margini). Marginile neregulate, zimțate, crenelate sau care se estompează difuz în pielea înconjurătoare sunt semn de alertă. Alunițele benigne au un contur net, bine delimitat. Un melanom în faza de creștere radială invadează epidermul spre periferie neuniform, producând margini geografice sau pseudopode.

C — Culoare. O aluniță benignă are o singură nuanță de brun sau negru, distribuită uniform. Prezența a două sau mai multe culori — brun deschis și închis, negru, roșu, alb, albastru sau gri — în aceeași leziune este semn major de suspiciune. Culorile roșu și alb indică posibil proces inflamator sau regresie (autoreacție imună), iar albastrul-negru poate corespunde melaninei profunde sau celulelor tumorale în derm.^[5]

D — Diametru. Pragul clasic este 6 mm — dimensiunea gumei unui creion. Leziunile sub 6 mm pot fi totuși melanom (mai ales în forma nodulară), iar leziunile peste 6 mm nu sunt automat maligne. Diametrul funcționează mai bine ca parametru în combinație cu ceilalți, nu izolat. Totuși, orice aluniță care a crescut vizibil în ultimele 3-6 luni merită evaluată indiferent de dimensiune actuală.^[3]

E — Evoluție. Acesta este, în opinia multor dermatologi, cel mai important criteriu. O aluniță care s-a schimbat — în formă, culoare, dimensiune, suprafață sau simptome (mâncărime, sângerare, crustificare) — indiferent dacă arată sau nu anormal în rest, trebuie consultată. Studiile confirmă că schimbarea în timp este cel mai sensibil indicator al transformării maligne.^[4]

Tipuri de alunițe benigne frecvente pe care nu trebuie să le confunzi cu leziunile suspecte

O sursă frecventă de anxietate nejustificată este confundarea leziunilor benigne comune cu alunițe suspecte. Cunoașterea lor reduce numărul consulturilor inutile și, mai important, îți permite să identifici mai clar ce nu este normal.

Keratoza seboreică este poate cel mai frecvent confundat. Apare după 40 de ani, are aspectul unei plăci „lipite" pe piele, suprafața mată, cerebriformă sau acoperită de comedoane (cripte), colorit de la bej la negru și poate fi ușor iritată sau crustoasă. Spre deosebire de melanom, nu pornește din melanocite și nu are potențial malign.^[6]

Hemangiomul capilar (punctul rubidiu) este o mică leziune roșie-zmeurie, vasculară, care apare după 30 de ani și nu are nicio legătură cu melanomul. Este moale, se albește la presiune și nu evoluează spre malignitate.

Dermatofibromul este o leziune fermă, brună, care se retrage ușor la pensare (semnul „gropii") — tipic membrelor inferioare, apare frecvent după un traumatism mic (înțepătură de insectă). Este benign și nu necesită intervenție.

Lentigo solar (pată de bătrânețe) este o pată plată, maro uniformă, apărută pe zonele cu expunere cronică la soare (față, dosul mâinilor). Spre deosebire de lentigo malign (un tip de melanom in situ), are culoare uniformă și margini regulate. Diferențierea certă necesită dermatoscopie.

Autoexaminarea lunară — ghid pas cu pas

American Academy of Dermatology recomandă autoexaminarea pielii în mod regulat, ideal lunar, în condiții de lumină bună. Instrumentele necesare: o oglindă mare (corp întreg) și o oglindă mică de mână, plus o lampă portabilă dacă este nevoie.^[7]

Pasul 1 — față și față anterioară. Stai în față oglinzii mari cu brațele ridicate. Examinează față, gâtul, pieptul, abdomenul, zonele inghinale, față anterioară a brațelor și antebrațelor, palmele și spațiile interdigitale.

Pasul 2 — latura stângă și dreaptă. Cu brațele ridicate, verifică flancurile, subsuorile (melanomul apare și în zone fără expunere la soare) și partea interioară a brațelor.

Pasul 3 — spate și fese. Folosind oglinda mică și pe cea mare simultan, vizualizează spatele complet, fesele și spatele coapselor. Aceasta este zona cel mai frecvent omisă și totuși o localizare frecventă a melanomului la bărbați.

Pasul 4 — picioarele. Examinează față anterioară și posterioară a gambelor, plantele (talpa și degetele) și spațiile interdigitale. Melanomul acral lentigins apare adesea pe palmă sau talpă și este mai frecvent la persoanele cu ten închis.

Pasul 5 — scalp și urechi. Folosind un pieptene sau uscătorul de păr la curent scăzut, îndepărtează părul în sectoare pentru a vizualiza scalpul. Examinează și pavilionul urechii și zona retroauriculară.

Strategia recomandată este să faci fotografii ale alunițelor notabile și să le compari lună de lună — ochiul uman detectează evoluția mult mai bine când are un reper vizual concret.^[7]

Semne de urgență — când nu aștepți programarea la dermatolog

Există situații în care o aluniță sau o leziune pigmentară necesită consultul în cel mult câteva zile, nu la programarea standard de peste 2-3 săptămâni:

• O leziune care sângerează spontan sau la un traumatism minim (atingerea hainei) — sângerarea indică ulcerație, semn asociat melanomului invaziv;
• O aluniță care crește rapid vizibil în câteva săptămâni — mai ales forma nodulară de melanom, care poate ajunge de la câțiva milimetri la centimetri în 2-3 luni;
• O leziune neagră-albăstruie, fermă, reliefată, apărută pe piele aparent normală în câteva săptămâni;
• Durere localizată la o aluniță — durerea nu este simptomul clasic al melanomului, dar însoțită de alte modificări este semn de alarmă;
• O linie neagră sub unghie (melanonichia striată) la un singur deget, care apare brusc la adult, fără traumatism anterior — mai ales dacă implică pliul periunghial (semnul Hutchinson).

Melanomul nodular este forma care evoluează cel mai rapid și este cel mai frecvent diagnosticat tardiv tocmai pentru că nu urmează întotdeauna criteriile ABCDE clasice — poate fi o papulă simetrică, uniform neagră sau chiar roz (melanom amelanotic), care „nu arată suspect".^[1] Orice leziune nouă care crește rapid în câteva săptămâni, indiferent de aspect, merită consult urgent.

Factori de risc — cine are nevoie de supraveghere mai atentă

Riscul de melanom nu este egal distribuit în populație. Câțiva factori cresc semnificativ probabilitatea și impun un program de supraveghere dermatologică mai strict:^[5]

Numărul de alunițe. Persoanele cu mai mult de 50 de nevi melanocitari comuni au un risc de 2-3 ori mai mare față de media populației. Cele cu mai mult de 100 de nevi au un risc de 7-8 ori mai mare. Fiecare nev displazic adaugă un risc suplimentar.

Istoricul de arsuri solare. Arsurile solare severe, cu bășici, în copilărie și adolescență dublează riscul de melanom la vârsta adultă. Mecanismul: radiațiile UV de tip B cauzează mutații în ADN-ul melanocitelor, iar sistemul de reparare este mai vulnerabil în pielea tânără.

Folosirea solarului UV (paturile de bronzat). Riscul de melanom crește cu 75% la persoanele care au folosit solarul înainte de 35 de ani. Paturile de bronzare emit radiații UVA de 10-15 ori mai intense decât soarele de prânz.^[6]

Fototipul cutanat. Persoanele cu piele albă (fototipul I-II Fitzpatrick), păr roșcat sau blond și ochi albaștri au cel mai mic conținut de eumelanină protectoare și cel mai mare risc. Fototipul I nu se bronzează niciodată, se arsă imediat.

Istoricul familial. Aproximativ 10% din melanoame sunt familiale — mutații în genele CDKN2A, CDK4 sau în gena BRCA2 cresc semnificativ riscul. Dacă un rudă de gradul I (părinte, frate, copil) a avut melanom, riscul tău individual este de 2-3 ori mai mare.

Imunosupresia. Pacienții cu transplant de organ sau cei sub tratament imunosupresor cronic (inclusiv pentru boli autoimune) au un risc de 2-8 ori mai mare de cancer de piele, inclusiv melanom.

Melanomul în antecedente personale. Un melanom vindecat nu elimină riscul — persoanele cu melanom în antecedente au un risc de 8-12 ori mai mare de a dezvolta un al doilea melanom primar. Supravegherea pe viață este obligatorie.

Ce este dermatoscopia și ce poate vedea medicul pe care tu nu poți

Dermatoscopul este un instrument optic cu lupă și iluminare polarizată care permite vizualizarea structurilor din epiderm și dermul superficial, invizibile cu ochiul liber. Examinarea dermatoscopică crește sensibilitatea diagnosticului melanomului cu aproximativ 20-30% față de examinarea vizuală simplă și reduce concomitent numărul exciziilor inutile ale leziunilor benigne.^[1]

Prin dermatoscop, medicul poate evalua criterii specifice invizibile macroscopic: rețeaua pigmentară (regulată vs. atipică), prezența de globule, puncte, striuri, vălul alb-albastru sau structuri vasculare atipice. Criteriile dermatoscopice sunt organizate în algoritmi validați: analiza pe 7 puncte (Hamburg), regula CASH (Culoare, Arhitectură, Simetrie, Omogenitate) și metoda pattern-analysis utilizată de experți.^[2]

Un studiu publicat în Clinical and Experimental Dermatology (2025) a evaluat impactul fotografiei totale de corp combinată cu dermatoscopia digitală secvențială în cadrul NHS și a constatat că supravegherea sistematică a pacienților cu risc înalt a permis detectarea melanomelor în stadii mai timpurii, cu grosime Breslow semnificativ mai mică față de pacienții nesupraveghiați sistematic.^[8]

Dermatoscopia digitală și monitorizarea cu fotografie totală de corp

Pacienții cu risc înalt (peste 50 de nevi, nevi displazici multipli, antecedente familiale sau personale de melanom) beneficiază de supraveghere prin fotografie totală de corp (FTC) combinată cu dermatoscopie digitală secvențială. Sistemul fotografiază întreg corpul la intervale de 6-12 luni și permite compararea fiecărei leziuni cu imaginile anterioare, detectând modificările subtile imposibil de sesizat altfel.^[8]

Un studiu prospectiv longitudinal publicat în European Journal of Cancer (2025) a urmărit 341 de pacienți cu risc înalt de melanom în supraveghere cu FTC și dermatoscopie digitală timp de 4 ani. Rezultatele au arătat că 91% din melanoamele detectate în cohorta de supraveghere erau în stadiul 0 sau I, față de 67% în grupul de control (pacienți cu risc similar nesupravegheați sistematic). Melanomele depistate prin FTC+dermatoscopie aveau grosime Breslow medie de 0,38 mm, față de 1,12 mm în grupul de control.^[9]

Aceste sisteme sunt disponibile în cabinetele de dermatologie din România cu profil oncologic. Consultul include fotografierea corpului (20-30 minute), stocarea imaginilor și evaluarea comparativă la fiecare vizită ulterioară. Costul este justificat în special pentru persoanele cu risc înalt, la care monitorizarea sistematică previne chirurgia extinsă și tratamentele adjuvante costisitoare necesare în stadiile avansate.

Ce se întâmplă la consult — cum se pune diagnosticul

Consultul dermatologic pentru o aluniță suspectă include mai multe etape. Mai întâi, anamneza: când a apărut leziunea, cum a evoluat, simptome asociate, factori de risc personali și familiali. Urmează examinarea clinică completă — nu doar a alunițeispecifice, ci a întregii suprafețe cutanate, inclusiv mucoase (gingivale, conjunctivă) și unghii.

Dermatoscopia se efectuează cu sau fără gel de contact, cu lumină polarizată. Dacă dermatoscopul nu clarifică diagnosticul sau dacă leziunea are caracteristici suspecte, decizia standard este excizia chirurgicală cu margini de siguranță de 1-2 mm și examen histopatologic. Biopsia prin puncție sau shave nu este recomandată pentru leziunile pigmentate suspecte de melanom, deoarece poate fragmenta tumora și compromite stadializarea histologică (măsurarea grosimii Breslow necesită leziunea intactă).^[1]

Dacă histopatologia confirmă melanomul, se determină grosimea Breslow (în milimetri) și prezența sau absența ulcerației — cei doi factori principali de prognostic. Pentru melanoamele cu grosime peste 0,8 mm se practică biopsia ganglionului santinelă, pentru a detecta micrometastazele ganglionare.

Stadializarea melanomului și ce înseamnă în practică

Melanomul se stadializează conform sistemului AJCC (American Joint Committee on Cancer), Ediția a 8-a, care ia în calcul grosimea tumorii (T), afectarea ganglionară (N) și metastazele la distanță (M).^[1]

Stadiul 0 (melanom in situ): celule maligne limitate la epiderm, fără invazie dermică. Tratament: excizie cu margini de 5 mm. Rată de supraviețuire la 10 ani: practic 100%.

Stadiul I: melanom invaziv cu grosime ≤2 mm, fără ulcerație (IA: ≤1 mm; IB: 1-2 mm sau ≤1 mm cu ulcerație). Tratament: excizie cu margini de 1 cm. Supraviețuire la 5 ani: 92-97%.

Stadiul II: tumori mai groase (2-4 mm sau >4 mm), cu sau fără ulcerație, fără afectare ganglionară. Supraviețuire la 5 ani: 53-82% în funcție de substadiu. Unele ghiduri recomandă terapie adjuvantă cu inhibitori de checkpoint imun (pembrolizumab) în stadiul IIB-IIC.

Stadiul III: afectare ganglionară regională (micro- sau macrometastaze). Supraviețuire la 5 ani: 27-70%. Terapia adjuvantă (pembrolizumab, nivolumab sau dabrafenib+trametinib pentru tumorile BRAF mutante) reduce riscul de recidivă cu 30-40%.^[5]

Stadiul IV: metastaze la distanță (piele, ganglioni îndepărtați, plămân, ficat, creier, os). Supraviețuire la 5 ani: 27-52%, îmbunătățită dramatic față de era pre-imunoterapie (sub 10%). Combinațiile de imunoterapie (ipilimumab+nivolumab) sau terapia țintită (inhibitori BRAF+MEK) au transformat prognosticul stadiului IV în ultimul deceniu.^[1]

Mituri frecvente despre alunițe pe care le dezminți cu cunoaștere

„O aluniță neagră este mai periculoasă decât una maro." Fals. Culoarea unui nev benign depinde de cantitatea și distribuția melaninei, nu de malignitate. O aluniță neagră uniformă, simetrică, cu margini nete poate fi perfect benignă. O aluniță maro cu pete mai închise neuniforme sau arii roșii poate fi suspectă. Culoarea contează prin heterogenitate, nu prin intensitate.

„Dacă nu mă doare, nu este cancer." Melanomul este în marea majoritate a cazurilor nedureros, mai ales în stadiile timpurii. Durerea este un simptom tardiv sau asociat unor leziuni inflamate secundar. Absența durerii nu este un criteriu de siguranță.

„Dacă îndepărtez o aluniță, cancerul se răspândește." Este unul din miturile cele mai dăunătoare. Excizia chirurgicală corectă a unui melanom în stadiu timpuriu este curativă. Nici excizia, nici biopsia corectă nu „activează" sau accelerează răspândirea tumorii.^[6]

„Melanomul apare doar pe zone expuse la soare." Fals. Melanomul poate apărea oriunde există melanocite: subunghial (sub unghie), pe talpa piciorului, pe mucoasa bucală sau genitală, pe conjunctivă sau chiar în ochi (melanom uveal). Aproximativ 20% din melanoame apar pe zone neexpuse.^[3]

„Persoanele cu ten închis nu fac melanom." Fals, deși riscul este mai mic. La persoanele cu ten închis, melanomul apare mai frecvent în zone atipice (palme, tălpi, mucoase) și este diagnosticat mai tardiv, de aceea prognosticul este adesea mai rezervat. Autoexaminarea este importantă indiferent de fototip.^[4]

Prevenția — ce poți face concret

Prevenția primară a melanomului este în mare parte prevenția expunerii la radiații UV:^[6]

• Protecție solară zilnică: cremă solară cu SPF 30+ (minim), aplicată cu 20-30 de minute înaintea expunerii și reaplicate la 2 ore. SPF 50 blochează 98% din UVB; SPF 30 blochează 97% — diferența este mică, dar constanța aplicării contează mai mult decât SPF-ul ales.
• Îmbrăcăminte protectoare: pălărie cu boruri largi (minim 7,5 cm), ochelari UV, haine cu factor UPF ≥50 pentru expunere prelungită.
• Evitarea orelor de vârf: radiațiile UV sunt cele mai intense între orele 10:00-16:00 (10:00-15:00 la latitudinea României).
• Renunțarea la solarele UV artificiale: nu există bronzare „sănătoasă" la pat de bronzat — riscul de melanom crește la fiecare utilizare.
• Supravegherea dermatologică periodică: o dată pe an pentru adulții cu risc standard; la 3-6 luni pentru cei cu risc înalt (nevi multipli, atipici, antecedente familiale).

Concluzii

Autoexaminarea lunară cu regula ABCDE și consultul dermatologic periodic sunt cele mai eficiente instrumente pe care le ai la îndemână pentru a prinde un melanom înainte ca el să devină o problemă gravă. O aluniță simetrică, cu margini nete, culoare uniformă și care nu s-a schimbat de ani de zile are șanse mici să fie periculoasă. Una asimetrică, cu mai multe culori, margini neregulate sau care s-a modificat în ultimele luni merită văzută de un specialist imediat — nu „la vara", nu „dacă se agravează". Detectat în stadiu I, melanomul se vindecă în proporție de peste 90%. Detectat în stadiu IV, tabloul se schimbă radical. Diferența o face adesea câteva luni de întârziere.