Alunițe suspecte: ghid de autoexaminare și când să mergi la dermatolog

Ce este o aluniță și de ce apare

Definiție și caracteristici generale

Alunițele (nevi melanocitari) reprezintă grupări de melanocite — celulele responsabile de producerea pigmentului cutanat. Cele mai multe leziuni apar în primele trei decenii de viață, de regulă în urma expunerii la radiațiile solare, și sunt complet benigne. Un adult sănătos poate prezenta între 10 și 40 de alunițe, distribuite pe întreaga suprafață a corpului, inclusiv la nivelul scalpului, pe tălpi sau sub unghii.^[1]

Alunițele congenitale și evoluția în timp

Alunițele congenitale (prezente încă de la naștere) sunt mai rare, fiind întâlnite la aproximativ 1% dintre nou-născuți. Acestea necesită o monitorizare mai atentă, în special cele de dimensiuni mari (peste 20 cm), care asociază un risc ușor crescut de transformare malignă pe parcursul vieții.^[2]

Pe parcursul vieții, aspectul alunițelor se poate modifica ușor: unele devin mai proeminente odată cu înaintarea în vârstă, în timp ce altele se deschid la culoare sau dispar complet. De asemenea, sarcina poate determina închiderea temporară la culoare a unor alunițe, ca urmare a fluctuațiilor hormonale — acest fenomen nu reprezintă în sine un semnal de alarmă, cu condiția ca modificarea să fie uniformă și reversibilă.^[2]

Tipuri de alunițe: normale, atipice și congenitale

Nu toate alunițele prezintă același aspect. Această clasificare este esențială deoarece ghidează conduita de monitorizare:

• Aluniță obișnuită (nev comun): are o formă regulată, rotundă sau ovală, margini bine definite, culoare uniformă (de la bej la brun-închis) și un diametru sub 6 mm. Poate fi plană sau ușor reliefată.
• Aluniță atipică / displazică (nev displazic): are dimensiuni mai mari, adesea depășind 6 mm, o culoare neuniformă (cu nuanțe de roz, brun și roșu) și margini estompate sau neregulate. Aproximativ 1 din 10 persoane prezintă cel puțin o astfel de leziune.^[1] Deși nu reprezintă un melanom, prezența sa crește riscul oncologic.
• Aluniță congenitală: este prezentă de la naștere și are dimensiuni variabile. Cele de dimensiuni mici (sub 1,5 cm) sunt, de regulă, monitorizate periodic, în timp ce leziunile medii și mari necesită o evaluare de specialitate.
• Nevul Spitz: se dezvoltă cu precădere la copii și adolescenți, având un aspect roz sau roșiatic și o creștere rapidă. Deoarece aspectul său clinic poate mima un melanom, excizia și biopsia sunt necesare dacă această leziune apare la vârsta adultă.

Regula ABCDE: cum verifici acasă

Regula ABCDE reprezintă standardul internațional pentru autoevaluarea alunițelor, fiind recomandată de organizații de prestigiu precum Skin Cancer Foundation și NHS. Fiecare literă corespunde unui criteriu clinic de suspiciune:^[3]

• A — Asimetrie: dacă trasați o linie imaginară prin mijlocul leziunii, cele două jumătăți ar trebui să fie simetrice. O aluniță asimetrică, în care o jumătate diferă semnificativ de cealaltă, reprezintă un semnal de alarmă.
• B — Borduri (margini): marginile leziunilor benigne sunt netede și bine delimitate. Contururile zimțate, neregulate, șterse sau care par să se extindă în pielea înconjurătoare sunt suspecte.
• C — Culoare: o aluniță cu o nuanță uniformă este, de regulă, benignă. Prezența mai multor culori sau tonuri — negru, brun, bej, roșu, alb sau albastru — în cadrul aceleiași leziuni impune un control de specialitate.
• D — Diametru: majoritatea alunițelor benigne au un diametru sub 6 mm (aproximativ dimensiunea radierei unui creion). Leziunile care depășesc 6 mm trebuie evaluate, deși un studiu din 2026 arată că publicul larg tinde să subestimeze importanța criteriului dimensional, ignorând faptul că și leziunile de dimensiuni mai mici pot fi melanoame.^[4]
• E — Evoluție: orice modificare rapidă a formei, culorii, dimensiunii sau texturii, apărută în decurs de câteva săptămâni sau luni, este extrem de importantă. Apariția unor simptome noi, precum pruritul, sângerarea sau formarea de cruste pe o aluniță anterior stabilă, reprezintă un motiv clar pentru o consultație dermatologică urgentă.

Limitele regulii ABCDE și criteriul complementar

Regula ABCDE prezintă anumite limite: de exemplu, unele melanoame, în special cele amelanotice (lipsite de pigment), nu respectă aceste criterii. Din acest motiv, medicii recomandă utilizarea unui criteriu complementar — semnul rățuștei urâte. Dacă o aluniță are un aspect complet diferit comparativ cu restul leziunilor de pe corp, chiar dacă nu întrunește criteriile ABCDE clasice, aceasta trebuie evaluată de un medic specialist.^[3]

Cum se realizează corect autoexaminarea pielii

Autoexaminarea nu înlocuiește examenul dermatologic de specialitate, însă joacă un rol esențial în depistarea modificărilor apărute între controalele periodice. Medicii recomandă efectuarea acestei verificări lunar, în condiții optime de luminozitate:^[2]

• Poziționați-vă în fața unei oglinzi, într-o încăpere bine iluminată natural sau artificial. Examinați cu atenție fața, gâtul, toracele și abdomenul.
• Ridicați brațele pentru a inspecta zona axilară, fața internă a brațelor, coatele, palmele și spațiile interdigitale.
• Utilizați o oglindă de mână pentru a examina zonele greu accesibile, precum spatele, umerii, zona posterioară a gâtului și fesele.
• Așezați-vă pe un scaun pentru a verifica membrele inferioare, tălpile, spațiile dintre degetele de la picioare și unghiile — rețineți că melanomul subunghial este o entitate clinică reală, întâlnită inclusiv la persoanele cu fototip închis.
• Inspectați scalpul cărând părul cu ajutorul unui pieptene sau folosind un uscător de păr pentru a îndepărta șuvițele.

Fotografierea periodică a leziunilor suspecte cu ajutorul telefonului mobil, menținând aceeași distanță și sursă de lumină, reprezintă o metodă simplă și eficientă pentru a monitoriza evoluția acestora în timp.^[1]

Limitele autoexaminării și importanța dermatoscopiei

Examinarea cu ochiul liber prezintă limitări clinice majore. Stratul cornos al epidermului și pigmentul de suprafață pot masca modificări structurale profunde. Dermatoscopia — o tehnică neinvazivă ce utilizează un dispozitiv optic special (dermatoscop) care iluminează și mărește imaginea leziunii de 10-20 de ori — crește semnificativ acuratețea diagnosticului comparativ cu simpla inspecție vizuală. Această procedură este disponibilă în cabinetele de dermatologie și se realizează în doar câteva minute.^[3]

Aplicațiile mobile destinate „analizării” alunițelor pe baza fotografiilor nu sunt validate din punct de vedere medical ca instrumente de depistare. Până în prezent, niciun studiu clinic nu a demonstrat că acestea ar avea o acuratețe comparabilă cu dermatoscopia efectuată de către un medic specialist.

Semne de alarmă care impun o consultație dermatologică urgentă

Anumite manifestări clinice nu permit amânarea evaluării medicale. Este recomandat să programați o consultație dermatologică în decurs de câteva zile dacă observați:

• Sângerare spontană sau apărută la traumatisme minore (cum ar fi frecarea de haine);
• Prurit (mâncărime) persistent la nivelul unei alunițe, care durează mai mult de câteva zile;
• Apariția unei cruste care nu se vindecă sau care se reformează periodic;
• Modificări vizibile de formă, dimensiune sau culoare apărute în mai puțin de 4 săptămâni;
• O leziune pigmentară nouă, cu ritm rapid de creștere, dezvoltată la un adult cu vârsta de peste 30 de ani;
• Orice leziune hiperpigmentată localizată pe mucoase (buze, zonă genitală) sau subunghial, care prezintă margini neregulate.

Prezența acestor semne nu confirmă în mod automat diagnosticul de melanom — multe dintre aceste modificări fiind asociate cu leziuni benigne —, însă excluderea rapidă a unei eventuale malignități este absolut necesară.^[2]

Factori de risc: cine necesită o monitorizare mai frecventă

Anumite categorii de persoane prezintă un risc semnificativ mai ridicat de a dezvolta melanom și necesită o conduită de supraveghere mult mai riguroasă:^[5]

• Prezența a peste 50 de nevi comuni sau a cel puțin 5 nevi displazici (atipici) — în aceste cazuri, riscul de melanom crește de aproximativ 10 ori comparativ cu media populației;
• Antecedente personale de melanom sau de alte tipuri de cancer cutanat;
• Antecedente familiale — aproximativ 10% dintre pacienții diagnosticați cu melanom au o rudă de gradul I care a suferit de aceeași afecțiune;
• Fototipul cutanat deschis (I sau II): piele albă, păr roșcat sau blond, ochi albaștri sau verzi, persoane care se ard ușor la soare și nu se bronzează;
• Arsuri solare severe suferite în copilărie sau adolescență — expunerea cumulativă la radiațiile ultraviolete (UV) crește semnificativ riscul oncologic;
• Utilizarea solariilor — acestea sunt clasificate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) ca fiind un agent carcinogen de grupă 1 (factor de risc cert pentru melanom);
• Stările de imunosupresie — pacienții care au suferit un transplant de organe sau cei diagnosticați cu infecție HIV prezintă o incidență crescută a cancerelor de piele.

Persoanele care asociază trei sau mai mulți dintre acești factori de risc ar trebui să efectueze un examen dermatologic anual, chiar și în absența oricăror modificări vizibile la nivelul pielii.^[5]

La cabinetul dermatologic: ce presupune consultația de specialitate

În cadrul primei consultații, medicul dermatolog efectuează o examinare clinică completă a întregii suprafețe cutanate, nu doar a leziunilor pe care le-ați identificat personal. Dermatoscopia este realizată pentru toate leziunile suspecte — prin această metodă, specialistul evaluează structura internă a nevului, rețeaua pigmentară și prezența unor criterii specifice de malignitate.^[3]

Conduita terapeutică în cazul leziunilor suspecte

Dacă o aluniță prezintă caracteristici clinice sau dermatoscopice suspecte, conduita medicală poate include:

• Monitorizarea dermatoscopică digitală (hartă de alunițe): leziunea este fotografiată la rezoluție înaltă și reevaluată la un interval de 3-6 luni pentru a surprinde eventualele modificări dinamice;
• Excizia chirurgicală: reprezintă îndepărtarea completă a leziunii sub anestezie locală, procedură ce se realizează de regulă în cabinetul de dermatologie sau chirurgie și durează între 15 și 30 de minute;
• Examenul histopatologic: piesa excizată este trimisă la laborator pentru a fi analizată la microscop de către un medic anatomopatolog — aceasta fiind singura metodă de diagnostic de certitudine care poate confirma sau infirma malignitatea.

Este important de subliniat că excizia unei alunițe nu determină „răspândirea” cancerului în organism — acesta este un mit persistent, lipsit de orice fundament științific. Excizia chirurgicală completă, cu margini de rezecție libere (oncologice), reprezintă tratamentul curativ standard pentru melanomul in situ sau aflat în stadii incipiente.

Mituri frecvente privind leziunile pigmentare

„Dacă nu mă doare, înseamnă că nu este grav.” Fals — în stadiile inițiale, melanomul este aproape întotdeauna asimptomatic și nedureros. Absența durerii sau a disconfortului nu exclude prezența unei patologii maligne.

„Am această aluniță de o viață, deci este benignă.” Parțial fals. O leziune preexistentă de lungă durată poate suferi transformări maligne pe parcursul vieții, în special sub influența expunerii cumulative la radiațiile solare sau odată cu procesul fiziologic de îmbătrânire. Vechimea unei leziuni nu garantează caracterul ei benign permanent.

„Dacă are dimensiuni reduse, nu reprezintă un pericol.” Fals — un studiu publicat în anul 2026 în International Journal of Dermatology a demonstrat că publicul larg tinde să subestimeze severitatea leziunilor de mici dimensiuni, neștiind că melanomul se poate dezvolta și sub forma unor formațiuni cu un diametru mai mic de 6 mm.^[4]

„Crema de protecție solară (SPF) oferă o protecție absolută.” Parțial fals — deși utilizarea corectă a produselor de fotoprotecție reduce semnificativ riscul oncologic, aceasta nu îl elimină în totalitate, mai ales în cazul zonelor protejate de îmbrăcăminte sau la nivel subunghial. Măsurile de fotoprotecție trebuie să completeze monitorizarea periodică a pielii, nu să o înlocuiască.

Prevenție: măsuri eficiente bazate pe dovezi științifice

Expunerea la radiațiile ultraviolete (UV) reprezintă principalul factor de risc modificabil în apariția melanomului. Recomandările medicale bazate pe dovezi includ:^[2][5]

• Evitarea expunerii directe și neprotejate la soare în intervalul orar critic 11:00 - 16:00, în special în sezonul cald;
• Aplicarea riguroasă a produselor de fotoprotecție cu spectru larg (SPF 30 sau mai mare) pe toate zonele expuse, cu reaplicare la fiecare 2 ore sau imediat după înot ori transpirație abundentă;
• Purtarea de îmbrăcăminte cu factor de protecție UV certificat (UPF 50+), pălării cu boruri largi și ochelari de soare cu filtru UV polarizat;
• Evitarea completă a utilizării solariilor — studiile arată că riscul de a dezvolta melanom crește cu 75% în cazul persoanelor care folosesc aceste dispozitive înainte de vârsta de 35 de ani;
• Efectuarea autoexaminării lunare a pielii și prezentarea la un control dermatologic anual, în special pentru persoanele care asociază factori de risc.

Concluzii

Identificarea unei alunițe suspecte nu reprezintă o urgență medicală imediată, ci un semnal de alarmă care impune o atenție sporită. Regula ABCDE și criteriul „rățuștei urâte” sunt instrumente clinice extrem de utile și accesibile, pe care oricine le poate aplica acasă, lunar, în doar câteva minute. Cu toate acestea, limitele autoexaminării sunt evidente: ochiul liber nu poate detecta modificările microstructurale pe care le evidențiază dermatoscopul. În cazul persoanelor care prezintă factori de risc — precum un număr mare de nevi, antecedente familiale de cancer cutanat sau piele sensibilă la soare —, efectuarea unui control anual la medicul dermatolog reprezintă cea mai eficientă măsură de prevenție. Depistat în stadii incipiente, melanomul asociază rate excelente de vindecare, în timp ce diagnosticarea tardivă îngreunează semnificativ opțiunile terapeutice și prognosticul clinic.