Relaţia şi interacţiunea sugarilor cu stimulii din mediul înconjurător
În urma cercetarilor, se poate presupune că copiii se nasc „echipaţi” cu un raţionament fizic pentru a detecta un sistem abstract, care oferă o cauzalitate rudimentară în asignarea sensului deplasărilor şi interacţiunilor cu obiectele, dar, bineînţeles, şi cu alte persoane. Sistemul raţionamentului fizic funcţionează fără inconştient; copiii nu raţionalizează cadrul de cauzalitate pe care îl folosesc atunci când interacţionează cu evenimente fizice.
Copilul acţionează asupra mediului, observând efectele pe care le produce, dezvoltă scheme comportamentale de tip cauză-efect, care conţin toate ideile, acţiunile şi efectele cuprinse în interacţiunile sale cu mediul. Aceste scheme comportamentale devin experienţe cognitive la care copilul apelează ori de cate ori întâlneşte situaţii asemănătoare cu cele în care s-au format schemele. Pe măsură ce experienţa de viaţă se îmbogăţeşte, schemele respective devin tot mai complexe, alcătuind seturi de conduite care definesc comportamentul copilului. Încă de la început, sugarul poate face legatura îintre informaţiile senzoriale. Pe urmă, în a treia luna sugarul începe să înveţe mecanismul acţiune – efect. Cercetările au arătat că bebeluşii, chiar şi la 3 luni au un anumit tip de memorie, aceştia putând reţine un eveniment aproximativ 10 zile.
Neurobiologul pediatru Dr. Harry Chugani de la Universitatea de Stat Wayne din Detroit a făcut o demonstraţie cu ajutorul tomografiei cu emisie de pazitroni, aratând că există zone de activare metabolică a structurilor nervoase ale creierului sugarului care se amplifică remarcabil după naştere, în relaţie directă cu numărul stimulilor la care este supus copilul.
Un alt articol ştiinţific care prezintă un studiu interesant este cel al lui Susan J. Hespos and Renée Baillargeon, Décalage in infants` knowledge about occlusion and containment events. În acest studiu este vorba despre nişte sugari de 6 luni care caută insistent o jucărie înaltă în spatele unui obstacol înalt în loc s-o caute în spatele unuia mic. Cu toate acestea, când aceeaşi jucărie a fost ascunsă în interiorul unui container înalt sau scund, doar copii mai mari de 7 luni jumate au căutat acea jucarie înaltă în interiorul containarului înalt. Aceste rezultate confirmă violarea expectanţelor sugarilor, identificându-se un decalaj între raţionamentele lor cu privire la informaţiile despre înălţime în situaţiile de ocluzie şi izolare. Acestea pun la îndoială faptul că violarea expectanţelor supraestimează abilitaţile cognitive ale copiilor şi susţin opiniile recente în care copii îşi folosesc cunoştinţele fizice în a-şi orienta acţiunile în situaţiile când sarcinile devin prea solicitante pentru resursele lor limitate de prelucrare. Există dovezi care atestă faptul că sugarii identifică de fiecare data situaţiile în funcţie de context, comparativ cu reacţia lor în aceeaşi situaţie, dar dintr-un context diferit. (e.g. Hespos & Baillargeon, 2001; Luo & Baillargeon, in preparation; Wang et al., in press)
Rezultatele studiului confirmă modelul integrativ prezentat la sfârşitul capitolului pentru că se exemplifică, şi oferă dezvoltării cognitive o conceptualizare coerentă, cu principii teoretice ce vizează combinaţia mai multor abordări specifice sau în unele cazuri reprezintă un nou model meta-teoretic. Acest fapt aduce răspunsul adecvat şi eficient la “necesităţile” cognitive şi comportamentale ale persoanei. Abordarea integrativă este concepută pe bazele teoriilor deja existente, utilizate într-un cadru teoretic consecvent şi este relevantă în a înţelege problematica umană.
Bibliografie
1. H. Rudolph Schaffer, Introducere în psihologia copilului
2. John Wiley & Sons Ltd, The Atrium, Southern Gate, Chichester, West Sussex, The Wiley-Blackwell Handbook of Childhood Cognitive Development – Second edition, Edited by Usha Goswami
3. Munteanu, A., (1998), Psihologia copilului şi a adolescentului, Editura Augusta, Timişoara
4. Piaget, J., (1973), Naşterea inteligenţei la copil, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti
5. Susan J. Hespos and Renée Baillargeon, Décalage in infants` knowledge about occlusion and containment events: Converging evidence from action tasks