Analiza multi-omică descoperă factorii moleculari ai dezvoltării cancerului hepatic non-viral

Analiza multi-omică descoperă factorii moleculari ai dezvoltării cancerului hepatic non-viral

©

Autor:

Analiza multi-omică descoperă factorii moleculari ai dezvoltării cancerului hepatic non-viral
Carcinomul hepatocelular (HCC) reprezintă a treia cauză de deces prin cancer la nivel global, cu o incidență în creÈ™tere din cauza bolilor hepatice cronice non-virale (fără implicarea virusurilor hepatitice B È™i C). Principalele etiologii includ boala hepatică alcoolică (BHA), boala hepatică grasă nonalcoolică (FGNA) È™i forme criptogenice (fără cauză clară). Identificarea mecanismelor prin care se dezvoltă HCC în contextul acestor afecÈ›iuni este dificilă, fiind implicate factori multipli (de la susceptibilitate genetică până la obezitate, diabet È™i expuneri toxice). Studiul publicat în Journal of Proteome Research È™i-a propus să evidenÈ›ieze anomaliile moleculare direct implicate în carcinogeneză printr-o abordare de tip „multi-omică” – integrarea datelor de transcriptom È™i metabolom.

Metodologie

Cercetătorii au analizat È›esut hepatic neneoplazic prelevat de la pacienÈ›i cu HCC non-viral (cu etiologii BHA, FGNA sau de alt tip neasociat virusurilor) – în total, 56 de cazuri. Ca „martori”, au fost incluse 13 persoane fără afecÈ›iuni hepatice maligne. Toate mostrele au fost congelate imediat È™i stocate la −80°C.
  • Transcriptom: S-au extras ARN total È™i s-au secvenÈ›iat probele folosind tehnologia DNBSEQ-G400. Datele brute au fost preprocesate, mapate È™i cuantificate (DESeq2) pentru identificarea genelor exprimate diferenÈ›iat.
  • Metabolom: Două tehnici (CE-TOFMS È™i LC-TOFMS) au fost aplicate pentru a determina nivelurile a sute de metaboliÈ›i din mostrele de ficat. Datele au fost filtrate, normalizate È™i apoi comparate între grupul de boală cronică hepatică (CLD) È™i control.
  • Analize statistice È™i de clusterizare: S-a utilizat un algoritm combinat (MOVICS) pentru a obÈ›ine subclase moleculare în cohorta CLD. De asemenea, s-au efectuat analize de tip GSEA (Gene Set Enrichment Analysis) È™i validări suplimentare pentru semnăturile genetice relevante în carcinogeneza hepatică.

Rezultate

Diferențe față de control

Comparativ cu grupul martor, pacienții cu CLD au prezentat:
  • Acumulare semnificativă de acilcarnitine (16-20 lanÈ› lung) È™i acizi graÈ™i, sugerând disfuncÈ›ie în β-oxidarea mitocondrială.
  • Scădere în nivelul NADP+ È™i gamma-tocoferol (o formă de vitamină E), indicând stress oxidativ È™i potenÈ›iale alterări în echilibrul redox.
  • Exprimarea diferenÈ›iată a mii de gene, în special cele implicate în inflamaÈ›ie, fibroză È™i metabolism lipidic.

Clasificarea subtipurilor CLD

Prin integrarea datelor de transcriptom și metabolom, cohortei i s-au identificat două subgrupuri:
  • CLDS1 – caracterizat de răspuns inflamator crescut (enrichement al unor căi precum NF-κB, EMT), pacienÈ›i relativ mai tineri.
  • CLDS2 – reprezentat în principal de pacienÈ›i mai vârstnici, cu semnale inflamatorii reduse, dar cu disfuncÈ›ii metabolice sugerând alterări ale fosfolipidelor È™i implicarea stelelor hepatice (hepatic stellate cells).

Niciunul dintre subgrupuri nu s-a asociat cu un risc crescut de recurență post-rezecÈ›ie sau cu o rată de supravieÈ›uire semnificativ diferită, ceea ce sugerează că factorii declanÈ™atori moleculari nu se traduc direct într-un prognostic la scurtă durată.

Particularități metabolice și genetice

Ambele subgrupuri prezintă:
  • DHEAS (dehidroepiandrosteron sulfat) redus – posibila implicare a disfuncÈ›iei în axa hormonilor sexuali, corelată cu progresia steatohepatitei È™i riscul de HCC.
  • NADP+ scăzut – reflectă un consum sporit de coenzime în prezenÈ›a inflamaÈ›iei sau a defectelor de reparaÈ›ie ADN, poate fi relevant pentru activitatea sirtuinelor È™i a căilor implicate în longevitate mitocondrială.

DiferenÈ›ele între subgrupuri se leagă mai ales de:
  • CLDS1: Activare puternică a căilor inflamatorii (NF-κB, EMT), potenÈ›ialele È›inte incluzând PARP1 sau enzime implicate în menÈ›inerea NAD+.
  • CLDS2: Factori asociaÈ›i îmbătrânirii (downreglarea NAMPT, scădere a fosfolipidelor, potenÈ›ial „burned-out NASH”) È™i mai puÈ›ină inflamaÈ›ie locală.

Discuții

Rezultatele confirm heterogenitatea crescută a mecanismelor de carcinogeneză la pacienÈ›ii cu boală hepatică cronică non-virală. DeÈ™i ambele subtipuri prezintă acumulări lipidice anormale, calea exactă de deteriorare hepatică È™i de iniÈ›iere tumorală diferă. Analizele de validare pe modele animale (dietă bogată în grăsimi, comorbidități) sugerează că:
  • În CLDS1, exacerbarea inflamaÈ›iei È™i consumul NAD+ (prin PARP1) pot fi decisive.
  • În CLDS2, disfuncÈ›iile legate de vârstă, inclusiv scăderea reacÈ›iilor de apărare antioxidantă, pot contribui semnificativ la „arderea” stadiilor steatotice È™i trecerea la fibroză/cancer.

Nu s-a evidenÈ›iat o asociere directă între expresia genelor/metaboliÈ›ilor È™i riscul de recidivă post-chirurgical sau supravieÈ›uirea globală, fapt ce subliniază complexitatea acestor procese È™i necesitatea unor studii suplimentare cu eÈ™antioane mai mari È™i monitorizări mai lungi.

Concluzii

Prin integrarea datelor de transcriptomică È™i metabolomică, acest studiu descrie două subgrupuri distincte de boli hepatice cronice non-virale la pacienÈ›i cu HCC. DeÈ™i ambele prezintă perturbări semnificative în metabolismul mitocondrial (acilcarnitine, acizi graÈ™i) È™i scăderea NADP+ È™i a gamma-tocoferolului, mecanismele inflamatorii È™i factorii legaÈ›i de îmbătrânire joacă roluri diferite în progresia spre carcinom hepatocelular. Aceste concluzii sprijină ideea că tratamentul trebuie adaptat la particularitățile moleculare È™i clinice ale fiecărui pacient. De asemenea, studiul deschide calea spre investigarea unor strategii de chemoprevenÈ›ie – de la modularea NAD+/PARP1 până la suplimentarea cu substanÈ›e antioxidante/antifibrotice – în funcÈ›ie de subtipul molecular de boală hepatică cronică.

Data actualizare: 16-04-2025 | creare: 16-04-2025 | Vizite: 104
Bibliografie
Nakahara, H., et al. (2025). Multiomics Analysis of Liver Molecular Dysregulation Leading to Nonviral-Related Hepatocellular Carcinoma Development. Journal of Proteome Research. doi.org/10.1021/acs.jproteome.4c00729.
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Care este legătura între ritmul circadian È™i dezvoltarea cancerului hepatic?
  • Un studiu genetic asupra cancerului hepatic prezintă o nouă Å£intă terapeutică
  • Eficacitatea tratamentelor la pacienÈ›ii cu cancer hepatic care primesc imunoterapie, stabilită folosind un scor recent dezvoltat
  • Forumul ROmedic - întrebări È™i răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum