ROmedic Cabinete medicale Cluj-Napoca Cabinete Psihoterapie Psihoterapie Cluj-Napoca

Cum se dezvoltă autoreglarea emoțiilor la copii?

Cum se dezvoltă autoreglarea emoțiilor la copii?
Autor: Angela Groza (Verdeș), Ph.D
Copiii mici au nevoie de prezența unui adult și de ajutorul lui pentru a învăța să-și regleze emoțiile. În perioada copilăriei, autoreglarea emoțională trece de la un proces extern către un proces intern pe măsură ce copiii învață să-și regleze emoțiile, urmând exemplele parentale.
 
Ne întrebăm firește ce înseamnă autoreglare emoțională.
Acest termen se referă la un proces de evaluare, gestionare și modificare a emoțiilor în vederea manifestării unui comportament social dezirabil.
 
Multă vreme studiile au presupus existența unei abilități reduse de autoreglare la copiii mici. Cu toate acestea, cercetătorii au identificat din ce în ce mai mulți indicatori timpurii ai autoreglării emoționale, fiind un proces treptat și continuu, care începe la naștere cu o dependență totală de părinți pentru gestionarea emoțiilor, până la vârsta adultă, când indivizii capătă independență și responsabilitate în propriile lor procese de control al emoțiilor.
 
În timpul celui de-al 2-lea și al 3-lea an de viață, copiii încep să câștige controlul asupra impulsurilor și acțiunilor care sunt activate în principal de către situațiile în care li se interzic anumite acțiuni, stabilindu-se reguli de respectat. Copiii încep să devină capabili să-și controleze comportamentul și să-și întârzie satisfacerea unor dorințe și nevoi. Este important să fie susținuți în dezvoltarea acestor abilități.
 
În perioada preșcolară, copiii experimentează o creștere rapidă în zonele creierului asociate cu autoreglarea, ceea ce îi face din punct de vedere al dezvoltării mult mai predispuși pentru a învăța și utiliza abilitățile de autoreglare.
 
La vârsta de 3-4 ani, pentru a-și regla emoțiile, copilul are nevoie de prezența fizică a unui adult. La această vârsta există o învățare semnificativă a autoreglării emoționale bazată pe recunoașterea emoțiilor de bază ale celorlalți. Copiii încep să identifice stările emoționale de fericire, tristețe, frică și furie la persoanele din jurul lor și acest lucru le permite să răspundă empatic și în consecință, să își regleze comportamentul. Stephanie M. Carlson (2005) a constatat o creștere a abilității de autoreglare între 3 și 5 ani.
 
Începând cu vârsta de 4 ani copilul are capacitatea de a-și orienta atenția către o altă sursă, ajutat fiind de un adult, în cazul când simte o emoție negativă, pe când la 5-6 ani deja e capabil să o orienteze de sine stătător.
 
Între 4 și 6 ani copiii încep să înțeleagă noi dimensiuni în lumea lor emoțională: experiențe interne precum amintiri, temeri și dorințe. La aceste vârste, copiii încep să fie capabili să stabilească diferențe între experiențele emoționale reale, cum ar fi amintirile și experiențele virtuale precum dorințele și așteptările. Aceste informații despre emoțiile lor (reale sau virtuale) permit copiilor de șase ani să conștientizeze că pot gestiona emoțiilor negative precum tristețea și frica folosind anumite tipuri de strategii de distragere, precum jocul, cântatul și desenul. De asemenea, își dau seama că plânsul și strigătele nu îi vor ajuta să se simtă mai bine, de aceea, vor opta mai rar pentru acest tip de reacții.
 
Controlul eficient continuă să se îmbunătățească în anii de școală. După vârsta de 6 ani ei încep să aplice strategii de autoreglare ca: diminuarea importanței unei situații neplăcute sau reinterpretarea acesteia în termeni pozitivi.
 
Începând cu vârsta de 7 ani, apare o schimbare majoră la nivel cognitiv: copiii sunt capabili să gândească mai puțin egocentric, fapt ce le permite să conștientizeze că există o varietate de puncte de vedere pentru fiecare situație și să înțeleagă că diferite evenimente produc reacții emoționale diverse la persoane diferite. Această nouă abilitate cognitivă îi face pe copii să realizeze că oamenii nu își exprimă întotdeauna toate emoțiile trăite și astfel nu sunt obligați să facă nici ei acest lucru.
 
Copiii de 7 și 8 ani recunosc că, în anumite situații, este mai convenabil să-și ascundă sentimentele și sunt capabili să-și gestioneze emoțiile până în punctul în care exprimă o emoție diferită de cea pe care o simt de fapt.
 
Programare