Antibioticele în sarcină sau copilăria timpurie și riscul de boli autoimune la copii

Un studiu de cohortă realizat la nivel național în Coreea de Sud și publicat în PLOS Medicine a investigat asocierea dintre expunerea la antibiotice în timpul sarcinii sau copilăriei timpurii și riscul de boli autoimune la copii.
Incidența bolilor autoimune în rândul copiilor a crescut semnificativ în ultimele decenii, iar ipoteza conform căreia utilizarea timpurie a antibioticelor ar putea perturba dezvoltarea sistemului imunitar și a microbiomului intestinal a atras tot mai mult interes. Totuși, datele anterioare au fost inconsecvente și adesea nu au controlat pentru factori de confuzie precum severitatea infecțiilor sau predispoziția familială.

Despre studiu

Studiul a utilizat baza de date NHIS–NHID a sistemului de asigurări de sănătate din Coreea, care acoperă 97% din populație. S-au construit două cohorte distincte:

• Cohorta pentru sarcină: 2.703.090 copii născuți între 2009 și 2020, dintre care 56,1% au fost expuși la antibiotice in utero.
• Cohorta pentru copilărie timpurie: 3.347.049 copii, dintre care 57,5% au primit antibiotice în primele 6 luni de viață.

Expunerea a fost definită ca cel puțin o rețetă pentru antibiotice sistemice. Pentru a minimiza factorii de confuzie, s-au folosit două metode statistice:

• IPTW (probabilitatea inversă a ponderării tratamentului): pentru a obține grupuri echilibrate.
• Analize între frați: pentru a controla influențele genetice și familiale neschimbătoare.

Au fost urmărite șase boli autoimune majore: diabet zaharat de tip 1, artrită idiopatică juvenilă, boala Crohn, colita ulcerativă, lupusul eritematos sistemic și tiroidita Hashimoto.

Rezultate

Expunerea la antibiotice în timpul sarcinii

• Nu s-au observat asocieri semnificative între expunerea la antibiotice și oricare dintre cele 6 boli autoimune (ex: raport de risc pentru diabet de tip 1 = 1,14; interval de încredere 95%: 0,96–1,35).
• Analizele între frați au confirmat rezultatele IPTW: niciun risc crescut identificat.
• Subgrupuri:
• Utilizarea cefalosporinelor și expunerea în primul și al doilea trimestru au fost asociate cu un risc ușor crescut de boala Crohn (raport de risc până la 1,29).

Expunerea la antibiotice în copilăria timpurie

• La fel ca în analiza pentru sarcină, nu s-au identificat asocieri semnificative între expunerea la antibiotice în primele 6 luni și bolile autoimune.
• Analizele între frați și IPTW au arătat rezultate consistente, fără relații semnificative.
• Excepții punctuale:
• Tiroidita Hashimoto a avut risc crescut la băieți (raport de risc 1,40) și în cazul expunerii în primele 2 luni (raport de risc 1,30).

Concluzii și implicații

Acest studiu, unul dintre cele mai extinse efectuate până în prezent în acest domeniu, nu susține existența unei asocieri puternice între expunerea la antibiotice în perioada prenatală sau în copilăria timpurie și apariția bolilor autoimune la copii. Rezultatele rămân robuste chiar și după analize de sensibilitate, inclusiv redefinirea expunerii (minim două rețete), excluderea gemenilor sau a copiilor ai căror mame au boli autoimune.

Mecanisme biologice plauzibile, dar fără susținere epidemiologică solidă

Ipotezele biologice privind influența antibioticelor asupra dezvoltării sistemului imunitar și a microbiomului rămân valide, în special în ceea ce privește disbioza, afectarea barierei intestinale și dezechilibrele celulelor Th17 și Treg. Cu toate acestea, datele epidemiologice solide, ajustate riguros pentru peste 40 de factori de confuzie, nu confirmă aceste legături la nivel populațional.

Recomandări

• Utilizarea prudentă a antibioticelor rămâne esențială, mai ales în timpul sarcinii și al copilăriei timpurii, dar rezultatele acestui studiu sugerează că riscul autoimunității nu ar trebui să fie un factor de alarmă major în decizia clinică.
• Subgrupurile cu risc (Crohn, Hashimoto la băieți) necesită investigații suplimentare, în special în legătură cu tipul și momentul administrării antibioticelor.
• Urmărirea pe termen lung este necesară pentru a evalua riscurile de boli autoimune cu debut tardiv.

Studiul oferă un cadru metodologic solid pentru investigarea efectelor intervențiilor precoce asupra sănătății imunitare și subliniază importanța controlului riguros al factorilor de confuzie în studiile observaționale.