Rolul investigațiilor imagistice în afecțiunile reno-urinare la copil
Afecțiunile renale și ale căilor urinare reprezintă o cauză importantă de îmbolnăvire la copii. Utilizarea tot mai frecventă a ecografiei antenatale a crescut rata de diagnostic a anomaliilor renale congenitale și a permis o preluare precoce a nou-născuților suspectați a avea o malformație renală imediat după naștere.
Introducerea noilor tehnici de imagistică renală permit la ora actuală un diagnostic mult mai precis și mai rapid al bolilor care pot afecta rinichiul și căile urinare.
În plus, apariția unor consensuri internaționale ale experților în nefrologie și urologie pediatrică și crearea de algoritmi și ghiduri clinice permit formularea unor diagnostice bazate pe dovezi și alegerea celui mai bun tratament individualizat pentru fiecare pacient pediatric în parte.
Metodele imagistice de evaluare a afecțiunilor renale la copil se efectuează într-o succesiune bine definită, fiecare dintre aceste metode aducând informații utile în definirea clară a diagnosticului final.
Ecografia reno-vezicală:
- permite aprecierea localizării rinichilor, structurii rinichilor și a dimensiunilor renale;
- identifică: dilatația bazinetală și/sau caliceală (hidronefroza), dilatația ureterală și/sau bazinetală (ureterohidronefroza).
Scintigrafia renală DMSA:
- apreciază funcția comparativă a celor doi rinichi, reprezentând din acest punct de vedere cea mai importantă metodă de evaluare;
- evidențiază captarea omogenă/neomogenă a substanței utilizate, oferind informații legate de structura rinichilor;
- atestă prezența cicatricilor renale marginale;
- confirmă absența/prezența ectopică a țesutului renal în cazul în care ecografia renală nu regăsește rinichii în poziția lor anatomică normală.
Citiți continuarea articolului: