Asocierea dintre severitatea obezității și gravitatea bolilor cardiometabolice și renale

Un studiu realizat la Pennington Biomedical Research Center și publicat în revista Obesity la data de 18 noiembrie 2025 a analizat, pe o perioadă de 12 ani, relația dintre gradul de severitate al obezității și riscul de boli cardiometabolice și renale la adulții din Statele Unite.

Context

Obezitatea reprezintă una dintre cele mai presante probleme de sănătate publică din Statele Unite, prevalența ei crescând constant în ultimele decenii. Numeroase cercetări au demonstrat legătura puternică dintre excesul de țesut adipos și apariția diabetului, hipertensiunii arteriale, bolilor cardiovasculare și afectării renale. Totuși, majoritatea studiilor precedente au analizat obezitatea ca un grup uniform sau au limitat categoria „obezitate severă” la valori ale indicelui de masă corporală de peste 40 kg/m². Această abordare a redus capacitatea de a înțelege riscurile specifice ale persoanelor cu obezitate foarte severă, în special ale celor cu indice de masă corporală de minimum 50 kg/m² – o categorie în creștere rapidă în Statele Unite și caracterizată de un risc metabolic ridicat, precum și de bariere majore în accesul la îngrijire.

Studiile anterioare au arătat că creșterea masei adipoase contribuie la disfuncție metabolică prin lipotoxicitate, insulinorezistență, alterarea funcției vasculare și creșterea secreției de mediatori inflamatori. Cu toate acestea, impactul incremental al severității obezității asupra riscului de boală cardiometabolică a fost insuficient investigat la nivel populațional, iar persoanele cu indice de masă corporală extrem de ridicat sunt frecvent subreprezentate în cercetare.

Despre studiu

Studiul actual este un studiu transversal bazat pe date colectate între anii 2011 și 2023 prin sistemul Behavioral Risk Factor Surveillance System, un program de supraveghere epidemiologică la nivel național administrat de Centers for Disease Control and Prevention. Au fost incluși peste cinci milioane de adulți cu vârsta de cel puțin 18 ani, după excluderea persoanelor cu date lipsă privind indicele de masă corporală. O analiză de sensibilitate realizată pe un eșantion de peste două milioane de participanți cu date complete a confirmat robustețea rezultatelor.

Indicele de masă corporală a fost împărțit în cinci categorii:

• 18,5–29,9 kg/m²: grup de referință

• 30,0–34,9 kg/m²: obezitate clasa I

• 35,0–39,9 kg/m²: obezitate clasa a II-a

• 40,0–49,9 kg/m²: obezitate clasa a III-a

• ≥50,0 kg/m²: obezitate clasa a IV-a și grade superioare

Asocierea dintre aceste categorii și diagnosticul unor afecțiuni cronice (diabet, hipertensiune arterială, dislipidemie, boală renală cronică, infarct miocardic, accident vascular cerebral și boală coronariană) a fost evaluată prin modele de regresie logistică cu ponderare complexă, ajustate pentru vârstă, sex și rasă. Modelele destinate bolilor cardiovasculare au inclus ajustări suplimentare pentru hipertensiune arterială și dislipidemie, iar cele pentru boala renală au fost ajustate pentru hipertensiune arterială și diabet.

În plus, cercetătorii au analizat:

• probabilitatea utilizării insulinei în rândul persoanelor cu diabet;

• vârsta medie la diagnosticarea diabetului.

În toate analizele a fost utilizat un prag de semnificație statistică de p < 0.0001.

Rezultate

Creșterea gradată a riscului odată cu severitatea obezității

Riscul tuturor afecțiunilor cardiometabolice și renale a crescut progresiv odată cu trecerea în categorii superioare ale indicelui de masă corporală. Această creștere a fost evidentă încă din clasa I de obezitate.

Diabet

• Persoanele din clasa I au avut un risc de 2,42 ori mai mare (interval de încredere 95%: 2,34–2,50) de diabet față de grupul de referință.

• În clasa a III-a, riscul a crescut la 5,96 (95%: 5,74–6,19).

• În clasa a IV-a (indice de masă corporală ≥50), riscul a ajuns la 8,32 (95%: 7,78–8,91).

Utilizarea insulinei a fost de asemenea mai frecventă la persoanele cu greutate extrem de ridicată, cu un risc de 1,35 ori mai mare (95%: 1,18–1,53) pentru categoria ≥50 kg/m².

Un aspect important este scăderea vârstei la diagnostic:

• În clasa I, vârsta medie la diagnostic a fost de 52,2 ani.

• În clasa ≥50 kg/m², vârsta medie a fost de 45,3 ani.

Hipertensiune arterială

• Riscul a inclus valori de 2,18 (95%: 2,06–2,30) pentru clasa I.

• Pentru categoria ≥50 kg/m², riscul a ajuns la 6,07 (95%: 5,58–6,61).

Dislipidemie

Asocierea a fost semnificativă în toate categoriile, dar nu a prezentat o creștere perfect graduală. Valorile ajustate au fost:

• 1,57 (clasa I),

• 1,73 (clasa a II-a),

• 1,81 (clasa a III-a),

• 1,84 (clasa ≥50 kg/m²).

Boală renală cronică

• Riscul a crescut de la 1,38 (95%: 1,32–1,44) în clasa I,

• până la 3,60 (95%: 3,21–4,03) în categoria ≥50 kg/m².
  După ajustarea pentru hipertensiune și diabet, riscul a rămas semnificativ: 2,01 (95%: 1,73–2,34).

Boli cardiovasculare

Riscurile au crescut constant odată cu indicele de masă corporală. Persoanele cu indice ≥50 au prezentat:

• 2,89 ori mai multe șanse de infarct miocardic (95%: 2,56–3,28),

• 2,24 ori mai multe șanse de accident vascular cerebral (95%: 1,97–2,55),

• 3,44 ori mai multe șanse de boală coronariană (95%: 3,08–3,84).

După ajustarea pentru factorii de risc clasici, aceste asocieri s-au menținut, deși ușor atenuate.

Diferențe rasiale și de sex

• Adulții de culoare au prezentat riscuri mai mari pentru toate afecțiunile analizate, independent de indicele de masă corporală. De exemplu, riscul de diabet a fost de 1,79 ori mai mare (95%: 1,74–1,84) față de adulții albi.

• Femeile au avut riscuri mai mici pentru infarct și boală coronariană, dar un risc ușor mai mare pentru afectare renală.

Concluzii

Rezultatele evidențiază o asociere puternică, continuă și dependentă de severitatea obezității cu riscurile cardiometabolice și renale, inclusiv în rândul persoanelor cu obezitate clasa I. Riscurile cresc exponențial la valorile foarte ridicate ale indicelui de masă corporală, în special peste 50 kg/m², unde povara metabolică este majoră, iar vârsta la debutul bolilor este substanțial redusă.

Aceste date subliniază importanța unor intervenții timpurii, intensive și adaptate gradului de obezitate, precum și nevoia de strategii de sănătate publică orientate către grupurile cu risc foarte înalt. În același timp, studiul invită la o atenție sporită asupra problemelor structurale, inechităților rasiale și stigmatizării, factori care influențează suplimentar riscul de îmbolnăvire al persoanelor cu obezitate severă.