Așteptările legate de bală joacă un rol crucial în progresia astmului și în rezultatele raportate de pacienți

În ultimele decenii, cercetările au demonstrat că factori psihologici și sociali pot influența semnificativ evoluția bolilor cronice, inclusiv astmul. Modelele biopsihosociale sugerează că stresul, așteptările și credințele despre boală pot modifica atât percepția simptomelor, cât și reacțiile fiziologice, similar efectului placebo. Cu toate acestea, rolul specific al așteptărilor legate de boală în astm rămâne puțin explorat, mai ales în ceea ce privește diferența dintre așteptările explicite (conștiente) și cele implicite (inconștiente).
Studiul publicat în jurnalul Health Expectations a evaluat impactul așteptărilor explicite și implicite asupra simptomelor raportate și funcției respiratorii în timp, cu scopul de a înțelege cum modul în care pacienții percep și anticipează evoluția bolii influențează controlul astmului.

Obiective

• Evaluarea relației dintre așteptările explicite și implicite despre boală și evoluția simptomelor de astm (măsurate prin ACT) și funcția respiratorie (FVC).
• Analizarea rolului mediator al emoțiilor negative (stres, anxietate, depresie) și al comportamentelor legate de boală (aderență la tratament, practici de sănătate).

Metode

Studiul a fost desfășurat în Italia, în perioada ianuarie 2021 – februarie 2022, implicând 310 participanți diagnosticați cu astm. Evaluările au avut loc la momentul inițial (T0), la 3 luni (T1) și la 6 luni (T2).

Evaluările au inclus:

• Simptome raportate: Asthma Control Test (ACT).
• Funcția respiratorie: Spirometrie (FVC).
• Așteptări despre boală: măsurate prin Illness Expectation Test (IET) pentru dimensiunile explicite (Absolute Expectations – ABS, Improvement/Worsening – IMP, Rigidity) și prin Implicit Association Test (IAT).
• Factori psihologici: stres perceput (PSS), anxietate și depresie (HADS).
• Comportamente: Good Health Practices (GHP) și aderența la tratament (MPA).

Rezultate

Participanți

Vârsta medie a participanților a fost de 40,8 ani, 62,6% fiind femei. Deși s-a planificat recrutarea a 200 de persoane, s-a depășit acest număr, însă pandemia COVID-19 a generat o rată mare de abandon (69%). Analizele comparative nu au identificat diferențe semnificative între cei care au continuat studiul și cei care au renunțat.

Relația dintre așteptări și simptome

Analizele au indicat că așteptările explicite negative (ABS) au prezis scăderea scorului ACT (control mai slab al simptomelor) și reducerea FVC. În schimb, așteptările implicite (IAT) nu au avut o influență semnificativă asupra evoluției simptomelor sau a funcției respiratorii.

Modelul de mediere a arătat:

• ABS a avut un efect direct negativ asupra simptomelor raportate (β = −0.287 la T1; p = 0.001).
• Efectul ABS a fost amplificat de prezența emoțiilor negative (stres, anxietate, depresie), acestea mediind relația dintre așteptări și severitatea simptomelor.
• Nu s-au observat efecte semnificative mediate prin comportamente de sănătate sau aderență la tratament.

Pe de altă parte, nici IMP (așteptările de îmbunătățire/înrăutățire) și nici IAT nu au prezis schimbări semnificative în timp ale simptomelor.

Interpretare

Rezultatele sugerează că așteptările explicite despre boală au un rol clar în percepția simptomelor și pot contribui la un cerc vicios în care așteptările negative accentuează simptomele, cresc stresul și, indirect, agravează controlul bolii.

Faptul că așteptările implicite nu au avut un efect semnificativ poate reflecta dificultăți metodologice în evaluarea lor. Instrumentele actuale de măsurare a așteptărilor inconștiente pot avea o fidelitate redusă și pot capta doar parțial influența reală a acestor procese.

Din perspectivă clinică, aceste constatări susțin integrarea evaluării așteptărilor în managementul astmului, ca parte a unei abordări personalizate, centrate pe pacient.

Limitări

• Rată mare de abandon, cu date lipsă pentru spirometrie din cauza pandemiei.
• Preponderența datelor auto-raportate, care pot introduce biasuri.
• Focalizarea exclusivă pe pacienți cu astm din Italia, limitând generalizarea la alte patologii sau culturi.
• Lipsa pre-înregistrării protocolului de studiu.

Direcții viitoare

Sunt necesare studii suplimentare cu eșantioane mai mari, evaluări mai robuste ale așteptărilor implicite și monitorizare digitală continuă a percepțiilor pacientului. Explorarea rolului așteptărilor în alte boli cronice ar putea contribui la dezvoltarea unor intervenții psihologice aplicabile mai larg.

Concluzii

Acest studiu evidențiază rolul central al așteptărilor explicite în evoluția simptomelor astmului. Pacienții cu așteptări negative au raportat un control mai slab al simptomelor în timp. Rezultatele subliniază nevoia de a sprijini pacienții să dezvolte așteptări realiste și pozitive, care pot îmbunătăți aderența la tratament și calitatea vieții.

În ciuda limitărilor, cercetarea oferă o bază solidă pentru strategii clinice centrate pe pacient, care să includă evaluarea și modelarea așteptărilor despre boală.