Atrofia creierului la în vârstnici asociază pierderea dinților și modificările dietei cu declinul cognitiv ulterior

Un studiu recent în npj Aging a explorat regiunile cerebrale specifice afectate de pierderea dinților și cauzele asociate, pe baza cercetărilor anterioare care documentează legătura dintre pierderea dinților și declinul cognitiv. Pe măsură ce populația globală îmbătrânește, prevalența demenței și a declinului cognitiv legat de vârstă crește rapid, la fel și pierderea dinților legată de vârstă, care influențează aportul alimentar.
Studiul prezentat a investigat legăturile dintre funcționalitatea orală (utilizarea protezelor dentare și pierderea dinților), consumul alimentar, declinul abilității cognitive și demență în Japonia. A examinat asocierea dintre pierderea dinților și diferențele de volum cerebral în cazurile de demență și deteriorare cognitivă ușoară (DCU), precum și schimbările în modelele alimentare post-pierdere a dinților la persoanele cognitiv normale.

Adoptând o abordare cuprinzătoare și unică, studiul a combinat evaluări detaliate ale dietei, examinări dentare, analize cognitive generale și analize de imagistică prin rezonanță magnetică (IRM). Cohorta de studiu a inclus 919 participanți japonezi în vârstă, cu o vârstă medie de 71,5 ani.

Printre participanți, 17,7% aparțineau grupului DCU, iar 2,6% grupului demență. Studiul a descoperit că volumul hipocampal era semnificativ redus, iar hipointensitatea materiei albe (HMA) era semnificativ crescută în grupurile cu demență și DCU comparativ cu grupul de control normal.

Persoanele cognitiv normale cu mai puțin de zece dinți au arătat volume semnificativ mai mici ale cortexului parietal superior, girului parahipocampal, girului temporal mediu, malurilor şanţului temporal superior și cortexului lingual. În astfel de indivizi, a fost observat și un volum HMA mai mare în comparație cu persoanele cu majoritatea dinților reziduali. Pierderea dinților a fost asociată cu o reducere a consumului de alimente pe bază de plante și o creștere a aportului de alimente procesate și grase.

Ligamentele parodontale ale dinților naturali, conectate la nervul trigemen care transmite informații senzoriale către creier, ar putea fi un factor care conduce la aceste rezultate. Pierderea acestor ligamente ar putea duce la un volum cerebral mai mic, iar protezele dentare nu pot compensa acest deficit.

Potrivit studiului, pierderea dinților poate fi strâns legată de schimbările în modelele alimentare și atrofia cerebrală, chiar și la persoanele normale, ceea ce ar putea duce la demență și declin cognitiv suplimentar în viitor. Prin urmare, gestionarea adecvată a sănătății orale și consumul unei diete echilibrate ar putea preveni schimbările neuropatologice asociate cu boala Alzheimer.

Limitările studiului includ incapacitatea de a stabili cauzalitatea între pierderea dinților și declinul cognitiv, iar rezultatele s-ar putea să nu fie generalizabile pentru alte populații, deoarece cohorta de studiu include doar persoane japoneze în vârstă. Rezultatele ar putea fi, de asemenea, influențate de factori confuzori, cum ar fi utilizarea protezelor dentare și boala parodontală.

sursa: News Medical