Au fost identificate bacteriile din spatele mirosului de picior cauzat de keratoza palmoplantară de tip Nagashima

Keratoza palmoplantară de tip Nagashima (NPPK) este cea mai frecventă formă de keratodermie palmoplantară în Asia de Est și este cauzată de variante bialelice cu pierdere de funcție ale genei SERPINB7. Studiul Universității din Kobe a analizt disbioza bacteriană palmoplantară asociată NPPK, relația acesteia cu mirosul plantar accentuat și evaluează eficacitatea tratamentului topic cu peroxid de benzoil în reducerea încărcăturii bacteriene și a impactului clinic.

Idei principale

• NPPK este asociată cu o încărcătură bacteriană semnificativ crescută pe pielea palmoplantară, în special interdigital.
• Mirosul plantar este semnificativ mai intens la pacienții cu NPPK comparativ cu martorii sănătoși.
• Disbioza se caracterizează prin reducerea diversității bacteriene și suprapopularea genurilor Corynebacterium și Staphylococcus.
• Aplicarea topică a peroxidului de benzoil reduce mirosul, încărcătura bacteriană și parțial disbioza.
• Corynebacterium tuberculostearicum este selectiv suprimat de peroxidul de benzoil.

Context

NPPK este o afecțiune autozomal recesivă determinată de defecte ale inhibitorului de serin-proteaze SERPINB7. Acest inhibitor este implicat în menținerea integrității stratului cornos prin controlul degradării proteinelor structurale, precum desmogleina 1 și desmocolina 1. În lipsa inhibiției adecvate, activitatea proteazică excesivă duce la alterarea barierei cutanate.

Clinic, NPPK se manifestă prin hiperkeratoză palmoplantară eritematoasă, hiperhidroză, descuamare ușoară și un miros distinctiv al palmelor și tălpilor, accentuat după expunerea la umiditate. Aceste caracteristici sugerează un microambient favorabil proliferării bacteriene.

Despre studiu

Studiul publicat în Journal of Investigative Dermatology a inclus 32 de persoane cu NPPK, confirmate genetic prin variante homozygote sau heterozigote compuse patogene ale SERPINB7 și 20 de controale sănătoase. Grupul NPPK a avut o vârstă mediană de 27 de ani (interval 2–69 ani), iar grupul control o vârstă mediană de 41 de ani.

Încărcătura bacteriană a fost estimată prin cuantificarea numărului de copii ale genei 16S ARN ribozomal obținute din tampoane cutanate, folosind reacția de polimerizare în lanț cantitativă. Compoziția microbiotei a fost analizată prin secvențiere 16S rRNA, cu evaluarea diversității alfa și a distribuției taxonomice.

Un subgrup de pacienți cu NPPK a primit tratament topic zilnic cu gel de peroxid de benzoil 2,5%, timp de 3–21 săptămâni (median 6 săptămâni), aplicat pe zonele palmoplantare afectate, inclusiv interdigital.

Rezultate

Miros plantar și încărcătură bacteriană

Scorurile obiective de miros plantar au fost semnificativ mai mari la pacienții cu NPPK comparativ cu martorii sănătoși (P < 0,001). Această diferență nu a fost influențată de prezența concomitentă a tinea pedis.

Încărcătura bacteriană, exprimată ca număr de copii 16S rRNA/cm², a fost semnificativ crescută în zonele afectate ale pacienților cu NPPK, în special interdigital, la nivelul capului primului metatarsian, călcâiului și centrului palmei. Zonele neafectate nu au prezentat diferențe semnificative față de controale.

Efectul peroxidului de benzoil

Tratamentul cu peroxid de benzoil a determinat o reducere semnificativă a intensității mirosului plantar (P = 0,007) și o scădere semnificativă a încărcăturii bacteriene în zonele afectate, în special interdigital (P = 0,017) și palmar (P < 0,001).

Evaluările subiective au arătat o reducere medie a mirosului mâinilor cu 23% și a mirosului picioarelor cu 33%, fără modificări relevante ale uscăciunii sau eritemului.

Disbioză și diversitate bacteriană

Analiza diversității alfa a evidențiat o scădere semnificativă a bogăției bacteriene (număr de ASV și indice Chao1) la pacienții cu NPPK comparativ cu martorii sănătoși. După tratamentul cu peroxid de benzoil, s-a observat o tendință de restaurare a diversității bacteriene, cu o creștere semnificativă a indicelui Shannon.

Modificări taxonomice selective

La nivel de gen, Staphylococcus și Corynebacterium au fost dominante atât la pacienți, cât și la controale. În NPPK, creșterea încărcăturii bacteriene a fost determinată în principal de suprapopularea acestor două genuri.

La nivel de specie, Corynebacterium tuberculostearicum a fost semnificativ îmbogățit la pacienții cu NPPK, în timp ce Staphylococcus epidermidis a fost relativ redus. Tratamentul cu peroxid de benzoil a scăzut selectiv încărcătura de C. tuberculostearicum, confirmat atât in vivo, cât și prin teste in vitro, unde această specie a prezentat o concentrație minimă inhibitorie mai mică decât S. epidermidis.

Interpretare

Rezultatele demonstrează existența unei disbioze palmoplantare caracterizate prin încărcătură bacteriană crescută și diversitate redusă în NPPK. Alterarea structurii stratului cornos, asociată cu hiperhidroza, creează un microambient umed favorabil proliferării bacteriene, independent de infecția fungică concomitentă.

Mirosul plantar accentuat pare a fi legat de suprapopularea bacteriană, în special de Corynebacterium, cunoscut pentru producerea de acizi grași volatili și alți compuși odorigeni. Peroxidul de benzoil reduce eficient încărcătura bacteriană și mirosul, fără a influența semnificativ inflamația sau hiperkeratoza, sugerând că disbioza contribuie predominant la simptomatologia olfactivă, nu la patogeneza structurală a leziunilor.

Concluzii

Studiul evidențiază disbioza bacteriană ca factor important în mirosul palmoplantar caracteristic NPPK și susține utilizarea peroxidului de benzoil ca opțiune terapeutică sigură și eficientă pentru controlul mirosului. Persistența hiperkeratozei și eritemului indică necesitatea unor strategii terapeutice suplimentare, orientate către mecanismele moleculare primare ale bolii.