Badea Medica

Această întrebare nu este doar retorică.  Să ținem cont că până la descoperirea microscopului de către Leeuwenhoek, microbii erau ignorați, adică se poate spune că nici nu existau!  Abia după fondarea microbiologiei și după studiile lui Mecinikov la Institutul Pasteur din Paris, s-a sperat că microbii din intestin, deja clasificați în patogeni (răi), saprofiți (buni) și condiționat patogeni, pot fi folosiți cu scop medical. Astfel a început moda utilizării  de iaurt pentru menținerea sănătății. Lipsa de efect a acestei abordări a condus la decăderea acestei mode de tratament.

Dar revenirea în forță a tehnicilor de multiplicare genomică a permis un salt uriaș în cunoașterea florei intestinale, de unde și renașterea speranței că microbii intestinali pot fi utili.  Într-adevăr, se cunoaște că microbiota intestinală este cel mai mare organ uman. Structura și funcția tubului digestiv sunt extrem de ample.

Suprafața tubului digestiv este comparativ la fel mare ca a unui teren de fotbal. Se estimează că în decursul vieții oamenii consumă circa 50-60 tone de mâncare. Acest tub enorm cu mediu nutritiv, cald și întunecos, reprezintă un mediu perfect pentru microorganisme.

Totalitatea microorganismelor din tubul digestiv se numește microbiota intestinală iar numărul de celule care o reprezintă cuprinde de 1014 ori numărul celulelor eukariote din organism (raport contestat mai recent, dar totuși expresiv). Microbiota nu conține doar microbi, ci și fungi, virusuri, microbi arhaici etc. Ce nu se poate contesta este că genomul microbiotei este de 100 de ori mai bogat decât genomul uman.

Evaluarea microbiotei intestinale este greșit să se evalueze prin tradiționala coprocultură. Deși coprocultura este încă frecvent solicitată de medicii practicieni, ea produce rezultate neutilizabile în practică, deoarece se oferă date despre speciile din scaun și nu despre fenotipul microbilor. Se recomandă în prezent să nu se mai solicite coprocultură, decât dacă pacientul prezintă stare septică, sau rectoragii suspecte de infecție cu Shigella sau dacă a călătorit într-o țară exotică.

Nici determinarea microbiomului individual, așa cum oferă diverse firme pentru cetățenii anxioși, nu are valoare și de curând Societatea Franceză de Gastoenterologie, Hepatologie și Oncologie Digestivă chiar a transmit o circulară pentru medicii practicați, indicînd să nu mai solicite aceste analize, ale căror rezultate nu au relevanță clinică la nivel individual.

În mod correct, microbiota se evaluează prin metode de amplificare genomică a sARN. Datele sunt analizate automat și oferă un număr de informații care pot fi cu greu extrapolate de la valoarea specifică spre cazurile individuale. Totuși, acesta este un domeniu important de studiu.

Deci la peste 100 de ani de la eforturile lui Ilya Mecinikoff, de a generaliza tratamentul cu probotice (din iaurt) ne întoarcem dinspre alte puncte de vedere asupra rolului microbilor intestinali asupra sănătății și implicit a integrității hepatice.

Este binecunoscut că numărul celulelor corpului uman comparat cu celulele componente ale microbiotei au fost estimate la 1:114. Cu toate acestea, o estimare mai recentă bazată pe refacerea acestei aprecieri dificil de cuantificat, consideră că raportul dintre celulele om: bacteriene este de fapt mai aproape de 1:1. Ca urmare a numărului mare de celule bacteriene din organism, de aceea se folosește ca termen comun pentru gazda și microorganismele care îl populează, denumirea de “superorganism” .

În acest context a înflorit consumul de probiotice, adică de așa-ziți microbi buni, cu funcție de menținere a sănătății și chiar de promovare a vindecării.

Problema majoră este dată de faptul că probioticele nu se folosesc corect. Dacă oamenii iau antibiotice după indicație și nu la nimereală, nu la fel se întâmplă cu probioticele. Lumea ia din păcate cel mai nou produs oferit pe internet  sau la farmacie, fără a avea calificarea de a își administra ceea ce este indicat propriei suferințe.

Nu recomandăm de aceea automedicația cu probiotice. Să profităm de preocuparea demonstrată prin publicații științifice și cursuri, ale personalului medical al unității noastre și să folosim doar probiotice despre a căror utilitate în fiecare boală în parte există dovezi știintifice!

 

Articolul este scris de Dl. Profesor Dr. Dumitrascu Dan – Lucian

Membru titular al Academiei de Stiinte Medicale
Medic primar interne si gastroenterologie, specialist in psihosomatica (ICPM)
Chairman al Comitetului Societatilor Nationale al Uniunii Europene de Gastroenterologie