Biomarkerii din sânge pot detecta acumularea timpurie de amiloid în boala Alzheimer: rezultate promițătoare pentru diagnosticul preclinic

Un nou studiu publicat în mai 2025 în revista eBioMedicine oferă dovezi solide că anumiți biomarkeri din plasmă pot identifica acumularea de amiloid-β (Aβ) la persoane aparent sănătoase din punct de vedere cognitiv, aflate în stadiul preclinic al bolii Alzheimer. Această descoperire ar putea reprezenta un pas major în direcția unui diagnostic minim invaziv și accesibil pentru detecția timpurie a bolii.

Context

Boala Alzheimer debutează cu ani înainte de apariția simptomelor, perioadă în care în creier se acumulează Aβ și tau fosforilat (p-tau). În prezent, metodele standard de identificare a acestor procese includ PET cerebral și analiza lichidului cefalorahidian (LCR), însă acestea sunt costisitoare, invazive și dificil de implementat pe scară largă.

În acest context, biomarkerii plasmatici – precum p-tau217, p-tau181, p-tau231 și raportul Aβ42/40 – atrag atenția ca alternative promițătoare. Studiul recent evaluează performanța acestor markeri în detectarea precoce a patologiei Aβ la persoane fără simptome cognitive.

Despre studiu

• Cohortă: 400 de participanți din subgrupul Alfa+ al studiului ALFA (Alzheimer and Families), fără afectare cognitivă.

• Metodologie: măsurarea biomarkerilor plasmatici și a nivelurilor de Aβ din LCR și PET. Participanții au fost clasificați A+ (cu patologie Aβ) și A− pe baza valorilor Aβ42/40 din LCR (<0,071) și a valorilor PET Centiloid (>12).

• Scop: evaluarea biomarkerilor în discriminarea între A+ și A− și analiza relațiilor longitudinale cu patologia cerebrală și funcția cognitivă.

Rezultate

Performanță de discriminare între A+ și A−

Biomarkerii cei mai eficienți în detectarea acumulării precoce de Aβ au fost:

Raportul p-tau217/Aβ42 a fost cel mai performant marker pentru identificarea persoanelor PET A+.

Alte observații relevante

• p-tau217 și GFAP cresc odată cu vârsta; Aβ42/40 scade.

• Femeile au avut niveluri mai mari de GFAP.

• ApoE4+ a fost asociat cu niveluri crescute de p-tau și scăzute de Aβ42/40.

• Biomarkerii p-tau217/Aβ42 și p-tau181/Aβ42 s-au corelat cu reduceri în CSF Aβ42/40 și creșteri în p-tau181 și NfL.

• Schimbările în biomarkerii plasmatici nu au fost asociate cu declin cognitiv pe parcursul celor trei ani de urmărire, probabil din cauza duratei reduse și a faptului că participanții erau în stadiul preclinic.

Interpretare

• p-tau217/Aβ42 este cel mai promițător biomarker pentru detectarea amiloidozei cerebrale la persoane aparent sănătoase.

• Deși Aβ42/40 are performanță bună, sensibilitatea sa la variații analitice limitează aplicabilitatea clinică.

• Markerii precum GFAP și NfL sunt mai eficienți în combinație cu genotiparea ApoE4.

Concluzii

Studiul arată că biomarkerii plasmatici pot reflecta cu acuratețe procesele neuropatologice specifice Alzheimerului în stadiul preclinic. Aceste date susțin integrarea lor în viitorul diagnosticului precoce și pot facilita includerea timpurie în studii clinice sau intervenții preventive.

Limitări

• Studiu monocentric

• Cohortă enrișată pentru riscul AD (purtători ApoE4)

• Perioadă de urmărire scurtă (3 ani)

Sunt necesare studii suplimentare pe populații mai diverse, cu urmărire pe termen lung, pentru validarea generalizabilității.