Blocarea receptorului hormonului de creștere ar putea îmbunătăți tratamentul cancerului pulmonar

Un studiu realizat la Ohio University și publicat în anul 2026 analizează rolul receptorului hormonului de creștere în cancerul pulmonar fără celule mici și impactul blocării acestuia asupra eficienței chimioterapiei. Cercetarea arată că semnalizarea hormonului de creștere poate contribui la rezistența la tratament, iar inhibarea receptorului acestuia ar putea crește sensibilitatea tumorilor la terapiile oncologice existente.

Context

Cancerul pulmonar rămâne principala cauză de mortalitate prin cancer la nivel global, iar forma dominantă este cancerul pulmonar fără celule mici (NSCLC – Non-Small Cell Lung Cancer), care reprezintă aproximativ 80–85% din toate cazurile.

Tratamentul acestei patologii include în mod obișnuit:

• chirurgie

• chimioterapie

• radioterapie

• terapii țintite

Deși aceste abordări au îmbunătățit prognosticul în ultimele decenii, dezvoltarea rezistenței la tratament reprezintă o problemă majoră. În multe cazuri, celulele tumorale dobândesc mecanisme care le permit să supraviețuiască expunerii la medicamentele citotoxice.

În ultimii ani, cercetările au sugerat că hormonul de creștere (GH – Growth Hormone), cunoscut în principal pentru rolul său în:

• creșterea staturală

• metabolism

• dezvoltarea organismului

ar putea avea și efecte pro-oncogene. Acțiunea hormonului de creștere este mediată prin receptorul hormonului de creștere (GHR – Growth Hormone Receptor), iar activarea acestei căi de semnalizare a fost asociată în studii anterioare cu proliferarea tumorală și rezistența la terapii oncologice.

Despre studiul actual

Cercetarea realizată la Institute for Molecular Medicine and Aging din cadrul Ohio University a investigat rolul receptorului hormonului de creștere în cancerul pulmonar fără celule mici prin două tipuri principale de analiză:

Analiza datelor provenite de la pacienți

Cercetătorii au analizat seturi extinse de date genomice și clinice, inclusiv informații provenite din baza de date The Cancer Genome Atlas (TCGA). Au fost evaluate mostre tumorale de la sute de pacienți cu cancer pulmonar fără celule mici.

Analiza expresiei genice a arătat că:

• tumorile pulmonare prezintă niveluri mult mai ridicate ale receptorului hormonului de creștere (GHR) comparativ cu țesutul pulmonar normal

• nivelul GHR se corelează cu prognosticul pacienților

Diferențele de supraviețuire au fost marcate:

• pacienții cu tumori cu expresie scăzută a GHR au avut o supraviețuire medie de aproximativ 66 de luni

• pacienții cu tumori cu expresie crescută a GHR au avut o supraviețuire medie de 36–40 de luni

Această diferență sugerează că expresia crescută a receptorului hormonului de creștere poate reprezenta un marker de agresivitate tumorală.

Experimente pe linii celulare de cancer pulmonar

Pentru a evalua mecanismele implicate, cercetătorii au realizat experimente in vitro utilizând:

• celule umane de cancer pulmonar

• celule murine de cancer pulmonar

Celulele au fost expuse la hormonul de creștere și la chimioterapice utilizate frecvent în oncologie, precum:

• doxorubicina

• cisplatina

Rezultatele au arătat că expunerea la hormonul de creștere determină mai multe modificări biologice:

• creșterea activității proteinelor de eflux al medicamentelor (drug-efflux pumps), care elimină medicamentele citotoxice din celule

• reducerea morții celulare programate

• modificări asociate cu capacitatea crescută de invazie și metastazare

Prin aceste mecanisme, hormonul de creștere face celulele tumorale mai rezistente la chimioterapie.

Testarea blocării receptorului hormonului de creștere

Pentru a contracara aceste efecte, cercetătorii au utilizat pegvisomant, un antagonist al receptorului hormonului de creștere.

Acest medicament:

• a fost descoperit în 1987

• este aprobat de Food and Drug Administration (FDA) pentru tratamentul acromegaliei, o boală caracterizată prin secreție excesivă de hormon de creștere

• este comercializat sub denumirea Somavert

Experimentele au demonstrat că blocarea receptorului hormonului de creștere cu pegvisomant a inversat multiple efecte induse de hormonul de creștere.

Rezultate

Principalele rezultate ale studiului au arătat că inhibarea receptorului hormonului de creștere poate crește eficiența tratamentului oncologic.

În experimentele pe celule tumorale:

• pegvisomant a redus rezistența la chimioterapie

• celulele canceroase au devenit mult mai sensibile la medicamentele citotoxice

• doza de chimioterapie necesară pentru a distruge celulele tumorale a scăzut

Aceste efecte au fost observate în special atunci când pegvisomant a fost administrat în combinație cu chimioterapia.

Cercetătorii consideră că semnalizarea hormonului de creștere contribuie la dezvoltarea unui fenotip tumoral agresiv și rezistent la tratament. Prin urmare, blocarea receptorului hormonului de creștere ar putea reprezenta o strategie terapeutică adjuvantă în cancerul pulmonar fără celule mici.

Studiul subliniază totuși că rezultatele provin din:

• analize de baze de date clinice

• experimente pe linii celulare

Prin urmare, sunt necesare studii suplimentare pe modele animale și ulterior studii clinice pentru a evalua siguranța și eficiența acestei strategii terapeutice la pacienți.

Cercetătorii menționează că, în studii anterioare pe modele animale, combinațiile terapeutice care includ pegvisomant au demonstrat efecte benefice în mai multe tipuri de cancer, inclusiv:

• melanom

• cancer pancreatic

• cancer hepatic

Următorul pas al echipei de cercetare este testarea acestei abordări în modele murine de cancer pulmonar, rezultatele pozitive putând deschide calea către viitoare studii clinice la pacienți cu cancer pulmonar fără celule mici.