Tălpeanu Claudia Mioara - Cabinet de psihologie

Pornind de la tendinta umana de a fi critici cu propria persoana, dar si cu ceilalti, specialistii in stiinte sociale au incercat sa defineasca dar sa si masoare stima de sine. In final, conceptul s-a dovedit a fi unul inefabil, usor de falsificat (exemplu: tulburarile narcisice de personalitate) si labil, usor de influentat sub aspectul cresterii sau scaderii stimei de sine sub influenta evenimentelor externe si in conformitate cu etapa de dezvoltare ontogenetica.
Stima de sine nu este altceva decat rezultatul evaluarii persoanei ca intreg. Este oare posibil sa evaluam o persoana in complexitatea ei pe baza unor trasaturi izolate, indiferent cat de evidente ar fi acestea?
Raspunsul este CATEGORIC NU - inferentele inductive sunt cele mai paguboase!
SOLUTIA este oferita de conceptul de ACCEPTARE NECONDITIONATA A PROPRIEI PERSOANE - concept ce sta si la baza terapiei rational emotiv-comportamentale.
Acest concept porneste de la ideea conform careia un individ ajunge la acceptare de sine neconditionata atunci cand "se accepta deplin si neconditionat, fie ca se comporta sau nu inteligent, corect, competent, fie ca oamenii il aproba, respecta, iubesc sau nu".
In acest concept EVALUAREA GLOBALA ESTE IRATIONALA (fiind incorecta din punct de vedere logic, avand la baza un proces de generalizare excesiva) si paguboasa, disfunctionala, deoarece PREDISPUNE PERSOANELE LA DEPRESIE, ANXIETATE, AUTO-BLAMARE, DEFENSIVITATE, OSTILITATE, PREOCUPARE EXCESIVA IN RAPORT CU EVALUARILE NEGATIVE.
Pe scurt, ea tinde sa ne distraga de la cautarea fericirii si de la lucrurile cu adevarat importante in viata.
Printr-un sistem educational rational emotiv - comportamental putem invata copiii si adolescentii sa se accepte neconditionat, nu pe baza performantei, a parerii celorlalti, ci pornind de la curiozitatea de autodescoperire experientiala pentru a-si construi un concept de sine real, acceptand faptul ca A FACE GRESELI ESTE O CARACTERISTICA A NATURII UMANE.
Si totusi, putem sa ne evaluam?
Da, putem sa ne evaluam comportamentele si trasaturile izolate, putem face declaratii corecte si verificabile empiric in raport cu acestea.
In acceptarea de sine neconditionata este vorba de ACCEPTAREA SINELUI si NU DE ACCEPTAREA NECRITICA A TUTUROR COMPORTAMENTELOR indiferent de natura acestora. Suntem, ca si oameni, imperfecti si supusi greselii, dar simultan prea complecsi pentru a fi redusi si definiti printr-un singur aspect.
In accestarea de sine neconditionata, o parte a atentiei este concentrara inspre schimbarea lucrurilor nefavorabile noua , care pot fi schimbate.
De altfel, ne este mult mai usor sa ne asumam responsabilitatea pentru comportamentele noastre gresite atunci cand renuntam sa mai credem ca ele spun totul despre noi ca si persoana. Acesta este momentul in care incepem sa cautam potentialul disponibil pentru a le schimba.
Pornind de la premisa conform careia JUDECATA are la baza evaluarea, stabilirea proportiilor, compararea, analiza, in vreme ce ACCEPTAREA presupune a observa si a valida fara a pune sub semnul intrebarii in mod ineficient putem desprinde trei factori ce stau la baza increderii in sine:

1. EXISTI,
2. NU EXISTA NICI UN MOTIV PENTRU CARE AR TREBUI SA FII ALTFEL DECAT ESTI,
3. NU ESTI BUN SAU RAU, ADECVAT SAU INADECVAT, VREDNIC SAU NEVREDNIC pur si simplu ESTI!

Atunci cand te accepti asa cum esti, poti decide sa te schimbi la nivel comportamental, schimbarea fiind o alegere si nu o necesitate.
sursa de inspiratie: E. Bonchis

Psiholog Constanta - Claudia Mioara Tălpeanu