Conceptul de dezvoltare umană
DEZVOLTAREA UMANĂ poate fi privită ca un proces de schimbări incluzând modificările fizice, psihice şi sociale de-a lungul existenţei unei persoane, implicând atât diferenţieri cantitative cât şi calitative cu scopul adaptării active şi creative la mediul înconjurător.
Complexitatea dezvoltării umane este dată de faptul că implică niveluri diferite: biologic, psihologic şi socio-cultural.
Dezvoltarea biologică: creşterea şi modificarea corpului, creşterea în greutate şi înălţime, modificări la nivelul muschilor, glandelor, creierului, organelor senzoriale, deprinderilor motrice, mers, scris, nutriţie şi sănătate
Dezvoltarea cognitivă: procesele mentale utilizate în obţinerea cunoştinţelor: percepţie, gândire, limbaj, memorie, imaginaţie, învăţare;
Dezvoltare psihosocială: focalizată pe personalitate, relaţii cu alţii, dezvoltarea emoţiilor primare, impactul cu familia şi societatea.
Life-span development este un termen introdus de Riegel (1973) şi dezvoltat de Santrock (2002) si surprinde modifiările care se produc începând din momentul concepţiei şi care continuă de-a lungul întregii vieţi, astfel că dezvoltarea include creştere dar şi declin.
DEZVOLTAREA se realizează de la CONCEPŢIE până la STADIUL TERMINAL.
Psihologia educaţiei are în atenţie modul în care se produce şi se determină dezvoltarea omului pe tot parcursul vieţii.
Stadialitatea dezvoltării umane
- John W. Santrock (2002)
Perioada prenatală cuprinde timpul scurs de la concepţie până la naştere când are loc evoluţia de la celulă la organism pe parcursul a 9 luni dar şi dezvoltarea unor procese psihice;
Perioada copilăriei "fragede" cuprinde primii 2 ani de viaţă, perioadă în care copilul este dependent de adult, perioadă în care achiziţionează vorbirea, mersul, gândirea simbolică, coordonarea senzorio-motorie;
Copilăria timpurie între 2 şi 6 ani este perioada preşcolară când copilul îţi dezvoltă deprinderi de ascultare, de înţelegere şi îndeplinire a unor instrucţiuni sau norme;
1. Copilăria mijlocie şi târzie 6-11-12 ani perioada şcolarităţii mici, copilul îşi dezvoltă deprinderile de citit-scris, calcul aritmetic, stăpânirea de sine - self-controlul;
Adolescenţa cuprinsă între 12-18-22 de ani e perioada de tranziţie de la copilărie la adultul timpuriu; perioadă însoţită de modificări fizice şi fiziologice rapide şi adesea dramatice, au loc creşteri de greutate şi înălţime, se dezvoltă caracterele sexuale, gândirea devine formală, logică şi abstractă, se dezvoltă identitatea, conştiinţa şi imaginea de sine;
1. Adultul tânăr între 22 şi 30 de ani, periopadă în care se câştigă independenţa economică, se dezvoltă cariera, se selctează partenerul de viaţă, se învaţă intimitatea şi se nasc şi cresc copii;
2. Adultul de mijloc: 30-60 de ani, perioadă în care se extind responsabilităţile sociale şi profesionale, apar şi se manifestă noile generaţii;
Adultul târziu între 60-70 de ani şi ţine până la moarte, perioada în care preocupările pentru sănătate sunt cele mai intense şi se încearcă redescoperirea unui nou sens al vieţii în condiţiile ieşirii la pensie.