ROmedic Cabinete medicale Galati Cabinete Psihoterapie Psihoterapie Galati

Anxietatea

Autor: Ramona Lisman

anxietate

anxietate

Anxietatea este o stare afectivă caracterizată printr-un sentiment difuz de insecuritate, de neliniște, în legătură cu un pericol potențial sau perceput. În unele cazuri, pericolul care induce starea de anxietate nu este conștientizat de cel afectat, aceasta resimțind o stare de neliniște fără a putea numi pericolul față de care resimte această neliniște. Atunci când nu este conștentizată, anxietatea poate lua forma unor simptome exclusiv fizice, din această cauză, cei afectați putând ajunge să creadă că suferă de o afecțiune organică. Anxietatea resimțită exclusiv prin simptome fizice face parte din categoria tulburărilor psiho-somatice.

Diferența dintre anxiatate si frică

Anxietatea este sentimentul de neliniște față de un pericol anticipat, în timp ce frica este un răspuns emoțional față de un pericol concret și real. Anxietatea este astfel o pregătire a răspunsului față de un pericol care ar genera frică. Astfel, anxietatea este un răspuns normal de creștere a vigilenței și a vitezei de reacție în situații potențial periculoase, dar un nivel crescut de anxietate poate deveni dezadaptativ în sensul în care împiedică individul să performeze la nivel ridicat în unele situații sau în determină să evite alte situații care îi generează anxietate. În plus, un nivel ridicat sau prelungit de anxietate, creează suferință fizică și emoțională. Anxietatea poate lua forme iraționale, cum este în cazul fobiilor, atunci când pericolul perceput nu este unul real sau probabilitatea ca acesta să se concretizeze este neglijabilă.

Simptomele tulburărilor de anxietate

Tulburările de anxietate sunt caracterizate de tendința de a experimenta stări de anxietate disproporționate în raport cu circumstanțele, care produc suferință fizică și emoțională și care afectează capacitatea individului de a face față sarcinilor de zi cu zi. Anxietatea excesivă poate afecta, de asemenea, durata sau calitatea somnului, generând astfel simptome specifice deprivării de somn.Caracteristica principală a tulburărilor de anxietate este sentimentul de frică sau/și gânduri cronice (constante), repetitive, de îngrijorare, care reprezintă un element de stres pentru persoana respectivă și care interferează cu activitățile din viața sa (de exemplu dacă unei persoane îi este frică să meargă la interviuri pentru ca acolo ar trebui să interacționeze cu străini, va evita situația respectivă, temându-se ca oricât de inteligentă ar fi, nu ar primi postul, chiar și dacă ceea ce face actualmente nu îi oferă satisfacția dorită). Alte simptome comune tuturor tipurilor de anxietăți:

· reacții fizice – (ex. transpirație, tremurături, bătăi de inimă rapide, dificultăți în respirație, greață, leșin)

· gânduri disfuncționale – ex. „dacă o să vorbesc în fața publicului, și o să greșesc, toată lumea o să mă creadă prost” .

· comportament de evitare – o persoană anxioasă poate să ajungă să evite foarte multe situații. Faptul că are gânduri negative și evaluează irațional situațiile care îi provoacă anxietate, emoții negative foarte intense, reacții fizice puternice, și eventual experiențe negative, plasează persoana într-un cerc vicios, din care nu poate să iasă.

 

Anxietatea la copii

Cum decideți dacă teama copilului dumneavoastră e “anormală”? Simplu: nu puteți decide așa ceva! Nu există “temeri anormale””. Toate temerile sunt normale – unele, pur si simplu sunt mai intense și mai mari decat altele.

O modalitate mai eficientă de a vă raporta la aceste probleme este să vă gândiți dacă anxietatea copilului dumneavoastră reprezintă o problemă pentru acesta. Interferează oare cu viața sa sau îi cauzează dificultăți? Aceste dificultăți pot fi numeroase și variate. Ideea principală este că, dacă anxietatea copilului dumneavoastră îi afectează în mod neplăcut viața, atunci, foarte probabil este cazul să vă gândiți la ajutorul unui specialist care să iî ajute să o controleze.

Cum se manifestă anxiatatea la copii?

Fiecare dintre noi are personalitatea sa si nu exista doi copii anxiosi cu comportamente identice. Totuși există câteva coordonate generale similare.

Atunci când copiii sunt anxioși, există trei moduri probabile în care simt efectele anxietații.

In primul rând anxietatea este resimțită la nivelul proceselor mentale sau al gândurilor. Copiii anxiosi vor avea gânduri centrate pe un anumit tip de pericol. De exemplu pot fi ingrijorați că se vor rani, sau că cineva apropiat va suferi sau că se va râde de ei.

In al doilea rand, anxietatea este resimțita la nivelul corpului. Când copilul este anxios, corpul îi devine mai incordat sau activat. Cecetătorii numesc aceasta reacție atac-sau-fuga (fight-or-flight), pentru că scopul este acela de a proteja persoana, pregatind-o să infrunte un potențial pericol. Reacția atac-sau-fuga include modifocări precum ritmul crescut al bătailor inimii, al respirației, transpirație si greața. Din acestă cauză, atunci când sunt cuprinsi de de ingrijorare, copiii anxioși pot acuza dureri de stomac, dureri de cap, vomă, diaree sau oboseală.

In al treilea rand, si probabil cel mai important, afectează comportamentul copiilor. Când sunt anxioși, copiii tind să devină neliniștiți, să umble de colo-colo, să plânga, să se ascundă după parinți sau să tremure.

 

 

 

 

Sursa: Ronald Rapee, Susan Spence, Vanessa Cobham, Ann Wignall - Cum să vă ajutați copilul cu anxietate

 
Programare