Primul consult, care include Consult psihiatric, consiliere psihiatrică, consiliere privind metode de gestionare/tratament (inclusiv recomandare individuala psihoterapie, daca e necesară, către terapeut considerat adecvat), durează în medie între 90-120 de minute este contracost (300 lei).Apoi asigurat sau nu.
ROmedic Cabinete medicale Focsani Cabinete Psihiatrie pediatrică Psihiatrie pediatrică Focsani

Insomnia - simptom sau boală?

Autor: Dr. Sarpe Marcel
Chiar dacă aceasta pare să fie o întrebare pentru specialist, ea are însă o semnificaţie deosebită pentru pacient, deoarece răspunsul poate influenţa tipul tratamentului! Să încercăm însă să explicăm de ce este acest răspuns atât de important!
Ca şi definiţie, insomnia reprezintă dificultatea iniţierii sau a menţinerii somnului, asociate cu disconfortul pacientului (care este nemulţumit de durata sau calitatea somnului). Subliniem necesitatea acestui ultim criteriu, având în vedere că există în realitate diferenţe individuale ale necesarului de somn, astfel unii oameni au nevoie, de exemplu de 5-6 ore de somn pe zi, alţii de 9-10 ore, cu o medie de 7-8 ore, criteriul definitoriu fiind însă confortul resimţit la sfârşitul acestei perioade de somn, funcţionalitatea pe parcursul zilei următoare şi nu neapărat durata lui!
Insomnia poate fi clasificată în iniţială (atunci când pacientul are în special probleme să adoarmă), de mijloc (atunci când pacientul adoarme relativ fără probleme, dar se trezeşte în timpul nopţii), terminală (atunci când pacientul adoarme dar se trezeşte dimineaţa, mai devreme decât si-ar dori şi nu mai poate adormi la loc) şi mixtă (atunci când apar combinaţii ale acestor variante).
Insomnia reprezintă o tulburare a somnului, alături de hipersomnie (somnul în exces) şi parasomnii (tulburări ale somnului care au legătură cu calitatea sa, precum somnambulismul, coşmarurile, teroarea nocturnă, etc..).
Insomnia reprezintă probabil, în practică, cea mai frecventă acuză a pacienţilor ce se prezintă în cabinetul de psihiatrie şi probabil psihologie, dar ea nu este nici pe departe caracteristică doar unei tulburări sau are un tratament specific, unic, indiferent de situaţie.
Revenim astfel la întrebarea iniţială: este insomnia doar un simptom unic al unei tulburări (insomnia primară) sau este doar o mică parte, foarte importantă însă, a unei boli (sau mai corect spus a unei tulburări) psihice?
Răspunsul poate fi oricare dintre acestea! Dar acest lucru nu poate fi stabilit decât după o discuţie atentă şi minuţioasă cu pacientul care acuză acest simptom!
Un singur lucru este însă să sigur! Insomnia reprezintă cel mai frecvent simptom pe care îl acuză pacienţii (care de multe ori au reţineri, nejustificate desigur) atunci când se prezintă la consultul psihiatric, şi de multe ori pare să reprezinte la o primă evaluare unicul simptom, dar în majoritatea cazurilor se demonstrează că el este asociat altor acuze, în cadrul unei tulburări psihice sau somatic (fizice)!
Cauzele insomniei sunt numeroase, în unele clasificări ele depăşind 80, iar acest lucru face cu atât mai dificilă realizarea unui diagnostic corect şi stabilirea tratamentului corespunzător.
Problemele de somn (prin durata şi calitatea scăzută a somnului) pot apărea ocazional, legate de unele evenimente stresante pentru pacient şi nu necesită neapărat tratamet. Atunci când insomnia durează de mai mult de o lună, se consideră că este necesar un tratament.
Printre numeroasele cauze ale insomniei, în afara insomniei primare se numără:
- Tulburări psihice, precum: depresia, anxietatea, schizofrenia, tulburarea bipolară, demenţa, dependenţa de alcool sau alte substanţe cu efect psihotrop, etc. (aproximativ 50% dintre cauzele totale ale insomniei);
- Afecţiuni medicale, precum: durerea, de orice etiologie (cauză), afecţiuni neurologice (precum traumatismele cerebrale, accidente vasculare cerebrale, etc.), tulburări endocrine ( de exemplu hipertiroidia), afecţiuni reumatologice, sindromul picioarelor neliniştite, etc..;
- Abuzul sau dependenţa de anumite substanţe, pot determina insomnie prin consumul propriu-zis (cofeină, nicotină, cocaină, amfetamine, etc.) sau prin sevrajul determinat de lipsa acestor substanţe, când nu mai sunt folosite (alcool, benzodiazepine precum diazepam, alprazolam-xanax, medazepam-ansilan-rudotel, bromazepam-lexotan-calmepam, lorazepam-anxiar, etc..)
- Diferite evenimente psihostresante, precum problemele financiare, la locul de muncă, cele familiale, doliul, naşterea, pot determina tulburări ale somnului;
- Probleme de igienă a somnului (de exemplu zgomot, exerciţii fizice exagerate seara, etc..).
Subliniem că per total insomnia primară (cea în care nu se găseşte o cauză medicală sau o altă afecţine psihică care determină problema de somn) reprezintă un procent infim din totalul cazurilor de insomnie!. Acest fapt are o importanţă deosebită în stabilirea tratamentului corespunzător. Astfel, în timp ce insomnia primară poate necesita doar un tratament hipnotic (somnifer), condiţiile medicale generale necesită obligatoriu tratamentul afecţiunii de bază (de exemplu al hipertiroidiei, etc.), iar insomnia asociată unei efecţiuni psihice (de exemplu depresie, anxietate) necesită tratamentul afecţiunii psihice (medicaţie antidepresivă, anxiolitică), pe lângă cea hipnotică. Acest lucru este cu atât mai important cu cât medicaţia cu efect hipnotic pur (somnifer) poate determina rebound (insomnie la întreruperea medicaţie), legată de un efect de obişnuiţă la medicament.
De multe ori în practica de zi cu zi pacienţii acuză insomnia ca unic simptom, dar la o evaluare mai atentă psihiatrul detectează prezenţa altor simptome, precum anxietate (teamă fără obiect, nelinişte interioară, etc.), depresie (tristeţe, lispa interesului şi a plăcerii, pesimism, fatigabilitate, plâns facil, labilitate emoţională, tulburări de atenţie şi de memorie, etc.).
Tratamentul insomniei depinde astfel de cauza sa:
- afecţiunile medicale, de exemplu, necesită rezolvarea acestora (de exemplu medicaţie antialgică pentru durere, asociată unui somnifer - în cazul în care durerea reprezintă cauza insomniei, tratamentul afecţiunii de bază - în cazul hipertiroidiei, etc..);
- tulburările psihice - depresia, afecţiune întâlnită din ce în ce mai frecvent, necesită în primul rând tratament antidepresiv (de foarte multe ori este tratată doar cu medicaţie hipnotică, acest lucru nu face nimic altceva decât să amelioreze temporar insomnia, fără a afecta dispoziţia proastă a pacientului, iar mai apoi se instalează toleranţa-obişnuinţa la somnifer şi atunci pacientul ajunge la psihiatru), anxietatea (medicaţie anxiolitică), psihozele (medicaţie antipsihotică);
- un aspect foarte important al tratamentului insomniei îl reprezintă aşa-numita "igienă a somnului", aspect puţin cunoscut dar cu o foarte mare importanţă în unele situaţii de insomnie. Componente ale igienei somnului sunt:
o evitarea substanţelor psihostimulante înainte de culcare (cofeină, alcool, nicotină, etc.);
o activitate fizică moderată, nu exagerată, înainte de culcare şi activităţi relaxante (plimbare, un duş, citit, etc..);
o evitarea somnului în timpul zilei (mulţi pacienţi se plâng că nu dorm noaptea, dar dorm de exemplu 2 ore în timpul zilei; la un necesar de 7-8 ore de somn în 24 ore aceasta înseamnă un somn nocturn de 5-6 ore!);
o iniţierea somnului la aproximativ aceiaşi oră în fiecare noapte;
o condiţii confortabile de dormit;
o patul este folosit doar pentru somn (nu se recomandă astfel ca în camera în care se doarme să existe televizor, chiar dacă aşa se întâmplă în multe situaţii; se acceptă un radio sau un casetofon care să emită o muzică liniştită, dacă este cazul);
o dacă nu adormi după 30 minute este mai bine să te ridici din pat şi să mergi în altă cameră unde poţi să faci o activitate liniştită, până simţi că îţi este somn.
Ca şi concluzii, subliniem frecvenţa, disconfortul pe care îl resimte pacientul, dificultatea tratării corecte a insomniei şi necesitatatea consultului de specialitate, mai ales atunci când problema de somn durează o perioadă mai lungă de timp. Consultul psihiatric poate identifica o afecţiune ce necesită tratament suplimentar şi care poate evita medicaţia cu potenţial adictiv (ce dă dependenţă), pe care o au multe substanţe hipnotice, care încă sunt folosite fără recomandarea unui medic specialist.