Hepatita B
Autor: Chicin Gratiana
Hepatita virală B este o boală, produsă de virusul B, care poate determină grave probleme de sănătate pe termen lung.
Virusul B se transmite de la o persoană infectată, prin sânge şi produse din sânge, salivă, spermă, secreţii vaginale, lichid amniotic, alte fluide corporale. Există mai multe moduri de transmitere: de la mama infectată la copil, în timpul sarcinii sau naşterii; prin contact apropiat în familie cu un purtător de virus (de exemplu, prin utilizarea aceleiaşi periuţe de dinţi, aparat de ras, veselă); sexuală; prin intermediul sângelui sau materialelor contaminate. Există persoane care rămân purtători de virus în sânge, fiind un rezervor de transmitere continuă a virusului.
Perioada de la infectare la apariţia bolii, este de 6 săptămâni până la 6 luni, fiind în medie 120 de zile. Boala poate să debuteze ca şi gripa, cu febră, dureri de cap, dureri musculare, pierderea poftei de mâncare, oboseală marcată. După 3-4 zile, jumătate din persoanele infectate vor prezenta hepatită: coloraţia galbenă a pielii şi a albului ochilor, urini închise la culoare şi scaune decolorate. Perioada de revenire este însoţită de oboseală.
Cele mai grave complicaţii sunt: decesul, ciroza, cancerul hepatic. Riscul de hepatita cronică (prezenţa cronică a virusului în sânge) este cu atât mai mare cu cât infectarea s-a produs la o vârstă mai mică. 90% dintre copiii infectaţi la naştere devin purtători cronici. Cronicizarea apare mai ales ca urmare a formelor inaparente de boală. La 25% din purtătorii cronici apar complicaţii majore în timp (ciroza, cancer hepatic primar).
Nu există un tratament specific contra bolii acute. Anumite medicamente pot să stopeze evoluţia bolii la purtătorii cronici de virus. Tratamentul este complex, costisitor şi doar parţial eficient.
Hepatita B este o problemă de sănătate publica, fiind una dintre cele mai răspândite boli infecţioase. Vaccinarea este singura metodă eficientă de protecţie.
Virusul B se transmite de la o persoană infectată, prin sânge şi produse din sânge, salivă, spermă, secreţii vaginale, lichid amniotic, alte fluide corporale. Există mai multe moduri de transmitere: de la mama infectată la copil, în timpul sarcinii sau naşterii; prin contact apropiat în familie cu un purtător de virus (de exemplu, prin utilizarea aceleiaşi periuţe de dinţi, aparat de ras, veselă); sexuală; prin intermediul sângelui sau materialelor contaminate. Există persoane care rămân purtători de virus în sânge, fiind un rezervor de transmitere continuă a virusului.
Perioada de la infectare la apariţia bolii, este de 6 săptămâni până la 6 luni, fiind în medie 120 de zile. Boala poate să debuteze ca şi gripa, cu febră, dureri de cap, dureri musculare, pierderea poftei de mâncare, oboseală marcată. După 3-4 zile, jumătate din persoanele infectate vor prezenta hepatită: coloraţia galbenă a pielii şi a albului ochilor, urini închise la culoare şi scaune decolorate. Perioada de revenire este însoţită de oboseală.
Cele mai grave complicaţii sunt: decesul, ciroza, cancerul hepatic. Riscul de hepatita cronică (prezenţa cronică a virusului în sânge) este cu atât mai mare cu cât infectarea s-a produs la o vârstă mai mică. 90% dintre copiii infectaţi la naştere devin purtători cronici. Cronicizarea apare mai ales ca urmare a formelor inaparente de boală. La 25% din purtătorii cronici apar complicaţii majore în timp (ciroza, cancer hepatic primar).
Nu există un tratament specific contra bolii acute. Anumite medicamente pot să stopeze evoluţia bolii la purtătorii cronici de virus. Tratamentul este complex, costisitor şi doar parţial eficient.
Hepatita B este o problemă de sănătate publica, fiind una dintre cele mai răspândite boli infecţioase. Vaccinarea este singura metodă eficientă de protecţie.