Cercetările dezvăluie inegalități socioeconomice în privința îngrijirii sănătății mintale în întreaga UE

Un nou studiu prezentat la European Psychiatric Association Congress 2025 scoate în evidență disparitățile socioeconomice majore privind accesul la servicii de îngrijire a sănătății mintale în țările Uniunii Europene. Studiul a fost coordonat de cercetători de la Universitatea din Porto, condus de João Vasco Santos, și se bazează pe analiza datelor din European Health Interview Survey 2019. Rezultatele arată că indivizii cu venituri mai scăzute, nivel de educație redus sau care locuiesc în anumite zone urbane au raportat frecvent nevoi neacoperite de asistență psihiatrică din motive financiare.
Conform Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), aproximativ 17% dintre cetățenii UE trăiesc cu o afecțiune de sănătate mintală. Costurile asociate bolilor mintale sunt considerabile, ajungând să reprezinte peste 4% din PIB în statele membre. Cu toate acestea, accesul la servicii de îngrijire mintală variază semnificativ în funcție de factori precum venitul, educația și zona de reședință, iar politicile europene actuale încearcă să reducă aceste inechități. Studiile anterioare au semnalat că venitul redus constituie un obstacol major în obținerea serviciilor medicale, iar educația deficitară în domeniul sănătății mintale amplifică stigmatizarea și autodiagnosticul tardiv. De asemenea, există diferențe substanțiale între medii urbane și rurale în ceea ce privește accesul la servicii de specialitate.

Despre studiu

Obiectiv și design al cercetării

Studiul a fost conceput pentru a evalua inegalitățile socioeconomice în nevoile neacoperite de îngrijire mintală (unmet needs) în anul 2019, în 26 de țări membre UE. Cercetătorii au urmărit în special influența a trei factori:

• Venitul: diferențele între cei cu venituri din cel mai mic quintil și cei cu venituri din quintilul cel mai ridicat.
• Educația: comparația dintre populația cu studii primare și cea cu studii superioare.
• Gradul de urbanizare: distribuția nevoilor neacoperite între zone urbane și rurale.

Date și populație studiată

Cercetarea a utilizat European Health Interview Survey 2019, o bază de date care cuprinde informații despre starea de sănătate, obiceiurile de viață și gradul de acces la servicii medicale ale populației din UE. Au fost incluse 26 de țări, iar participanții au furnizat răspunsuri privind nevoile lor de asistență psihologică/psihiatrică și motivele pentru care nu au accesat servicii (ex. bariere financiare, lipsă de asigurare, distanță, etc.).  

Metodologie

Indicatorul principal a fost proporția de persoane care au raportat nevoi neacoperite de asistență pentru sănătate mintală din motive financiare. Pentru a măsura inegalitățile, s-au calculat raporturi (ratios) între categoriile socioeconomice:  

• Rural vs. urban
• Nivel primar de educație vs. nivel terțiar
• Cel mai mic quintil de venit vs. cel mai ridicat quintil

Analiza a examinat modul în care aceste raporturi variază de la o țară la alta și a evidențiat unde se concentrează cel mai mult inegalitățile.

Rezultate

• Proporția nevoilor neacoperite: A variat semnificativ, de la 1,1% în România la 27,8% în Portugalia, cu un nivel median de 3,6% printre toate țările studiate.
• Disparități legate de venit: În aproape toate țările (cu excepția Ungariei), grupurile cu venituri mai mici au raportat nevoi neacoperite mai mari. Cea mai mare inegalitate s-a constatat în Grecia, cu un raport de 23,8 între quintilul cel mai mic și cel mai mare de venit.
• Disparități legate de educație: În 15 din cele 26 de țări, persoanele cu educație mai scăzută au avut un risc mai mare de a rămâne cu nevoi de îngrijire mintală neacoperite. Disparitatea cea mai ridicată s-a înregistrat în Bulgaria, cu un raport de 7,2.
• Disparități urban-rural: În mod surprinzător, zonele rurale au prezentat, per ansamblu, nevoi neacoperite mai scăzute. România a avut cel mai mare raport rural-urban (2), indicând că în unele regiuni urbane nevoile erau mai pronunțate decât în mediul rural.

Concluzii și implicații practice

Studiul subliniază faptul că factorii socioeconomici – în special venitul și educația – influențează accesul la serviciile de sănătate mintală în mod semnificativ și nedrept. Printre observații:

• Inegalitatea veniturilor reprezintă un obstacol recurent în toată Uniunea Europeană, persoanele cu resurse financiare reduse fiind cele mai expuse riscului de a nu-și primi îngrijirile necesare.
• Educația insuficientă în domeniul sănătății mintale și lipsa informațiilor pot să accentueze problemele de acces la servicii, însă nivelul de impact diferă între țări.
• Contextul geografic și infrastructura serviciilor pot inversa tendința clasică (rural=acces mai slab). Cercetătorii sugerează că gradul mai scăzut de raportare în mediul rural poate masca anumite bariere (stigma locală, lipsa conștientizării), deși cifrele brute arată deocamdată nevoi mai mari în mediile urbane.

Mesaje-cheie pentru factorii de decizie

• Este crucială reducerea poverii financiare în accesarea serviciilor de sănătate mintală, mai ales în țările cu cele mai mari discrepanțe între bogat și sărac (de ex. Grecia, Portugalia).  
• Creșterea alfabetizării în domeniul sănătății mintale și campanii de informare adaptate fiecărui nivel de educație pot contribui la diminuarea stigmatului și la creșterea cererii de servicii specializate.  
• Pentru a aborda diferențele urbane/rurale, e nevoie de noi modele de furnizare a serviciilor (telemedicină, consultații mobile) și de infrastructură îmbunătățită care să acopere nevoile atât în marile orașe, cât și în zonele cu densitate mică de populație.

Perspectivă și viitor

Rezultatele prezentate la European Psychiatric Association Congress 2025 servesc drept avertisment asupra profunzimii inechităților la nivelul Uniunii Europene și oferă o bază solidă pentru:

• Elaborarea unor politici de sănătate integrate, care să privească simultan factorii socioeconomici, educația și geografia.  
• Alocarea de resurse suplimentare către grupele vulnerabile: cei cu venituri reduse, nivel educațional scăzut și zone urbane în care rata problemelor nerezolvate poate fi mare.  
• Amplificarea rolului campaniilor anti-stigmat și de promovare a sănătății mintale, astfel încât persoanele care au nevoie de ajutor să fie încurajate să îl solicite fără rețineri.

Pe scurt, studiul reconfirmă urgența de a aborda determinantul socioeconomic al sănătății mintale și de a implementa măsuri care să asigure acces echitabil, indiferent de venit, educație sau zonă de reședință, pentru toți cetățenii Uniunii Europene.