Cercetătorii au descoperit o cauză biologică pentru pierderea persistentă a gustului după COVID-19

Cercetătorii au descoperit o cauză biologică pentru pierderea persistentă a gustului după COVID-19

©

Autor:

Cercetătorii au descoperit o cauză biologică pentru pierderea persistentă a gustului după COVID-19

Un studiu realizat la Uppsala University Hospital È™i analizat ulterior în colaborare cu cercetători de la University of Colorado Anschutz Medical Campus a investigat mecanismele biologice care pot explica persistenÈ›a tulburărilor gustative la pacienÈ›ii care au avut COVID-19 fără spitalizare. Cercetarea arată că, la unele persoane cu Long COVID, tulburările de gust pot persista până la doi ani după infecÈ›ia cu SARS-CoV-2 È™i pot fi asociate cu modificări ale expresiei genelor implicate în transducÈ›ia gustativă, în special cele din celulele receptoare gustative de tip II.

Idei principale

  • La aproximativ doi ani după infecÈ›ia cu SARS-CoV-2, mulÈ›i pacienÈ›i raportează încă tulburări ale gustului.
  • DeÈ™i pierderea globală a gustului este rară, anumite calități gustative sunt afectate selectiv.
  • Cel mai frecvent sunt afectate gusturile dulce, amar È™i umami, care depind de semnalizarea celulară mediată de enzima PLCβ2.
  • Analizele moleculare au evidenÈ›iat o scădere a expresiei unor gene implicate în transducÈ›ia gustativă.
  • Structura generală a mugurilor gustativi rămâne în mare parte intactă, însă apar frecvent celule gustative izolate sau muguri gustativi dezorganizaÈ›i.
  • Rezultatele sugerează că disfuncÈ›ia gustativă din Long COVID ar putea fi determinată de alterări moleculare È™i neuronale, nu doar de distrugerea structurii mugurilor gustativi.

Context

Pandemia de COVID-19 a adus în prim-plan tulburările de miros È™i gust ca simptome caracteristice ale infecÈ›iei cu Severe Acute Respiratory Syndrome Coronavirus-2 (SARS-CoV-2). În majoritatea cazurilor, aceste simptome se remit în câteva săptămâni. TotuÈ™i, la un subset de pacienÈ›i, tulburările persistă luni sau chiar ani È™i sunt incluse în tabloul clinic al sindromului post-acut COVID-19 (Long COVID).

SenzaÈ›ia de gust este generată de mugurii gustativi, structuri epiteliale specializate localizate în papilele linguale fungiforme, circumvalate È™i foliate. Papilele fungiforme, concentrate în special la vârful limbii, sunt cele mai uÈ™or de investigat prin biopsie È™i pot conÈ›ine între 0 È™i 50 de muguri gustativi fiecare. Fiecare mugur gustativ include între 20 È™i 100 de celule, dintre care aproximativ jumătate sunt celule receptoare gustative.

Celulele receptoare gustative sunt clasificate în mai multe tipuri funcÈ›ionale:

  • Celulele de tip II detectează gusturile dulce, amar È™i umami prin receptori cuplaÈ›i cu proteine G.
  • Celulele de tip III mediază gusturile acide È™i concentraÈ›iile mari de sare.
  • Celulele de tip I au rol de suport, asemănător celulelor gliale.
  • Celulele de tip IV reprezintă celule imature care se diferenÈ›iază ulterior în celelalte tipuri.


În mod normal, celulele gustative sunt înlocuite continuu, iar funcÈ›ia lor depinde de conexiunile cu fibrele nervoase gustative. InfecÈ›ia cu SARS-CoV-2 ar putea afecta aceste mecanisme deoarece receptorul viral ACE2 È™i proteaza TMPRSS2 sunt exprimate în epiteliul oral, inclusiv în celulele gustative de tip II.

Despre studiu

Designul studiului

Studiul a inclus 28 de adulÈ›i care au avut COVID-19 simptomatic confirmat prin test PCR între anii 2020 È™i 2021. ToÈ›i participanÈ›ii au avut forme non-spitalizate ale bolii. Majoritatea au raportat tulburări gustative persistente, iar intervalul dintre infecÈ›ie È™i testarea gustului a variat între 13,5 È™i 27 luni, cu o medie de 21 luni.

Participanții au provenit din două surse:

  • cohorta post-COVID COMBAT (18 persoane)
  • clinica de otorinolaringologie a spitalului universitar (10 persoane)


Dintre aceștia, 20 de pacienți au fost supuși biopsiei papilelor fungiforme pentru analize histologice și moleculare.

Caracteristicile populației studiate

  • Număr total participanÈ›i: 28
  • Femei: 24
  • BărbaÈ›i: 4
  • Vârsta medie: 49,9 ani
  • Interval de vârstă: 30–71 ani

Evaluarea gustului

Funcția gustativă a fost evaluată prin Waterless Empirical Taste Test (WETT), un test standardizat care utilizează 53 de benzi impregnate cu substanțe gustative. Testul evaluează capacitatea de a recunoaște cele cinci gusturi fundamentale:

  • dulce (sucroză)
  • amar (cafeină)
  • umami (glutamat monosodic)
  • acid (acid citric)
  • sărat (clorură de sodiu)


Fiecare gust este testat la patru concentrații, prezentate de două ori. Scorul maxim este 53 puncte, iar scorul minim 13 puncte.

Analize histologice și moleculare

Pentru fiecare participant biopsiat au fost recoltate 5–8 papile fungiforme. Analizele au inclus:

  • imunohistochimie pentru evaluarea structurii mugurilor gustativi
  • marcarea fibrelor nervoase È™i a celulelor gustative de tip II
  • analize de expresie genică prin reacÈ›ie de polimerizare în lanÈ› cantitativă


Au fost analizate trei gene relevante pentru sistemul gustativ:

  • PLCβ2 – marker al celulelor gustative de tip II
  • TAS1R3 – receptor implicat în percepÈ›ia gusturilor dulce È™i umami
  • NCAM1 – marker al inervaÈ›iei È™i al celulelor gustative de tip III


De asemenea, probele de țesut au fost testate pentru prezența ARN-ului viral SARS-CoV-2.

Rezultate

Performanța globală la testele gustative

Deși majoritatea participanților au raportat tulburări gustative persistente, doar 3 din 28 de persoane au avut scoruri globale sub percentila 10 comparativ cu populația normală.

TotuÈ™i, 14 din 27 de participanÈ›i cu Long COVID au prezentat deficit pentru cel puÈ›in una dintre calitățile gustative. În total, 25 din 135 de evaluări individuale ale gusturilor au fost sub percentila 10, ceea ce este semnificativ mai mult decât ar fi de aÈ™teptat într-o populaÈ›ie sănătoasă (P < 0,001).

Un participant a prezentat ageuzie completă, neidentificând niciun gust la nicio concentraÈ›ie.

Tiparele pierderii gustative

DistribuÈ›ia deficitului gustativ a fost inegală între diferitele tipuri de gust:

  • gustul acid – cel mai puÈ›in afectat
  • gustul dulce – frecvent afectat
  • gustul amar – frecvent afectat
  • gustul umami – frecvent afectat


Analiza statistică a arătat că gusturile dependente de semnalizarea PLCβ2 (dulce, amar È™i umami) au fost afectate semnificativ mai frecvent decât gusturile acid È™i sărat (P = 0,03).

Rezultatele analizelor moleculare

Expresia genelor implicate în transducÈ›ia gustativă a prezentat corelaÈ›ii importante cu performanÈ›a la testele gustative:

  • corelaÈ›ie între scorul total al gustului È™i expresia PLCβ2 (r = −0,51; P = 0,023)
  • tendință de corelaÈ›ie între scorul gustativ È™i expresia TAS1R3 (r = −0,43)
  • fără corelaÈ›ie pentru NCAM1


Expresia TAS1R3 a corelat semnificativ cu scorul combinat pentru gusturile dulce și umami (r = 0,45; P = 0,046).

Aceste rezultate sugerează că tulburările gustative persistente sunt asociate cu scăderea expresiei genelor implicate în transducÈ›ia gustului, în special în celulele receptoare gustative de tip II.

Rezultatele histologice

Analiza microscopică a evidențiat:

  • prezenÈ›a mugurilor gustativi normali la toÈ›i participanÈ›ii
  • structuri gustative dezorganizate în unele cazuri
  • celule PLCβ2 pozitive izolate în epiteliul lingual


Aproximativ jumătate dintre papilele fungiforme nu conÈ›ineau muguri gustativi identificabili, fenomen descris È™i în populaÈ›ia generală.

Numărul mediu de muguri gustativi per papilă a fost 3,6 ± 2,6.

Nu s-a identificat o corelaÈ›ie semnificativă între scorul gustativ È™i:

  • numărul de muguri gustativi
  • densitatea celulelor gustative PLCβ2 pozitive


În aproximativ 7 din 19 cazuri biopsiate au fost observate celule gustative izolate sau muguri gustativi dezorganizaÈ›i, fenomen semnificativ mai frecvent decât în È›esutul lingual normal (P < 0,03).

PrezenÈ›a virusului în È›esutul lingual

Niciuna dintre biopsii nu a prezentat ARN viral SARS-CoV-2 detectabil, chiar dacă un participant avea infecție activă confirmată prin test nazofaringian.

Acest rezultat sugerează că tulburările gustative pot persista chiar și după eliminarea virusului din țesuturile gustative.

Concluzii

Studiul arată că, la un subset de pacienÈ›i cu Long COVID, tulburările gustative pot persista până la doi ani după infecÈ›ie È™i afectează preferenÈ›ial gusturile dulce, amar È™i umami, mediate de celulele gustative de tip II. DeÈ™i structura mugurilor gustativi rămâne în mare parte intactă, există dovezi pentru alterări moleculare ale semnalizării gustative È™i posibile perturbări ale conexiunilor neuronale.

Rezultatele evidenÈ›iază pentru prima dată o corelaÈ›ie între performanÈ›a gustativă psihofizică È™i expresia genelor implicate în transducÈ›ia gustului, sugerând că disfuncÈ›ia gustativă persistentă după COVID-19 poate avea o bază moleculară È™i neuronală complexă.


Data actualizare: 06-03-2026 | creare: 06-03-2026 | Vizite: 154
Bibliografie
Morad, H., et al. (2026). Taste dysfunction in Long COVID. Chemical Senses. DOI: 10.1093/chemse/bjaf068. https://academic.oup.com/chemse/article/doi/10.1093/chemse/bjaf068/8444736

Secțiune în papilele gustative (Imaginea autorilor)
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum