ROmedic Cabinete medicale Bucuresti Cabinete Diabet, Nutriție și Boli metabolice Diabet, Nutriție și Boli metabolice Bucuresti

Viata vazuta prin ochii unui supergreu

Autor: Dr. Raluca Parasca
Viata vazuta prin ochii unui supergreu

V-ati gandit vreodata cum ar fi sa nu stiti si nici sa nu puteti afla ce greutate aveti? Si asta pentru ca sunteti mai greu de 150 kg, valoare care reprezinta limita maxima de masurare pentru majoritatea cantarelor?

Credeti ca va imaginati macar cosmarul pe care il traieste in fiecare zi un asemenea om? As vrea sa va ajut eu sa intelegeti asta si nu din perspectiva teoriei medicale, ci a mea personal in calitate de om si de medic care a avut sute de pacienti cu obezitate.

Credeti ca va imaginati ce simte vecinul dvs, colegul de la birou sau prietenul din copilarie, cu alte cuvinte omul de langa dumneavoastra, care a inceput sa se ingrase in urma cu cativa ani si de atunci creste in greutate necontenit? Va ganditi desigur: „e numai vina lui, doar nu-l obliga nimeni sa manance, si inca atat de mult”. Si cand il intalniti pe strada, fara indoiala involuntar strambati din nas, si va ganditi aproape fara sa vreti: e un om lipsit de vointa si de educatie, daca ar vrea, s-ar apuca sa slabeasca sau, inca si mai rau, ganditi: e un lenes, un om lipsit de vointa si oricum ocupa mai mult spatiu decat i s-ar cuveni. Si nu sunteti in niciun caz singurul care gandeste asa. Dimpotriva, marea majoritate a celor cu greutate normala nu inteleg tragedia de a fi gras.

Departe de a arata intelegere, ei considera ca oamenii grasi trebuie sa plateasca pentru situatia in care se gasesc, pentru ca ei sunt singurii vinovati pentru kilogramele lor in plus. Pana si unele dintre marile companii aviatice te tarifeaza mai mult daca depasesti o anumita greutate. Sa fi gras e aproape ilegal.

Dar sa ne aplecam pentru un moment asupra dificultatilor vietii unui supergras, dezgustat in primul rand el insusi, de propria imagine in oglinda, dar si de felul in care se simte perceput de cei din jur. Atitudinea celorlati fata de el, poate sa fie in permanenta frustranta si umilitoare. Nu-si poate cumpara haine decente din magazinele obisnuite, decat poate o pereche de pantaloni de trening in culori tipatoare sau o fusta larga pusa pe elastic „sa se poata intinde” pe orice circumferinta si al carei singur rol este acela de a-i ascunde dimensiunile.

Cauta cu disperare o solutie, tine cure de slabire, care-l fac sa piarda cateva kilograme, dar cu ce pret? Terorizat de calculul caloriilor si cu atentia concentrata sa evite alimentele „interzise” sau care nu pot fi asociate, ajunge sa manace mai nimic, isi transforma bucuria de a se hrani intr-un act de penitenta si, in loc sa devina mai fericit, devine dimpotriva trist si depresiv. Prietenii rad de el, dar el se ambitioneaza, numai ca, dupa cateva saptamani de efort, intr-un moment de frustrare si penibil, de exemplu, cand nu se poate strecura in masina, pentru ca o alta e parcata prea „strans”, se repede la un fast food si-si reia dintr-o clipire vechea viata cand manca 3 hamburgeri, 2 portii de cartofi prajiti si o cola mare la o masa. Caci cine isi poate schimba viata definitiv cu o cura de slabire?

Cauta pe internet leacuri miraculoase care sa-l ajute sa slabeasca. Citeste ca medicamentele astea, in ciuda reclamelor, sunt asociate cu anumite reactii adverse, dar ce mai conteaza, e atat de disperat sa mai poata pierde cateva kilograme incat ignora riscurile. Si, peste cateva zile sau saptamani incepe sa se simta din ce in ce mai rau, agitat, insomniac, inima ii bate din ce in ce mai repede, asa ca trebuie sa renunte la ele.

Prietenii si doctorul ii recomanda sa faca sport, dar ei nu stiu ca de la un anumit numar de kilograme in sus fiecare pas poate fi dureros, incheieturile si coloana se revolta impotriva greutatii in exces pe care trebuie sa o suporte si, chiar efortul de a-ti face toaleta zilnica, de a te imbraca sau de a te apleca sa te inchei la sireturi te pot lasa gafaind fara suflare.

Acestor oameni care au incercat tot ce este omeneste cu putinta si au esuat, chirurgia le poate oferi o solutie. Exista operatii care te fac sa ai un stomac mult mai mic si prin urmare sa limitezi obligatoriu cantitatea de alimente pe care o poti manca la o masa, asa cum este cazul inelului gastric sau a micsorarii stomacului (gastric sleeve). In alte tipuri de operatii se apeleaza la procedee mixte, restrictive si malabsorbtive, in care mancarea nu mai urmeaza cursul fiziologic (gastric bypass sau derivatie biliopancreatica) si toate aceste operatii reusesc sa duca la scaderi ponderale semnificative si sustinute. Din experienta mea, din peste 500 de pacienti care au ales solutia chirurgicala, avand initial greutati de la peste 50 de kg peste greutatea ideala, pana la 300 kg, peste 90% dintre ei au reusit sa atinga o greutate normala sau aproape de normal. Fara indoiala, rezultatele depind de cat de bine este ales procedeul chirurgical in raport cu obiceiurile alimentare ale pacientului, de varsta si de durata de evolutie a obezitatii, dar si de aderenta la suportul pe care-l acordam postoperator fiecarui pacient in parte.

Modificarile fizice exterioare consecutive operatiei sunt insotite de unele psihologice, poate mai subtile, dar nu mai putin evidente, nici mai putin importante. Pe masura ce numarul de kilograme scade, depresia se indeparteaza, iar optimismul si pofta de viata revin. Fostul „supergreu”, pana acum singuratic si trist, poate avea o viata plina de bucurie. Femei obeze, pana acum cu tulburari de ciclu menstrual, se pot gandi sa aiba copii.

Va propun sa consideram obezitatea o boala, care in anumite circumstante bine definite are o solutie chirurgicala.

Dr. Raluca Parasca
Medic primar anestezie si terapie intensiva
 
Programare