ROmedic Cabinete medicale Bucuresti Cabinete Psihologie Psihologie Bucuresti

Comunicarea in cadrul familiei

Comunicarea in cadrul familiei
Autor: Niculina Ciuperca

Alaturi de intercunoastere, comunicarea constituie un instrument de dezvoltare a structurii si relatiilor de rol familial . Daca membrii familiei sunt capabili sa se asculte unii pe altii, sa se intrebe si sa comenteze subiectele care-i preocupa, sa ajunga la un consens asupra lor, ei pot conlucra si interactiona optim, astfel incat fiecare sa fie stimulat in a se dezvolta si a resimti satisfactie .
Comunicarea defectuoasa poate angaja disfunctii familiale multiple, ce duc la deteriorarea relatiilor familiale .
Cele mai multe cupluri venite la terapie au ajuns la concluzia ca daca ar fi stiut sa comunice , probabil n-ar fi ajuns la situatia actuala .
Principalele aspecte ale evaluarii stilului si calitatilor familiale, au fost creionate de J.Risjin si E. E. Faunce (1972) :
1) claritatea dictiei;
2) schimbarile de subiect(mesajele pot fi complete sa tangentiale, intrerupte sau cu tendinta de trecere la alt subiect, evitante);
3) raportul intre acord si dezacord ( sunt capabili membrii familiei sa fie in dezacord, fara a se manifesta agresiv ;
4) intensitatea ( membrii familiei isi pot exprima afectele -manie, tandrete , afectiune , nevoi sexuale, tristete - cu suficienta intensitate sau se exprima de o maniera monotona ), masurata , este totdeauna cerebrala ?
5) semnificatia din punct de vedere al relatiei (comentariile sunt formulate in mod amical sau agresiv ?);
6) ordinea schimburilor verbale (cine se adreseaza si cui , cine este lasat deoparte in conversatie , cine vorbeste , in numele cui ?);
7) angajarea ( in ce masura membrii familiei se simt atrasi sa raspunda prin da sau nu sau printr-un mesaj clar la intrebarile privitoare la proiectele si deciziile lor);
8) respectarea promisiunilor ( in ce masura membrii familiilor promit ceva, de care nu se achita ulterior. Se simt ei legati de promisiune ?);
9) configurarea secventiala (ex. mama vorbeste tatalui si copiii o intrerup . Tatal vorbeste si nimeni nu asculta . Mama vorbeste si toata lumea asculta si raspunde, mai putin tatal . Primul nascut incepe sa vorbeasca si conversatia se termina printr-o mustrare facuta de tata sau de mama);
Facand o analiza a comunicarii in cadrul microgrupului familial, psihologul poate constata eventuale incoerente in modul in care rolurile familiale sunt asumate si exercitate . Cunoscand situatia poate interveni psihoterapeutic in sensul autocunoasterii, constientizarii rolurilor familiale derivate din " starile ego-ului" si autoreglarii comportamentelor familiale, astfel incat sa se stimuleze dezvoltarea personalitatii fiecarui membru al microgrupului familial, armonizarea relatiilor comunicationale si de rol.

 
Programare